Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7273/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7273/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 10212/197/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.7273
Ședința publică din data de 02.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. B.– judecător
GREFIER – L. C.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile obiect “ordonanță președințială” formulată de reclamantul BABOMEA A. în contradictoriu cu pârâta U. I. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av.A. A. pentru reclamant și av.Grusea C. pentru pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Se constată depuse la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, din partea pârâtei taxa judiciară de timbru de 60 lei și dovada cheltuielilor de judecată.
Av.A. A. pentru reclamant depune la dosarul cauzei întâmpinare formulată la cererea reconvențională, comunicând un exemplar de pe aceasta și apărătorului ales al pârâtei.
Av.Grusea C. pentru pârâtă depune la dosarul cauzei contractul de închiriere al pârâtei în Marea Britanie, în limba engleză, urmând a depune și traducerea acestuia în limba română, având în vedere că i-a parvenit acest înscris în dimineața acestei zile, comunicând un exemplar și apărătorului ales al reclamantului. Urmează să depună la dosarul cauzei și înscrisuri referitoare la veniturile pe care le realizează pârâta în Marea Britanie.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Av.A. A. pentru reclamant, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și audierea minorei. Învederează instanței faptul că minora dorește să fie audiată, aceasta fiind prezentă în instanță.
Av.Grusea C. pentru pârâtă, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Apreciind ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei probele solicitate și fiind întrunite cerințele prevăzute de art 255 n.c.pr.civ., în temeiul art.258 N.C.pr.civ., admite pentru reclamant proba cu înscrisurile de la dosar și audierea minorei, și pentru pârâtă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța procedează la audierea minorei B. A. I., născută la data de 09.01.2006, în camera de consiliu, cele declarate de aceasta fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul pe fond.
Av.A. A. pentru reclamant, având cuvântul, solicită admiterea cererii de ordonanță președințială astfel cum a fost formulată și precizată.
În ceea ce privește eliberarea pașaportului și acordul ca minora să plece în străinătate, pârâta nu s-a opus.
Av.Grusea C. pentru pârâtă arată că pârâta nu se opune completării acțiunii ce a fost formulată.
Av.A. A. pentru pârât, în ceea ce privește programul de vizitare al minorei, ar viza doar luna august care s-ar suprapune până la soluționarea dosarului de fond. În ceea ce pirvește sărbătorile de C. și P. nu consideră că ar trebui să facă obiectul prezentului dosar deoarece se vor soluționa petitele dosarului de fond.
În ceea ce privește locuința minorei, învederează instanței faptul că înscrisul depus la dosarul cauzei la acest termen de judecată reprezintă o înțelegere prealabilă încheierii unui contract, nu este un contract de închiriere în adevăratul sens al cuvântului, astfel încât reclamantul nu poate fi sigur că acela este domiciliul actual al pârâtei. Acest înscris folosește ca un început de dovadă scrisă, nu conferă siguranță a sitauției locative.
Solicită ca locuința copilului să fie stabilită la domiciliul tatei, autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către tată, deoarece până la acest moment, deși s-a încercat pe cale amiabilă de nenumărate ori rezolvarea problemelor existențiale ale minorei, nu s-a putut acest lucru deoarece mama a refuzat să se implice, considerând că minora este foarte bine îngrijită la tată și la bunicii paterni, astfel nu s-a implicat sub nici o formă în viața minorei. În momentul în care s-a promovat o acțiune, mama copilului și-a adus aminte că este mamă. Minora nu refuză un contact cu mama, însă ar trebui o pregătire înainte pentru realuarea legăturilor întrerupte de ani buni.
În ceea ce privește pensia de întreținere, având în vedere că nu s-au depus înscrisuri doveditoare cu privire la veniturile pe care pârâta le realizează, solicită stabilirea pensiei în funcție de venitul minim pe economie. Deși mama a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă că a mai trimis bunicilor paterni câte o sumă de bani din când în când, solicită instanței a avea în vedere că nu toate înscrisurile sunt în susținerea pensiei pe care pârâta o propune, respectiv dovada achitării unei anumite sume câtre minoră. Sunt niște înscrisuri parțial utile soluționării prezentei cauze.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Av.Grusea C. pentru pârâtă, având cuvântul, solicită admiterea cererii reconvenționale, stabilirea locuinței minorei la domiciliul tatălui, autoritatea părintească să fie exercitată în comun, consideră că ar fi în interesul superior al copilului, ca acesta să știe că ambii părinți răspund de ea. Solicită instanței să aibă în vedere faptul că la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri prin care se face dovada faptului că mama a trimis sume de bani bunicilor paterni, că aceasta s-a preocupat de creșterea și educarea minorei.
Solicită instanței admiterea cererii privind stabilirea unor legături personale ale minorei cu mama, iar pensia de întreținere să fie stabilită la venitul minim pe economie.
Solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Av.A. A. pentru reclamant, în replică, a fi părinte înseamnă a avea drepturi, dar și obligații. A lipsi cu ani de zile și a dori să iei copilul din mediul în care ea crește și se dezvoltă foarte frumos, reprezintă o traumă. Nimeni nu i-a zis pârâtei că îi interzice să ia copilul, dacă acesta dorește.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul de mai sus, astel cum a fost completată, reclamantul B. A. N. a chemat în judecată pe pârâta B. I. – L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, pe calea ordonanței președințiale, ca autoritatea părintească în privința minorei B. A. – I., născută la data de 09.01.2006, să se exercite în mod exclusiv de către tată, stabilirea domiciliului minorei la tată, respectiv în comuna Dumbrăvița, ., jud. B., stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina pârâtei și în favoarea minorei, calculată în funcție de venitul minim pe economia națională, obligarea pârâtei de a-și da acordul pentru întocmirea pașaportului individual pe numele minorei și pentru ca minora să călătorească în Italia sau Portugalia, în timpul vacanțelor școlare însoțită de către tată sau bunicii paterni, iar în caz de refuz hotărărea să țină loc de acord al pârâtei și toate măsurile să fie luate până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul arată că, din relația pe care a avut-o cu pârâta, a rezultat minora B. A. – I., născută la data de 09.01.2006, însă de-a lungul timpului au apărut neînțelegeri între ei care au dus la separare.
De la naștere, minora a fost în grija lui și a bunicilor paterni.
Pârâta a înțeles să plece în străinătate la muncă, lăsând copilul în grija lui. Pârâta a lipsit cu desăvârșire din viața minorei ani la rând, motivând cu nu poate să ia legătura cu aceasta din lipsa banilor și a faptului că minora era la o vârstă fragedă.
A promovat acțiune pe calea dreptului comun privind măsurile solicitate referitoare la minora B. A. – I., născută la data de 09.01.2006, cererea fiind înregistrată pe roul Judecătoriei B. sub nr._ .
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 996-1001 C.proc.civ.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu 60 lei taxă judiciară de timbru.
Prin acțiunea reconvențională, pârâta a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, pe calea ordonanței președințiale, ca autoritatea părintească în privința minorei B. A. – I., născută la data de 09.01.2006, să se exercite în comun de către ambii părinți, stabilirea domiciliului minorei la tată și stabilirea unui program de legături personale cu minora prin luarea acesteia la reședința ei din Marea Britanie, conform propunerii sale și toate măsurile să fie luate până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._, cu cheltuieli de judecată
În considerentele cererii reconvenționale, pârâta arată că este de acord cu stabilirea domiciliului minorei la tată, însă se opune exercitării autorității părintești în mod exclusiv de către tată. Pârâta arată, în esență, că în perioada 2012-2015, reclamantul și părinții acestuia nu i-au permis să vadă fetița sau să vorbească cu ea decât de 2-3 ori și din această cauză copilul este îndepărtat de ea și de familia ei.
Atât reclamantul cât și părinții acestuia se opun ca ea să aibă legături personale cu copilul, îndepărtându-l prin diferite mijloace care îi afectează dezvoltarea fizică și psihică.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 996 C.proc.civ. și Legea nr. 272/2004.
Prin întâmpinarea formulată la acțiunea reconvențională, reclamantul a solicitat respingerea petitelor referitoare la exercitarea în comun a autorității părintești și la stabilirea unui program de legături personale cu minora.
Reclamantul arată, în esență, că nu este în interesul minorei ca autoritatea părintească să se exercite în comun întrucât pârâta a lipsit cu desăvârșire din viața minorei ani la rând.
Cu privire la programul de legături personale cu minora la locuința pârâtei din Marea Britanie, reclamantul arată că acest program nu ține cont în niciun fel de interesul superior al minorei. Programul este neclar și interferează în mod flagrant cu activitățile zilnice și structura anului școlar. Minora este implicată în activități extrașcolare și alte activități specifice vârstei ei. Domiciliul pârâtei din Marea Britanie nu este cunoscut, aceasta ascunzând mereu acest aspect, astfel cum s-a întâmplat și pe perioada cât aceasta a locuit efectiv în Italia, mai mult decât atât nu a putut să dea de ea nici la telefon, când au fost situații care trebuiau rezolvate cu maximă celeritate.
În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri, s-a efectuat anchetă socială la domiciliul reclamantului și la domiciliul pârâtei din România și a fost audiată minora.
În ședința publică din 02.07.2015, pârâta, prin avocat, a arătat că este de acord cu cererile reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei de a-și da acordul pentru întocmirea pașaportului individual pe numele minorei și pentru ca minora să călătorească în Italia sau Portugalia, în timpul vacanțelor școlare însoțită de către tată sau bunicii paterni, iar în caz de refuz hotărărea să țină lor de acord al pârâtei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
Din relația părților a rezultat minora B. A. – I., născută la data de 09.01.2006. După separarea acestora, minora a locuit împreună cu reclamantul și bunicii paterni cu care locuiește și în prezent.
Pe rolul Judecătoriei B. a fost înregistrat dosarul civil nr._, care are ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței copilului minor și a obligației părinților de întreținere a copilului.
Conform dispozițiilor art. 996 alin. 1 C.proc.civ. “Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Potrivit alin. 2 “Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.”
Condiția caracterului vremelnic al cererii de ordonanță președințială si condiția neprejudecării fondului cauzei sunt îndeplinite în cauză, având în vedere faptul că, în cadrul dosarului civil nr._ al Judecătoriei B. se vor dispune, ca măsuri definitive, modalitatea de exercitare a autorității părintești și stabilirea locuinței minorei.
În speță, reclamantul nu a probat existența urgenței pentru luarea măsurii referitoare la exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către el. Astfel, reclamantul susține că nu este în interesul minorei ca autoritatea părintească să se exercite în comun întrucât pârâta a lipsit cu desăvârșire din viața minorei ani la rând și există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea psihică, fizică, spirituală sau morală a acesteia dacă mama și-ar exercita drepturile și obligațiile părintești.
Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte poate fi dispusă de instanță pentru motive temeinice în considerarea interesului superior al copilului.
Astfel cum se arată în literatura juridică, condiția „motivelor temeinice” este necesar a fi analizată și evaluată de la caz la caz, în raport de toate elementele stării de fapt revelatoare pentru relația dintre copil și fiecare dintre părinți, calitatea acestor relații, eventualele deprinderi ale unuia dintre părinți care l-ar putea descalifica din cotitularitatea autorității părintești sau împrejurări obiective, neimputabile lui, din cauza cărora nu își poate exercita drepturile și îndatoririle părintești.
Din probele administrate în cauză reiese că, în speță, nu există motive temeinice pentru restrângerea drepturilor și obligațiilor mamei față de copilul minor. Astfel, faptul că pârâta a lipsit cu desăvârșire din viața minorei ani la rând și nu s-a implicat în mod direct în creșterea și educarea copilului, în contextul în care manifestă disponibilitate în acest sens, nu constituie motive temeinice care s-o împiedice să-și exercite drepturile și obligațiile de părinte.
Având în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, instanța reține că, în speță, nu există motive temeinice care să justifice exercitarea autorității părintești doar de către tată, ambii părinți fiind deopotrivă obligați ca, pe lângă exercitarea drepturilor părintești, să-și îndeplinească și obligațiile față de copilul lor minor. Altfel, s-ar ajunge la situația în care, prin voința sa, unul dintre părinți îl exclude pe celălalt de la exercitarea autorității părintești, nesocotind astfel chiar dispozițiile legale care consacră regula exercitării autorității părintești în comun.
Instituind regula exercitării comune a autorității părintești, conform art. 503 C.civ., legiuitorul a urmărit responsabilizarea ambilor părinți în egală măsură și evitarea sentimentului degrevării de sarcini a părintelui care nu va locui în mod statornic împreună cu copilul. În aplicarea acestui principiu, ambii părinți vor decide împreună măsurile necesar a fi luate pentru asigurarea sănătății, educației și, în general, orice este necesar a fi întreprins pentru dezvoltarea copiilor.
De asemenea, mama nu se află în niciuna din situațiile prevăzute la art. 507 Cod civil, care ar putea determina exercitarea autorității părintești numai de către tată, așa cum acesta a solicitat.
Prin urmare, se aplică regula generală, aceea a exercitării autorității părintești de către ambii părinți, împreună și în mod egal, o astfel de măsură fiind în interesul superior al copiilor.
Așadar, nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită condiția urgenței și astfel nu se justifică necesitatea luării măsurii exercitării în mod exclusiv a autorității părintești de către tată asupra minorei, pe calea ordonanței președințiale, cu atât mai mult cu cât, pe lângă considerentele expuse mai sus, pe rolul instanței există un proces în care, în urma administrării de probe, se va lua o măsură pe calea dreptului comun cu privire la autoritatea părintească și locuința copilului, în interesul și pentru protecția acestuia.
În consecință, față de aceste motive cererea reclamantului privind exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către tată până la soluționarea aceluiași petit formulat în cadrul acțiunii de drept comun, va fi respinsă.
În privința cererii formulate de pârâtă pe calea ordonanței președințiale privind exercitarea autorității părintești în comun, instanța apreciază că nu se poate reține prezumarea condiției urgenței de către legiuitor, întrucât, pe de o parte, nu mai există aceeași rațiune pentru care se prezumă urgența ca și în cazul stabilirii locuinței copilului, iar pe de altă parte, regula consacrată de dispozițiile art. 503 și art. 505 din Codul Civil este aceea a exercitării autorității părintești în comun și după separare, ca și în timpul conviețuirii părinților, cu excepțiile prevăzute de art. 507 Cod civil.
Într-adevăr, pot exista în concret măsuri cu privire la copil în privința cărora părinții nu sunt de acord și care reclamă intervenția instanței pe calea ordonanței președințiale, dar nu se poate prezuma că toate măsurile referitoare la copil, toate drepturile și obligațiile părintești care intră în conținutul noțiunii de autoritate părintească au un caracter urgent și reclamă stabilirea pe calea ordonanței președințiale a modalității de exercitare a autorității părintești.
Și în speța concretă dedusă judecății, instanța reține că pârâta nu a invocat și cu atât mai puțin nu a dovedit existența unor împrejurări care să justifice condiția urgenței cererii privind exercitarea în comun a autorității părintești.
Prin urmare, față de aceste motive cererea pârâtei privind exercitarea în comun a autorității părintești până la soluționarea aceluiași petit formulat în cadrul acțiunii de drept comun, va fi respinsă.
Pentru stabilirea provizorie a locuinței minorei, instanța va ține seama de interesul superior al copilului care presupune să se analizeze natura, forța și stabilitatea relației dintre copil și fiecare dintre părinți, opiniile și preferințele copilului în măsura în care acestea pot fi verificate în mod rezonabil, nevoile fizice, emoționale și psihologice ale copilului, inclusiv nevoia copilului de stabilitate având în vedere vârsta și etapa de dezvoltare.
În speță, astfel cum reiese din referatul anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantului coroborată și cu înscrisurile depuse la dosar, după separarea părinților, copilul a locuit împreună cu tatăl și cu bunicii paterni.
Instanța mai reține faptul că, în prezent, tatăl beneficiază de condiții materiale și morale corespunzătoare pentru creșterea și educarea copilului și are posibilitatea de a se investi în creșterea și educarea acestuia, prezintă garanții morale, financiare și locative necesare creșterii și întreținerii minorei. Fără a minimaliza rolul mamei în viața copilului, instanța va ține seama cu prioritate de interesul copilului. În acest sens, instanța va avea în vedere nevoia copilului de liniște și stabilitate emoțională, precum și faptul că, astfel cum rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză, tatăl nu reprezintă un pericol pentru creșterea și dezvoltarea copilului.
La fel de importantă este însă și continuarea relaționării minorei cu mama pentru o dezvoltarea armonioasă a personalității în formare a copilului ca și împrejurarea înțelegerii de către ambii părinți că orice împotrivire a acestora în exercițiul drepturilor părintești recunoscute de lege afectează în primul rând interesul superior și personalitatea în formare a minorei putându-i cauza urmări negative în planul dezvoltării psihice, mentale și nu în ultimul rând morale.
Față de aceste considerente, ținând seama de interesul superior al copilului, precum și de nevoia acestuia de liniște și stabilitate emoțională și având în vedere totodată și acordul pârâtei, instanța reține că reclamantul justifică urgența măsurii de stabilire a locuinței minorei la tată, pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea dosarului de fond.
Având în vedere motivele arătate, instanța va admite cererea reclamantului și va stabili locuința minorei B. A. – I., născută la data de 09.01.2006, la tată, respectiv în comuna Dumbrăvița, ., jud. B., până la soluționarea definitivă a dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ .
Potrivit dispozițiilor art. 499 alin. 1 C.civ. “Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională”.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 529 alin. 2 C.civ. potrivit cu care “Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil…” și văzând venitul minim pe economia națională, precum și faptul că pârâta nu mai are în întreținere alți copii, pensia de întreținere în favoarea minorei urmează a fi stabilită la suma de 262,5 lei lunar.
În consecință, instanța va admite și petitul referitor la plata pensiei de întreținere și va lua măsura provizorie a plății pensiei de întreținere în B. A. – I., născută la data de 09.01.2006. Pensia astfel stabilită va fi plătită de către pârât începând cu data de 02.07.2015 având în vedere faptul că, de la data înregistrării cererii, pârâta a trimis bani pentru întreținerea copilului, astfel cum reiese din înscrisul de la fila 38. Plata pensiei se va face provizoriu până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._ al Judecătoriei B..
Cu privire la celelalte petite din cererea principală, instanța reține că reclamantul a dovedit existența unor împrejurări care să justifice condiția urgenței pentru luarea măsurilor privind întocmirea pasaportului individual pe numele minorei și deplasarea în străinătate a minorei în perioada vacanțelor școlare.
De asemenea, o altă condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale o reprezintă cerința ca măsurile luate de instanță să aibă caracter vremelnic, cerință care este îndeplinită în speță. În acest sens, măsurile luate de instanță pe această cale au o durată limitată în timp, respectiv până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._ al Judecătoriei B..
Așadar, în această situație, calea ordonanței președințiale, aleasă de reclamant, este justificată, minora fiind prejudiciată din cauza neînțelegerilor dintre părinți, deoarece se află în imposibilitatea de a obține în mod amiabil consimțământul mamei sale pentru obținerea un pașaport individual pe numele său și pentru deplasarea în străinătate.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse și având în vedere acordul pârâtei și dispozițiile art. 23 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 coroborate cu art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 instanța va admite și aceste cereri, dispunând potrivit celor de mai jos.
Cu privire la petitul din acțiunea reconvențională referitor la stabilirea unui program de legături personale cu minora, instanța îl va respinge față de următoarele considerente:
Pârâta dorește stabilirea unui program de legături personale cu minora prin luarea acesteia la reședința ei din Marea Britanie. Deși pârâta susține că locuiește în fapt în Marea Britanie și beneficiază de condiții optime de locuit, nu a făcut nicio dovadă în acest sens. Astfel, a depus la dosar doar un înscris din care reiese că achită lunar suma de 130 lire sterline cu titlu de chirie pentru un imobil situat în Marea Britanie. În schimb, pârâta nu a făcut nicio dovadă că are reședința pe teritoriul Marii Britanii, că locuiește în mod statornic acolo și că poate asigura copilului condiții optime de locuit și întreținere pe perioada șederii acestuia în cadrul programului solicitat. Prin urmare, în aceste condiții, programul propus de pârâtă prin luarea copilului la reședința acesteia din Marea Britanie nu respectă interesul superior al copilului și îi poate pune în pericol dezvoltarea fizică și psihică.
Instanța reține că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată, potrivit principiului disponibilității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată și completată de reclamantul B. A. N., cu domiciliul procesual ales în B., ., ., . cu pârâta B. I. – L., cu domiciliul procesual ales în B., bld. 15 Noiembrie nr. 88, ..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta – reclamantă reconvențională B. I. – L. în contradictoriu cu reclamantul – pârât reconvențional B. A. N., și în consecință:
Stabilește locuința minorei B. A. – I., născută la data de 09.01.2006, la tată, respectiv în comuna Dumbrăvița, ., jud. B., până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._ al Judecătoriei B..
Obligă pârâta să plătească reclamantului cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei, suma de 262,5 lei lunar începând cu data de 02.07.2015 și până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._ al Judecătoriei B..
Obligă pârâta să își dea acordul pentru întocmirea pașaportului individual pe numele minorei B. A. – I., născută la data de 09.01.2006, iar în caz de refuz, prezenta hotărâre va ține loc de acord al pârâtei.
Obligă pârâta să își dea acordul pentru ca minora B. A. – I., născută la data de 09.01.2006, să călătorească în Italia sau Portugalia, în timpul vacanțelor școlare, însoțită de către tată sau bunicii paterni, iar în caz de refuz, prezenta hotărâre va ține loc de acord al pârâtei, până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._ al Judecătoriei B..
Respinge petitul din cererea principală având ca obiect exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către tată.
Respinge petitele din cererea reconvențională având ca obiect exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorei și stabilirea unui program de legături personale cu minora.
Fără cheltuieli de judecată.
Provizorie și executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, care se ve depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 02.07.2015.
PRESEDINTEGREFIER
E. BEUDEANLUMINIȚA C.
Red. E.B./06.07.2015
Dact.L.C./06.07.2015
Ex.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 4252/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4969/2015.... → |
|---|
