Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 4252/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4252/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 32652/197/2013
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.4252
Ședința publică din 22.04.2015
P.- E. B. – judecator
Grefier- L. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 12.03.2015, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 25.03.2015, 08.04.2015, 22.04._.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța a pronunțat sentința de mai jos:
JUDECATORIA
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamanta B. C. a chemat în judecată pe pârâtul pârâtul F. G. – G., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună ca autoritatea părintească asupra minorei F. Iman – Yasmin, născută la data de 03.08.2004, să fie exercitată exclusiv de către mamă, stabilirea locuinței minorei la mamă, respectiv la reședința acesteia din Italia, V., Via San Giovanni Lupatoto nr. 24, ., cap._ și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, calculată în funcție de venitul minim pe economia, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii formulate, reclamanta arată că, prin sentința civilă nr. 5585/04.05.2010 a Judecătoriei B., s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre ea și pârât, iar minora F. Iman – Yasmin, născută la data de 03.08.2004 a fost încredințată spre creștere și educare tatălui și s-a stabilit un program de vizitare a minorei.
După divorț, pârâtul a refuzat respectarea programului și refuză să-i permită luarea oricărei legături cu minora.
Ea locuiește în prezent în Italia și are o stabilitate socială și financiară care îi permit să se îngrijească în mod exclusiv de copil în cadrul familiei pe care a întemeiat-o în Italia.
Reclamanta mai arată că modul de viață al pârâtului, lipsa unui loc de muncă sau a unor venituri licite, precum și instabilitatea reședinței acestuia sunt motive temeinice pentru care instanța să dispună exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă și stabilirea locuinței minorei la mamă.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 398, 403, 486, 504, 496 alin. 3, 499, 513-534 Cod civil.
În cauză, s-a dispus citarea pârâtului prin publicitate și a fost numit curator pentru reprezentarea intereselor pârâtului în prezenta cauză, în temeiul art. 167 Cod proc.civ.
P. întâmpinare, curatorul pârâtului a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În privința exercitării autorității părintești exclusiv de către mamă, pârâtul nu se află în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 398 Cod civil. Niciodată nu i-a pus în pericol viața minorei și nu a fost decăzut din drepturile părintești.
Este în interesul minorei să locuiască cu tatăl deoarece în toată această perioadă minora a locuit cu el și este foarte atașată de el. Îi asigură confortul și echilibrul necesar creșterii și dezvoltării sale. Mai mult decât atât, minora este elevă, astfel că, dacă ar schimba școala la care învață i-ar putea cauza un dezechilibru psihic și emoțional.
În probațiune, s-au depus la dosar înscrisuri, s-a efectuat ancheta socială la domiciliul reclamantei din Italia și a fost audiată martora B. Anișoara.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 5585/04.05.2010 a Judecătoriei B., s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, minora F. Iman – Yasmin, născută la data de 03.08.2004 a fost încredințată spre creștere și educare tatălui și s-a stabilit un program de vizitare a minorei.
Având în vedere că dispozițiile art. 483 C.civ. referitoare la exercitarea autorității părintești, sunt aplicabile începând cu data de 01.10.2011, potrivit art. 6 alin. 6 C.civ., instanța va avea în vedere dispozițiile art. 483 C. civil, în accepțiunea cărora, încredințarea minorilor sau modificarea acestei măsuri presupune exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței copiilor. De asemenea, conform art. 46 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați inainte de . Codului civil pot fi modificate potrivit dispozițiilor art. 403 din Codul civil., respectiv considerându-se îndeplinită condiția schimbării împrejurărilor care au stat la baza hotărârii de încredințare a copilului. Este, așadar, o dispoziție care face posibilă dispunerea exercițiului autorității părintești și stabilirea locuinței copilului în aceleași condiții în care se dispunea reîncredințarea acestuia în vechea reglementare.
P. urmare, dacă divorțul a intervenit înainte de . Codului civil, oricare dintre părinți pot să solicite instanței de tutelă acordarea exercițiului autorității părintești și stabilirea locuinței copilului, fără să fie necesară dovedirea modificării împrejurărilor care au determinat încredințarea copilului spre creștere și educare unuia din părinți.
Așadar, instanța va analiza, potrivit interesului superior al copilului, posibilitatea exercitării în comun a autorității părintești de către ambii părinți sau dacă există motive temeinice pentru acordarea exercițiului autorității părintești unuia dintre părinți.
Așa cum reiese din declarația martorei B. Anișoara, după divorțul părților, reclamanta a văzut fetița doar o singură dată la domiciliul pârâtului, ocazie cu care pârâtul a acuzat-o pe reclamantă de furtul unor bani. Apoi, în noiembrie sau decembrie 2010, pârâtul a plecat în Anglia împreună cu fetița și, de atunci, nici reclamanta și nici rudele acesteia nu au mai văzut-o, deși au încercat de mai multe ori să ia legătura cu pârâtul.
De sărbătoarea Paștelui din anul 2011, martora, care este bunica maternă a fetiței, a fost sunată de către pârât, ocazie cu care a vorbit cu fetița la telefon. Reclamanta era la serviciu și nu a reușit să vorbească cu copilul. Deși reclamanta a încercat de mai multe ori să-l sune la telefon pe pârât, nu a reușit să ia legătura nici cu el și nici cu fetița, deoarece, ințial acesta nu răspundea, apoi și-a schimbat numărul de telefon.
A mai relatat martora că reclamanta a fost nevoită să fie de acord ca, după divorț, fetița să locuiască împreună cu tatăl deoarece acesta a amenințat-o cu moartea. Reclamanta intenționa, însă, ca după un anumit timp, să solicite modificarea măsurii în sensul stabilirii locuinței fetiței la ea. Nu a făcut acest lucru până în decembrie 2013 deoarece i-a fost mereu teamă de pârât.
Martora a mai relatat că a locuit împreună cu reclamanta în Italia, o perioadă de aproximativ un an, respectiv din toamna anului 2013 și până în toamna anului 2014 și a constatat personal că aceasta locuiește într-un apartament închiriat compus din două camere și dependințe, care este mobilat și utilat corespunzător. Reclamanta s-a recăsătorit și mai are un copil, iar în prezent beneficiază de indeminzație de șomaj.
A mai relatat martora că nu mai știe nimic în legătură cu pârâtul, nici dacă are vreo sursă de venituri sau loc de muncă. De altfel, nici după divorț, până să plece în Anglia, pârâtul nu a lucrat.
În privința autorității părintești, instanța reține că dispozițiile art. 483 C.civ. - aplicabile începând cu data de 01.10.2011 potrivit art. 6 alin. 6 C.civ. – consacră regula potrivit căreia, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți. Conform art. 398 alin. 1 C.civ, exercitarea autorității părintești de către un singur părinte poate fi dispusă de instanță pentru motive temeinice în considerarea interesului superior al copilului.
Astfel cum se arată în literatura juridică, condiția „motivelor temeinice” este necesar a fi analizată și evaluată de la caz la caz, în raport de toate elementele stării de fapt revelatoare pentru relația dintre copil și fiecare dintre părinți, calitatea acestor relații, eventualele deprinderi ale unuia dintre părinți care l-ar putea descalifica din cotitularitatea autorității părintești sau împrejurări obiective, neimputabile lui, din cauza cărora nu își poate exercita drepturile și îndatoririle părintești.
Din probele administrate în cauză rezultă că, la scurt timp după divorț, respectiv în toamna anului 2010, pârâtul a plecat în Anglia împreună cu fetița și, de atunci, nici reclamanta și nici rudele acesteia nu au mai văzut-o, deși au încercat de mai multe ori să ia legătura cu pârâtul. Deși reclamanta a încercat de mai multe ori să-l sune la telefon pe pârât, nu a reușit să ia legătura nici cu el și nici cu fetița, deoarece, ințial acesta nu răspundea, apoi și-a schimbat numărul de telefon.
Mai mult decât atât, pârâtul manifestă un comportament iresponsabil prin faptul că refuză să ia legătura cu reclamanta și să-i comunice adresa unde locuiește împreună cu fetița. După divorț, reclamanta nu a văzut fetița decât o singură dată, iar din toamna anului 2010 nu a mai văzut-o deloc.
Reclamanta a făcut nenumărate demersuri pentru a afla unde locuiește pârâtul împreună cu fetița. De asemene, pe parcursul desfășurării acestui proces, instanța a dispus unele măsuri pentru a se afla domiciliul la care locuiește pârâtul împreună cu fetița, însă fără nicun rezultat, motiv pentru care, minora nu a fost audiată și nu s-au putut verifica condițiile în care aceasta locuiește și învață.
P. urmare, instanța apreciază că astfel de manifestări ale pârâtului îl descalifică din cotitularitatea autorității părintești și reprezintă motive temeinice pentru care, în aprecierea interesului superior al copilului, instanța va dispune ca autoritatea părintească asupra minorei F. Iman – Yasmin, născută la data de 03.08.2004, să fie exercitată numai de către mamă.
Conform art. 496 alin. 3 C. civil, în caz de neînțelegere între părinți, în privința locuinței minorilor, instanța hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă socială.
Instanța va stabili locuința minorei F. Iman – Yasmin, născută la data de 03.08.2004, ținând seama de interesul superior al acesteia și de capacitatea ambilor părinți de a-i asigura condiții corespunzătoare de creștere și educare. În acest sens, instanța va analiza relațiile afective ale copilului cu fiecare dintre părinți, condițiile materiale și morale pe care fiecare dintre părinți le oferă copilului, posibilitățile fiecăruia dintre părinți de a se investi în creșterea și educarea copilului și capacitatea fiecăruia dintre părinți de a respecta drepturile copilului și pe cele ale celuilalt părinte.
Astfel cum reiese din declarația martorei audiată în cauză, pârâtul manifestă un comportament iresponsabil prin faptul că refuză să ia legătura cu reclamanta și să-i comunice adresa unde locuiește împreună cu fetița. După divorț, reclamanta nu a văzut fetița decât o singură dată, iar din toamna anului 2010 nu a mai văzut-o deloc, deși a făcut nenumărate demersuri înacest sens.
În ceea ce privește condițiile de locuit ale reclamantei, instanța reține că, astfel cum reiese din referatul anchetei sociale întocmit de Tribunalul Ordinar din Milano, Italia, reclamanta beneficiază de condiții bune de locuit. Aceasta locuiește împreună cu actualul partener și cu copilul lor într-un apartament închiriat și utilat corespunzător. Din septembrie 2015 va reîncepe serviciu, iar partenerul său este dispus să o ajute la îngrijirea fetiței.
P. urmare, față de considerentele mai sus expuse, instanța reține că reclamanta prezintă atât interesul cât și capacitatea de a asigura copilului condiții materiale și morale, precum și disponibilitatea de a se investi în creșterea și educarea copilului.
În ceea ce privește capacitatea fiecăruia dintre părinți de a respecta drepturile copilului și pe cele ale celuilalte părinte, instanța reține următoarele:
Astfel cum reiese din declarația martorei B. A., coroborată cu înscrisurile de la dosar, reclamanta a fost împiedicată de pârât să păstreze și să întărească legătura cu fetița. Acesta nu i-au permis reclamantei să o vadă decât o singură dată după divorț. Deși reclamanta a dorit să se implice mai mult în creșterea și educarea fetiței, pârâtul nu i-a permis. Mai mult decât atât, prin atitudinea sa ostilă față de mama copilului, tatăl poate exercita o influență negativă asupra acestuia, afectându-l din punct de vedere emoțional și creându-i stări de confuzie.
Instanța reține că reclamanta nu a avut posibilitatea să vadă fetița și să păstreze o relație cu aceasta deoarece tatăl, nu numai că nu manifestat disponibilitate în acest sens dar s-a și opus în mod nejustificat, obstrucționând în mod constant relația mamei cu fetița.
P. urmare, chiar dacă fetița a locuit în mod statornic la domiciliul tatălui, acesta nu are capacitatea de a respecta drepturile fetiței și pe cele ale mamei, afectând astfel, în mod grav, relația dintre mamă și copil și provocându-i fetiței grave prejudicii, prin încălcarea dreptului de a păstra și consolida relația cu mama, existând riscul ca fetița să fie puternic afectată din punct de vedere psihic și emoțional.
În consecință, față de probatoriul administrat în cauză, instanța reține că este în interesul superior al copilului să locuiască împreună cu mama.
P. urmare, având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța va stabili locuința minorei F. Iman – Yasmin, născută la data de 03.08.2004, la mamă, respectiv la reședința acesteia din Italia, V., Via San Giovanni Lupatoto nr. 24, ., cap._.
În temeiul art. 402 C.civ., față de stabilirea locuinței copilului minor la mamă, instanța reține că mama contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului în natură în condițiile art. 530 alin. 1 C.civ., iar tatăl pârât va fi obligat la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea minorei în cuantum de 243,75 lei lunar stabilită raportat la venitul minim pe economia națională, pensia de întreținere urmând a se indexa de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației conform art. 531 alin. 2 C.civ.
Pârâtul va fi obligat la plata pensiei de întreținere astfel stabilite începând cu data pronunțării hotărârii, respectiv 22.04.2015, văzând dispozițiile art. 532 alin. 1 C.civ..
În baza art. 58 alin. 4 Cod proc.civ. și art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. d din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., în vigoare începând cu data de 01.12.2008, instanța va stabili suma de 300 lei cu titlu de remunerație definitivă cuvenită curatorului av. S. A., care a reprezentat interesele pârâtului conform art. 167 alin. 3 Cod proc.civ., onorariu ce a fost achitat de către reclamantă conform ordinului de încasare din 17.04.2014 emis de Bancpost SA Sucursala B..
Instanța va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată conform principiului disponibilității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta B. C., cu domiciliul procesual ales în B., .. 68, ., . cu pârâtul F. G. – G., cu ultimul domiciliu cunoscut în B., ., ., reprezentat de curator av. S. A., și în consecință:
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorei F. Iman – Yasmin, născută la data de 03.08.2004, să fie exercitată de către mamă.
Stabilește locuința minorei F. Iman – Yasmin, născută la data de 03.08.2004, la mamă, respectiv la reședința acesteia din Italia, V., Via San Giovanni Lupatoto nr. 24, ., cap._.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei F. Iman – Yasmin, născută la data de 03.08.2004, suma de 243,75 lei lunar începând cu data de 22.04.2015 și până la majoratul copilului sau noi dispoziții ale instanței, pensie de întreținere ce se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.
Stabilește suma de 300 lei cu titlu de remunerație definitivă cuvenită curatorului av. S. A., care a reprezentat interesele pârâtului.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 22.04.2015.
P. GREFIER
E. B. L. C.
Red. E.B./ 16.06.2015
Dact. L.C./ 16.06.2015
ex.5
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 7298/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7273/2015.... → |
|---|
