Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 7298/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7298/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 1075/197/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7298
Ședința publică din data de 02.07.2015
PREȘEDINTE: A. R. V. - Judecător
GREFIER: G.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 25.06.2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 02.07.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 19.01.2015 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamanta C. A. M., domiciliată în Anaheim, California U.S.A, prin reprezentant convențional av. G. M., în contradictoriu cu pârâtul L. I.-V., cu ultimul domiciliu cunoscut în Mun.Mediaș, ., jud. Sibiu, a solicitat să se dispună exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă față de minorul C. Anthony-Oscar, născut la data de 25.02.2007 în Newport Beach SUA și stabilirea locuinței minorului la reclamantă, respectiv în Anaheim, California U.S.A.
În motivare a arătat că în timpul relației de concubinaj a părților s-a născut minorul C. Anthony Oscar și părțile au locuit o perioadă în SUA, intenționând să-și întemeieze o familie.
Arată că în anul 2008 reclamanta, pârâtul și minorul au venit în România, unde au locuit o perioiadă scurtă de timp și au făcut formalitățile pentru ca minorul să dobândească și cetățenia română. Arată că, în anul 2009 a plecat cu minorul în SUA și de atunci pârâtul nu s-a mai interesat de copil. Mai arată că a venit la sfârșitul anului 2014, de sărbători în România și nu i se mai permite ieșirea din țară împreună cu minorul.
Arată că este în interesul minorului să i se stabilească locuința la locuința mamei precum și să se dispună ca exercitarea autorității părintești să îi revină în exclusivitate reclamantei, pârâtul fiind dezinteresat de copil.
În drept a invocat dispozițiile art. 505 alin. 2, art. 397, art. 400 alin.2, art. 496 alin.3, Legea nr. 248/2005.
În probațiune a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din 14.05.2015 reclamanta a depus o declarație a pârâtului, semnătura fiind certificată de un notar public din Elveția, prin care pârâtul a declarat că este de acord ca minorul să călătorească însoțit de mama sa.
În urma verificărilor efectuate de instanță la Direcția pentru evidența populației și administrarea bazelor de date a rezultat că pârâtul are ultimul domiciliu cunoscut în Mun. Mediaș (f.29), precum și faptul că acesta este urmărit, nefiind la domiciliu, motiv pentru care s-a dispus numirea în cauză, în condițiile art. 167 Cod procedură civilă, a unui curator pentru a reprezenta interesele pârâtului.
La termenul de judecată din data de 25.06.2015, în condiții de procedură legal îndeplinită, instanța a invocat, din oficiu și a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale față de dispozițiile art.265 Cod civil, art. 94 și 114 Cod procedură civilă, excepție pe care urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Conform art. 486 Cod civil, ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.
În litigiile privitoare la persoane norma înscrisă în art. 114 C. proc. civ. are caracter imperativ, iar competența teritorială în soluționarea cererilor având ca obiect ocrotirea minorului are caracter absolut, excepția putând fi invocată în orice fază a judecății și de instanță din oficiu.
Potrivit art. 92 Cod civil, domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic.
Așa cum rezultă din copia certificatului de naștere al minorului, actul de naștere s-a transcris în Mun. Mediaș (f.15), de asemenea minorul are domiciliul legal în Mun.Mediaș conform fișei de evidență (f.48), în timp ce reclamanta nu are un domiciliu stabilit în România, reședința sa stabilită în București pierzându-și valabilitatea (f.47).
Cum minorul are domiciliul legal în Mun.Mediaș, domiciliu aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Mediaș, instanța constată că această instanță este cea competentă în soluționarea acțiunii civile prezente, conform art. 114 C.pr.civ.
Instanța reține că, deși reclamanta și-a ales domiciliul procesual în B., aceasta nu atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, relevanță având domiciliul minorului și nu al persoanei care primește actele de procedură.
Potrivit art. 129 alin.2 pct. 3 C. proc. civ. necompetența teritorială este de ordine publică dacă părțile nu o pot înlătura, iar potrivit art. 126 C. proc. civ., părțile pot conveni prin înscris sau declarație verbală în fața instanței, doar în pricinile privitoare la bunuri în sensul ca acestea să fie judecate de alte instanțe decât acelea care potrivit legii au competența teritorială, afară de cazurile în afară de cazul când această competență este exclusivă.
Astfel, competența teritorială aparține doar instanței prevăzute de art. 114 C. proc. civ., respectiv cea de la domiciliul minorului, fără posibilitatea pentru părți de a stabili o altă instanță în prezenta cauză prin care se solicită ca instanța să dispună cu privire la neînțelegerile dintre părinți cu privire la exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței minorului.
Pentru aceste motive, față de dispozițiile art. 132 alin.3 Cod procedură civilă, constatând că nu este competentă teritorial să soluționeze prezenta cerere, va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaș.
Va stabili onorariul final pentru curatorul desemnat în cauză conform art. 167 C.pr.civ. pentru pârât la suma de 100 lei, aceasta fiind prezentă la un singur termen de judecată și va obliga reclamanta la plata către curatorul av. P. A. a sumei de 100 lei, la dosar nefiind remisă chitanța privind plata onorariului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei B. invocată de instanță din oficiu și în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta C. A. M., CNP_, domiciliată în U.S.A., Anaheim, California, cu domiciliul procesual ales în B., . nr. 6, ., . Bot A., în contradictoriu cu pârâtul L. I.-V., CNP_, cu domiciliul legal în Mun. Mediaș, ., jud. Sibiu, în favoarea Judecătoriei Mediaș.
Stabilește onorariu final pentru curator avocat P. A., la suma de 100 lei.
Obligă reclamanta la plata către curator P. A. a sumei de 100 lei cu titlu de onorariu.
Cu cale de atac odată cu fondul.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. R. V. G.-M. B.
ARV/24.07.2015
Ex.4
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 7959/2015.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 4252/2015.... → |
|---|
