Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2521/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2521/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 20373/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2521
Ședința Camerei de Consiliu din data de 09.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. D. - judecător
GREFIER: A. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința camerei de consiliu din 09.02.2015 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 23.02.2015 iar apoi pentru data de 09.03.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.07.2014, sub număr de dosar_, reclamantul M. B. – prin Primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. E. M. SRL, T. V. și R. E., obligarea acestora la plata sumei de 2480 lei, reprezentând cheltuielile de judecată efectuate de reclamant în dosarul_ al Judecătoriei B., la care se adaugă cheltuielile de judecată din prezentul dosar.
În motivarea cererii, reclamantul a aratat, în esență, că a fost chemat în judecată printr-o cerere reconvențională în dosarul_ de către pârâtul S.C. E. M. S.R.L. Cum reclamantele din acel dosar, T. V. și R. E. nu au mai achitat taxa judiciară de timbru necesară soluționării acțiunii, pârâtul-reclamant reconvențional a renunțat la judecarea cererii reconvenționale.
Se susține că, la termenul din data de 04.09.2013 acordat în respectivul dosar, au fost solicitate cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat prin întâmpinare la cererea reconvențională. Totodată, se arată că au fost solicitate cheltuieli și prin note scrise depuse la termenul la care instanța a rămas în pronunțare, respectiv 09.09.2013.
În hotărârea pronunțată în acel dosar, instanța a omis să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată solicitate.
Reclamantul arată, de asemenea, că a formulat recurs împotriva sentinței Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., cale de atac ce a fost respinsă ca inadmisibilă prin Decizia nr. 127/06.02.2014 a Tribunalului B., instanța apreciind că, în speță, trebuia solicitată completarea dispozițiilor hotărârii de fond.
Prin urmare, reclamantul arată că este îndreptățit să solicite onorariul avocațial convertit în cheltuieli de judecată, pe cale separată, pârâtului ce a căzut în pretenții în dosarul nr._ al Judecătoriei B. și este răspunzător delictual pentru prejudiciul cauzat prin cererea sa.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 246 alin. (3), art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă și art. 1357 Cod civil.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri, respectiv: sentința civilă nr._/2013 (f. 11), factura nr. 290/2013 (f. 10), ordinul de plată nr. 3535/2013 (f. 9), contractul de asistență juridică nr._/2013 (f. 8) și împuternicire avocațială nr._/2013 (f. 7).
Cererea a fost timbrată cu suma de 200 de lei (f. 19), astfel cum prevede art. 6 alin. (1) din OUG 80/2013.
Reclamantul a formulat această solicitare pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă (art. 1025 și următoarele din Codul de procedură civilă), formularul adecvat fiind completat și transmis pârâților, care au remis instanței formularul de răspuns.
Astfel, pârâta R. E., în formularul de răspuns transmis instanței (f. 29-35) a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii introductive, cu cheltuieli de judecată. În acest sens, a arătat că reclamanta a depus în fața instanței de fond învestită cu soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei B. o copie transmisă prin fax a facturii fiscale nr. 21.08.2013 ce conținea cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul avocațial, dar nu cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, ci ulterior și la o oră spre sfârșitul programului (în data de 09.09.2013, ora 15.09).
Pârâta consideră că partea adversă nu poate obține cheltuielile de judecată întrucât nu le-a dovedit până la rămânea în pronunțare (04.09.2013) și nici până la amânarea pronunțării (11.09.2013).
A arătat, de asemenea, că reprezentantul convențional al reclamantului nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată acordate în cauză, împrejurare ce denotă caracterul absolut nejustificat al onorariului pretins. Prin urmare, solicită, în subsidiar, reducerea considerabilă a onorariului nejustificat pretins.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 451 alin. (2) Cod procedură civilă.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri (f. 37-41).
Pârâta T. V., în formularul de răspuns transmis instanței (f. 43-47) a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de prestația avocatului în fața instanței de fond în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. întrucât justificarea acestor cheltuieli a fost făcută ulterior dezbaterilor asupra fondului cauzei și după amânarea pronunțării.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri (f. 48-50).
Pârâtul S.C. E. M. S.R.L. a remis instanței formularul de răspuns (f. 52-57) în care a reiterat, în esență, apărările formulate de pârâtele R. E. și T. V.. În plus, a arătat că dacă ar fi avut cunoștință de suma de 2480 lei reprezentând cheltuieli de judecată, ar fi revenit asupra deciziei de renunțare la judecarea cererii reconvenționale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1029 alin. (4), (6) și (7) Cod procedură civilă.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri (f. 58-74).
Pârâta E. R. a depus concluzii scrise.
În temeiul art. 255-258, instanța a admis pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, Judecătoria B., ca instanță de fond, a fost învestită cu soluționarea dosarului nr._, mai exact cu cererea introductivă a reclamantelor Rohony E. și T. V. formulată în contradictoriu cu S.C. E. M. S.R.L și .., precum și cu cererea reconvențională formulată de S.C. E. M. S.R.L în contradictoriu cu pârâții M. B. prin Primar, Statul Român prin ., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Comisia de Analiză și Repartizare a Locuințelor de pe lângă Consiliul Local B., Prefectura Județului B., prin Prefect, Consiliul județean B. și B. O. A.. Astfel cum reiese din susținerile reclamantului, dar și din interpretarea susținerilor pârâților în cauză, M. B., prin Primar, a formulat întâmpinare în care a solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată. La primul termen de judecată, pârâtul S.C. E. M. S.R.L. a renunțat la judecata cererii reconvenționale, iar instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepția insuficientei timbrări.
Prin sentința civilă nr._/11.09.2013 (atașată la fila 11 dosar) a fost anulată cererea principală ca insuficient timbrată și s-a luat act de renunțarea la soluționarea cererii reconvenționale, dezbaterile având loc, așadar, la prima zi de înfățișare din data de 04.09.2013, când instanța a rămas în pronunțare. Pronunțarea a fost amânată pentru data de 11.09.2013. Prin intermediul unor note scrise transmise prin fax la data de 09.09.2013, reprezentantul convențional al Municipiului B., prin Primar, a transmis și factura F 290/21.08.2013 conținând un onorariu de avocat în valoare de 2480 lei (f. 10). Ulterior, la data de 11.09.2013 a fost întocmit și un ordin de plata, atașat la dosar la fila 9.
Pârât în acea cauză, M. B., prin Primar, a formulat recurs împotriva sentinței civile nr._/11.09.2013 a Judecătoriei B., invocând ca motiv omisiunea instanței de fond de a se pronunța cu privire la cheltuielile de judecată solicitate. Prin Decizia nr. 127/06.02.2014 a Tribunalului B., recursul a fost respins ca inadmisibil, instanța apreciind că, în speță, trebuia urmată procedura completării dispozițiilor hotărârii de fond.
Prin promovarea pe cale separată a prezentei acțiuni, reclamantul urmărește recuperarea prejudiciului constând în onorariul avocațial în valoare de 2480 lei, cauzat de chemarea acestuia în judecată de către pârâtul S.C. E. M. S.R.L. prin cererea reconvențională formulată în Dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Contrar argumentelor invocate de pârâți, instanța consideră cererea de acordare a despăgubirilor pe cale separată ca fiind admisibilă, întrucât, deși instanța de recurs a considerat calea de atac ca fiind inadmisibilă, aceasta nu s-a pronunțat pe fondul cauzei. Așadar, partea are la îndemână fie procedura completării hotărârii cu privire la aspectul omis de instanță, în termen de 15 zile de la pronunțare, fie o cale separată prin care să solicite acordarea cheltuielilor de judecată în termenul de prescripție de drept comun, fiind vorba despre valorificarea unui drept de creanță.
Susținerea pârâtului S.C. E. M. S.R.L. cu privire la faptul că, atâta timp cât reclamantul nu a precizat prin întâmpinarea depusă în dosarul nr._ al Judecătoriei B., cuantumul cheltuielilor de judecată, iar în speță este vorba de un proces distinct, ar fi fost necesară o somație cu privire la obligația de plată, anterioară sesizării instanței, este neîntemeiată. Instanța apreciază că obligația de precizare a cuantumului cheltuielilor de judecată operează în condițiile art. 452 Cod procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli având sarcina de a face dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei și nu cel mai târziu prin întâmpinare (aspectul depunerii facturii ce cuprinde cuantumul cheltuielilor de judecată după rămânerea în pronunțare va fi discutat în cele ce urmează). În plus, ținând cont de faptul că acordarea cheltuielilor de judecată are ca fundament o culpă procesuală a părții care a căzut în pretenții, nu incumbă creditorului o obligație de a-l soma pe debitor.
Afirmația că, dacă ar fi avut cunoștință de mărimea și întinderea cheltuielilor de judecată până la termenul în care au avut loc dezbaterile, pârâta S.C. E. M. S.R.L nu ar mai fi renunțat la judecată și ar fi continuat procesul în baza cererii reconvenționale, nu poate fi reținută de instanță. Astfel, acțiunea civilă se caracterizează prin disponibilitate, iar pârâtul a renunțat la judecată în deplină cunoștință de cauză, știind că la cererea părții adverse ar putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată potrivit art. 406 alin. (3) Cod procedură civilă.
De asemenea, invocarea de către pârâtă a existenței unui abuz de drept săvârșit de M. B., prin Primar, constând în exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, este neîntemeiată. Dreptul de a obține restituirea cheltuielilor de judecată este reglementat expres de lege, culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții și care constituie fundamentul acordării cheltuielilor de judecată fiind independentă de diligența profesională a avocatului părții adverse. Cu privire la acest ultim aspect instanța are, eventual, prerogativa reducerii onorariului avocațial în temeiul art. 451 alin. (2) Cod procedură civilă.
În final, apărarea pârâtei referitoare la faptul că partea adversă nu poate obține cheltuielile de judecată întrucât nu le-a dovedit până la rămânea în pronunțare (04.09.2013) și nici până la amânarea pronunțării (11.09.2013) nu va fi reținută de instanță. În acest sens, are în vedere practica instanțelor, dar și literatura de specialitate care statuează faptul că în cazul în care s-au cerut cheltuieli de judecată, dar instanța a omis să se pronunțe, partea le poate solicita fie prin formularea unei cereri de completare a hotărârii, fie pe calea unei cereri separate. În acest sens, atunci când pentru valorificarea unui drept al său există mai multe posibilități, o parte poate să aleagă calea, aceasta având un drept de dispoziție reglementat în art. 9 alin. (3) teza a II-a care prevede că partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.
În drept, instanța reține că dispozițiile art. 1025 din codul de procedură civilă prevăd urmatoarele: Prezentul titlu se aplică atunci cand valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depașește suma de 10.000 de lei la data sesizării instanței.
Din conținutul acestei reglementări rezultă că prima condiție privește creanța creditorului, a cărui obligație corelativă trebuie să constea în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani care să nu depășească 10.000 de lei.
Creditorul, prin actele depuse la dosarul cauzei, a dovedit ca este titularul unei creanțe reprezentând cheltuieli de judecată neachitate a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea pârâtului de a plăti suma de 2480 lei.
A doua condiție de admisibilitate a cererii de declanșare a procedurii constă în existența unui înscris prin care se poate face dovada creanței pretinse de către creditor, în speță fiind vorba despre factura emisă de reprezentantul convențional al reclamantului și ordinul de plată subsecvent (f. 9 și 10).
A treia condiție specială de admisibilitate privește caracterul lichid și exigibil al creanței.
Se reține caracterul lichid al creanței, aceasta având ca obiect plata unei sume de bani, dar și caracterul exigibil al acesteia, în speță fiind vorba despre o culpă procesuală a părții care a căzut în pretenții în urma unui proces.
Așadar, sunt îndeplinite condițiile de procedură prevăzute de art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă pentru ca pârâtul S.C. E. M. S.R.L să fie obligat la plată, respectiv ca partea care urmează a fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată să cadă în pretenții, iar cealaltă parte să formuleze cerere în acest sens, dar și condițiile de fond, care sunt deduse din coroborarea art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă cu prevederile art. 1357 Cod civil, ca partea ce urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, să aibă o culpă procesuală, respectiv să fie vinovată pentru declanșarea litigiului.
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța reține că fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții, partea fiind în culpă procesuală, așa cum s-a exemplificat în doctrină, și în situația în care se renunță la judecată, așa cum este ipoteza dedusă judecății. De asemenea, regimul acordării cheltuielilor de judecată este cârmuit de regimul disponibilității, acestea fiind acordate numai în măsura în care au fost solicitate. Dacă părțile implicate într-un proces nu au cerut cheltuieli de judecată, ele vor putea fi solicitate pe cale separată. În aceeași măsură, dacă s-au cerut cheltuieli de judecată, dar instanța a omis să se pronunțe cu privire la ele, partea poate să formuleze o cerere de completare a hotărârii, în condițiile art. 444 Cod procedură civilă ori le poate solicita pe calea unei cereri separate.
În speța de față, partea care a pretins cheltuieli de judecată ar fi trebuit să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Actele justificative au fost însă depuse de părți după rămânerea în pronunțare. Prin dispozitiv, instanța nu s-a pronunțat în niciun fel asupra acordării cheltuielilor de judecată, reclamantul fiind astfel, în continuare, îndreptățit a le obține potrivit art. 406 alin. (3) Cod procedură civilă.
Pentru considerentele ce preced, instanța va admite cererea formulată de reclamantul M. B., prin Primar și va obliga pârâtul S.C. E. M. S.R.L la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B..
Cu referire la cuantumul cheltuielilor de judecată, reclamantul a depus la dosar (f. 8-10) contractul de asistență juridică, un ordin de plată și o factură, suma cuprinsă în acestea fiind 2480 lei. Obiectul contractului îl reprezintă, potrivit art. 1, redactarea și semnarea de acte de procedură, asistența și reprezentarea juridică în fața tuturor instanțelor de judecată în dosarul nr._ .
Instanța reține că, indiferent dacă sunt cerute în cadrul procesului care le-a provocat sau ulterior pe cale separată, este posibilă, chiar și din oficiu, reducerea motivată a părții din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama de circumstanțele cauzei.
În concret, ținând seama de obiectul contractului de asistență juridică și anume, un proces în ansamblul său, dar și de renunțarea intervenită la primul termen de judecată, fapt ce a limitat activitatea avocatului numai la depunerea întâmpinării, instanța va reduce din oficiu cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocațial de la suma de 2480 lei la suma de 1000 de lei.
Instanța reține că cererea de chemare în judecată a fost formulată atât în contradictoriu cu pârâtul S.C. E. M. S.R.L., cât și cu pârâtele T. V. și R. E.. Totuși, raportul juridic cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată se desfășoară numai între reclamantul din prezenta cauză și pârâtul S.C. E. M. S.R.L., acesta din urmă formulând cererea reconvențională în contradictoriu cu M. B., prin Primar, în dosarul de mai sus și renunțând apoi la judecata acesteia. Prin urmare, instanța va respinge prezenta cerere ca neîntemeiată în ceea ce le privește pe pârâtele T. V. și R. E..
În ceea ce privește cheltuielile ocazionate cu prezentul proces, solicitate prin cererea introductivă de instanță de către reclamant (f. 4 verso), se constată că acesta nu a făcut dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 452 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. B., prin PRIMAR, cu sediul în B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul S.C. E. M. S.R.L., cu sediul în B., .. 104 A, jud. B..
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. B., prin Primar în contradictoriu cu pârâta T. V., cu domiciliul în B., ., ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. B., prin Primar în contradictoriu cu pârâta R. E., cu domiciliul în B., . ., ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul S.C. E. M. S.R.L. la plata către reclamant a sumei de 1000 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în Dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. de către reclamantul M. B., prin Primar.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în prezentul dosar, ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea urmează a fi depusă la Judecătoria B..
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. R. D. A. I.
Red./Dact. IRD
01.07.2015, 6 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2957/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2528/2015. Judecătoria... → |
|---|
