Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 2473/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2473/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 9193/197/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2473/2015
Ședința publică de la 06.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: T. A.-E.
GREFIER: S. C.-V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față pentru care dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2015, când s-au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 20.02.2015, 27.02.2015 și 06.03.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
JUDECĂTORIA:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.04.2014 sub nr. de mai sus, reclamantul B. A., prin reprezentant convențional avocat V. G. ( cu împuternicire avocațială la fila 7), a solicitat instanței de tutelă ca în contradictoriu cu pârâtul G. F. să dispună: modificarea programului de vizitare a minorului B. T. C. ( născut la data de 23.02.2010) de către bunica pârâtă la o zi pe lună, de la ora 10.00 la ora 20.00, cu anunțare în prealabil, doar la domiciliul minorului, fără a exclude prezenta mamei acestuia.( fila 3-6)
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, în esență, au fost învederate, punctual, următoarele împrejurări:
- minorul s-a născut în urma relației de concubinaj a reclamantei cu fiul pârâtei, numitul G. C., care a decedat la data de 23.07.2012.
- prin sentința civilă nr._/14.11.2013 a Judecătoriei Brațov, instanta a dispus obligarea reclamantei de a-i permite bunicii copilului, pârâtei G. F., să aibă legături personale cu minorul după următorul program: de doua ori în fiecare luna, duminica, fie la domiciliul bunicii, fie la domiciliul minorului, precum și în perioada sărbătorilor de C. si Paste, o zi la domiciliul reclamantei, fără a exclude prezența mamei.
- deși reclamanta s-a conformat programului stabilit de instanță pârâta a adoptat un comportament de șicana la adresa reclamantei și a mamei acesteia, numita Cahnita-Ciotirca A., care o ajută pe reclamantă la creșterea si educarea minorului, concret pârâta făcând programul “ după bunul ei plac”, fără a o interesa daca familia reclamantei are sau nu timp, daca este corespunzătoare ziua aleasă pentru vizită, fără a ține cont de programul minorului.
- privitor la comportamentul pârâtei, s-a exemplificat că în data de 15.02.2014 bunica pârâtă a venit “cu scandal”, însoțită de 2 polițiști, cu scopul de a solicita certificatul de deces al tatălui minorului, respectiv fiul acesteia, deși nu i-a refuzat niciodată înmânarea acestui document, de la acest incident minorul rămânând foarte speriat când vede un polițist. Totodată, s-a mai arătat că în ianuarie 2013 pârâta l-a luat cu forța pe minor din brațele reclamantei, după care a fugit cu el, făcând scandal public, urcându-se apoi într-un taxi deși copilul plângea, fiind necesară formularea unei plângeri la politie pentru recuperarea copilul, pârâta primind drept sancțiune o amendă.
- se impune stabilirea unui nou program de vizitare al minorului de către bunica sa, doar la domiciliul copilului, întrucât pârâta locuiește în condiții improprii pentru ca minorul sa o viziteze la imobilul acesteia, din cartierul Gârcini ( mun. S. ), imobil compus din 2 camere și o bucătărie, în care locuiesc 9 persoane, imobil fără racordare la gaz, canalizare și apa curentă, fără a exista o baie, petrecerea timpului de către minor în aceste condiții improprii dăunând acestuia. minorului să-si petreacă timpul acolo, unul dintre locatarii imobilului ( numitul G. C., fiu al pârâtei) executând anterior o pedeapsa cu închisoarea pentru ultraj.
- se mai impune stabilirea unui nou program de vizitare întrucât mama reclamantă a observat că minorul nu se simte confortabil în prezenta bunicii, având un comportament neobișnuit, fiind agitat, după o întâlnire cu familia acesteia preluând un limbaj vulgar.
S-a concluzionat că program de vizitate propus prin acțiune respectă dreptul copilului de a menține legături cu rudele sale, dar și interesul superior al acestuia de a rămâne într-un mediu normal pentru buna-i creștere si educare.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.396-403 Cod civil.
In probațiune, a solicitat: înscrisuri, interogatoriul pârâtei și martori.
Cererea a fost taxată judiciar cu suma de 20 lei. ( fila 6 ind.1)
Pârâtul G. F., prin reprezentant convențional avocat D. B. ( cu împuternicire avocațială la fila 30), a formulat atât întâmpinare, cât și cerere reconvențională. ( fila 52-73)
Pe cale de întâmpinare, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii principale.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pe cale de cerere reconvențională, a solicitat instanței de tutelă să dispună
stabilirea următorului program de vizitare în favoarea sa, cu privire la minorul B. T. C., prin luarea minorului la domiciliul său: în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri după amiaza până duminica după amiaza; o săptămână în vacanța de primăvară; o lună în vacanța de vară; o zi la sărbătorile de C. și 1 zi la sărbătorile de Paste.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare, în esență, au fost învederate în comun ( atât pentru întâmpinare, cât și pentru reconvențională), punctual, următoarele împrejurări:
- de la nașterea minorului până după decesul tatălui copilul ( respectiv fiul pârâtei-reclamante), concret până la 23.01.2013, copilul și mama sa au locuit la domiciliul bunicii paterne, domiciliul “ care acum pare sa nu mai ofere condiții „decente" de trai, astfel cum se susține in acțiune”, fără ca aceștia să aibă obiecțiuni cu privire la condițiile de trai, acestea fiind oricum decente și normale, minorul fiind obișnuit cu casa, având camera sa și toate cele necesare (calculator, bicicleta), fiind înconjurat de dragostea pe care rudele paterne și-o manifestau față de acesta.
- episodul relatat privitor la 23.01.2013, despre care s-a susținut că bunica ar fi smuls copilul din brațele mamei sale, s-a întâmplat în realitate în momentul când reclamanta a plecat cu copilul de la domiciliu pe neașteptate, fără să anunțe, aceasta deși relațiile erau bune.
- după plecarea reclamantei la domiciliul mamei sale, tot în localitatea S., aceasta nu i-a mai permis bunicii materne să ia legătură cu minorul, deși a încercat să îl vadă în repetate rânduri, dorul de copil determinând-o să promoveze în vara anului 2013 o acțiune la Judecătoria B. pentru a obține program de vizitare a nepotului său. După promovarea acțiunii, mama minorului și-a schimbat temporar atitudinea, din dorința de a menține cu aceasta o relație amiabilă și normală pârâta acceptând programul de vizitare care s-a și consfințit de instanță prin sentința civilă nr._/14.11.2013, deși înțelegerea reprezenta mai puțin decât ceruse prin acțiunea inițială.
- exercitarea dreptului la vizită s-a realizat conform sentinței, fără a le deranja pe părțile adverse, dimpotrivă cu limitarea dreptului bunicii, în condițiile în care copilul nu este lăsat să fie scos în parc sau la plimbare cu bunica, deși acesteia i-ar fi plăcut “ să-l ducă măcar o dată la o cofetărie”.
- mama minorului a plecat din țară la începutul acestui an, lăsând minorul în grija mamei sale, bunica văzându-l pe copil abătut și afectat de plecarea mamei, acesta simțindu-se „abandonat”, copilul rămânând cu bunica maternă și cu concubinul acesteia, martor propus în cauză ( B. A. Filomel), fără a fi tratat corespunzător, în casă fiind crescuți mai mulți câini și pisici, care stau chiar în cameră cu copilul.
- condițiile locative oferite de bunicii paterni sunt corespunzătoare creșterii minorului, imobilul având 3 camere, fiind racordat la apă curentă, după plecarea reclamantei în imobil mutându-se unul din fii, cu familia sa, aceștia fiind însă plecați la data judecății.
- acțiunea promovată în cauză nu exprimă decât „disprețul si sentimentele” pe care reclamanta și familia sa le au față de pârâtă, fără a se lua în considerare că bunica paternă are aceleași drepturi ca și bunica maternă.
- prezenta situație litigioasă este creată de mama reclamantei, care după plecarea reclamantei din țară, fiind deranjată de prezenta pârâtei la domiciliul său, a solicitat restrângerea programului.
- minorul în cauză este singura legătură pe care pârâta și familia sa o mai are cu fiul lor decedat, menținerea acestei relații fiind dorită de către aceștia.
- minorul nu se comportă normal și firesc când vizitele se realizează în prezența rudelor materne, întrucât se simte „ constrâns și controlat”, relația acestuia cu bunica paternă fiind în mod evident împiedicată de reclamantă și mandatara sa ( mama sa), context în care mărirea programului, cu luarea minorul la domiciliul bunicilor paterni, este soluția optimă pentru derularea acestor relații, cu atât mai mult cu cât acești din urmă bunici au aptitudini de a se ocupa corespunzător de minor, aceștia îngrijind până în anul 2014 pe nepoata G. A., față de care s-a instituit măsura de protecție a plasamentului familial în perioada 1999-2014, la 22.02.2014 fiind reintegrata în familie, printr-o hotărâre judecătorească pronunțată de Tribunalul de Minori si Familie B..
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr.272/2004.
In probațiune, a solicitat: înscrisuri, interogatoriul reclamantei, martori și anchetă socială la domiciliul ambelor părți litigante.
Reclamanta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare ( fila 43-44), prin care a învederat că apărările pârâtei doar simple afirmații privind condițiile pe care aceasta i le oferă copilului: "calculator, bicicleta", deși în primul rând minorului trebuie să i se ofere condiții absolut necesare: apa, curent, baie, etc.
În cuprinsul aceluași act, a formulat și întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă și neîntemeiată a reconvenționalei, în esență, pentru următoarele considerente:
- pârâta-reclamantă solicită un program de vizitare al minorului care nu se referă la interesul superior al copilului, ci la interesul său exclusive, al drepturilor sale de “bunică”, iar nu drepturile “ copilului”, context în care cererea apare drept inadmisibilă, fiind lipsită de temei juridic.
- -pârâta-reclamată vine când vrea la copil, nu ține cont de programul de somn al acestuia, mama fiind nevoită să trezească băiețelul din somn, deoarece “ aceasta ne spunea mereu ca ea are hotărâre judecătorească și că noi suntem obligați să o primim oricând.”.
În cursul judecății:
- s-a efectuat anchetă socială la domiciliul ambelor părți ( fila 61-62 și 90 )
- s-a încuviințat pentru reclamanta-pârâtă proba cu: înscrisuri, interogatoriul pârâtei ( administrat la fila 74-77) și martorul B. A.-Filomel ( a cărui depoziție se află la fila 85).
- s-a încuviințat pentru pârâta-reclamantă proba cu: înscrisuri, interogatoriul reclamantei ( administrat la fila 78-80) și martorul O. V.( a cărui depoziție se află la fila 86).
Reclamanta-pârâtă a formulat și concluzii scrise. ( fila 93-95).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, din relația de concubinaj a reclamantei cu fiul pârâtei, numitul G. C., a rezultat minorul B. T.-C., născut la 23.02.2010, în vârstă de 5 ani la data promovării prezentei acțiuni. ( potrivit certificatului de la fila 20)
Prin sentința civilă nr._/14.11.2013 a Judecătoriei B. s-a încuviințat învoiala părților cu privire la legăturile personale dintre bunica paternă și minorul în cauză, în următoarea modalitate: de 2 ori în fiecare lună, duminica, fie la domiciliul bunicii, fie la domiciliul minorului, precum și în o zi în perioada sărbătorilor de C. și Paști, la domiciliul bunicii, fără a exclude prezența pârâtei. ( potrivit hotărârii judecătorești de la fila 10-11).
Ambele părți reclamante se acuză reciproc privind modalitatea de respectare a programului încuviințat de instanță, reclamanta susținând că pârâta își exercită dreptul abuziv și în detrimentul minorului, iar pârâta învederând că reclamanta și mama acesteia o obstrucționează în exercitarea dreptului său, fiind necesară dimensionarea programului de vizitare.
În drept, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art.403 NCC, potrivit cărora „ în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori.”
Totodată, instanța constată incidente în cauză și dispozițiile de drept cuprinse în art. 263 alin.1 NCC, potrivit cărora „ orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.”
Cu atât mai mult cu cât, „ judecătorul sesizat cu o cerere având ca obiect exercitarea drepturilor părintești este obligat să țină cont cu prioritate de interesul superior al minorului ( C.E.D.O. cz. I. c.României)
Ca situație premisă, instanța reține că, potrivit dispozițiilor de drept precitate ( art.403 NCC), hotărârile în materia drepturilor și îndatoririlor părinților față de copiii lor minori se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie, acestea producându-și efectele atâta timp cât împrejurările avute în vedere cu ocazia pronunțării lor rămân neschimbate.
Totodată, mai reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, “ (1) Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. (2) Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. (3) Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. (4) În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.(5) Criteriile prevăzute la alin. (4) vor fi avute în vedere și la stabilirea programului de relații personale și cu celelalte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie.”
Pe cale de consecință, demersul inițiat de pârâta-reclamantă nu este de plano inadmisibil, așa cum a apreciat reclamanta-pârâtă în întâmpinarea la cererea reconvențională, inadmisibilitatea invocată fiind în esență o chestiune de apărare de fond, urmând a fi tratată ca atare.
Concret, instanța constată că niciuna dintre cele două cereri formulate în cauză nu sunt întemeiată, urmând a fi respinse în consecință, în esență, pentru următoarele considerente:
Programul de exercitare a legăturilor personale dintre minorul B. T.-C. și bunica paternă, astfel cum s-a stabilit prin sentința civilă nr._/14.11.2013 a Judecătoriei B., chiar dacă „ stabilire” a constat într-o încuviințare a învoielii prezentelor părți litigante, corespunde exigențelor art. 17 alin.4 și 5 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în condițiile în care bunica ( pârâta-reclamantă) și rudele acesteia reprezintă pentru minor „ persoane alături de care copilul s-a bucurat de viață de familie”, însăși reclamanta recunoscând la interogatoriu că a locuit împreună cu minorul în casa pârâtei timp de 4 ani.( potrivit hotărârii judecătorești de la fila 10-11 raportat la răspunsul la întrebarea nr. 12 la interogatoriul administrat reclamantei, fila 79).
Iar de la momentul stabilirii acestui program și până în prezent, situația minorului în raporturile cu rudele paterne nu au suferit modificări obiective de esență, singura modificare fiind una de ordin subiectiv, izvorâtă din conflictul dintre bunica maternă și bunica paternă, conflict care a luat amploare, în condițiile în care declanșarea a avut loc încă „ de la începuturi”, potrivit depoziției martorului O. V., ce a arătat că „ de la pârâtă știu că cele 2 bunici nu se înțeleg, mama reclamantei nefiind de acord cu fiul pârâtei încă de la început”.
Și conflictul s-a agravat cu atât mai mult cu cât minorul, ca urmare a plecării mamei reclamante în străinătate la muncă, a rămas în îngrijirea bunicii materne, după cum rezultă din procurile judiciare de la fila 17-19 și din dovada nr. 4753/11.02.2014 emisă de Primăria Mun.S. ( fila 23), coroborat cu cel semnalate de psihologul P. E. A. în evaluarea psihologică a minorului T.-C., la data de 08.03.2014, care a reținut că relația copilului cu mama este „ pasageră ( discută prin internet)”- fila 14-15.
De altfel, interogată fiind expres reclamanta privitor la „ cu ce deranjează faptul că pârâta vede copilul de două ori pe lună duminica?”, răspunsul acesteia la întrebarea nr. 14 din interogatoriu ( fila 80) a fost că „ pârâta mă deranjează că vine însoțită și că vrea ca eu să merg la ea, pe motiv că soțul ei este bolnav”, aspect ce ține, mai degrabă, de disponibilitatea (redusă) a fiecărei părți litigante de a se implica în mod constructiv în respectarea dreptului copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Or, un atare „reproș” nu poate face obiectul cenzurii instanței, în condițiile în care art. 17 alin.3 din Legea nr. 272/2004, prevede lămuritor că: “ Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.”.
Iar din probele administrate în cauză reclamanta nu a făcut dovada afirmațiilor acesteia că bunica paternă ( pârâta-reclamantă) ar periclita dezvoltarea și educația copilului, simpla realitate că pârâta-reclamantă locuiește în cartierul Gârcini din mun.S. nefiind îndestulătoare pentru conturarea profilului moral al acesteia.
Dimpotrivă, din înscrisurile depuse la fila 31-35, constând în hotărârea nr. 849/15.12.1999 emisă de Comisia pentru Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean B. și extrasul privind hotărârea civilă nr. 46/06.02.2014 pronunțată de Tribunalul de Minori și Familie B., rezultă tocmai un profil pozitiv al părții acuzate, în condițiile în care pârâta-reclamantă și familia sa au avut în plasament familial în perioada 1999-2014 pe o altă nepoată ( G. A.), realitate din care rezultă tocmai latura umană care îi caracterizează.
Instanța mai reține că nici acuza privind condițiilor locative precare pe care le deține pârâta-reclamantă nu s-au confirmat în cauză, în condițiile în care din ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtei rezultă tocmai opusul ( condiții locative corespunzătoare, fila 90), imobilul fiind racordat la utilități, dovadă stând și facturile de utilități și extras CF ( pentru imobil bunicilor paterni) de la fila 49-58.
De altfel, dacă situația locativă a bunicii paterne ar fi chiar atât de primejdioasă pentru sănătatea copilului, nu s-ar explica opțiunea reclamantei de a-l duce la bunică paternă, ca modalitate de derulare a programului de vizită, martorul B. A.-Filomel relatând că așa preferă reclamanta pentru a nu veni bunica paternă în casa mamei reclamantei ( fila 85), conduită ce, în primul rând, trădează relațiile aprinse dintre cele două bunici ale minorului, iar nu relațiile dintre minori și bunica paternă.
Nici sub aspect moral, nu se pot reține acuzele reciproce dintre părți, într-o măsură care să respecte exigența dispozițiilor art. 249 NCPC ( în temeiul căruia „ cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”) în condițiile în care întrebările administrate la interogatoriu au privit, în principiu, incidente anterioare pronunțării hotărârii judecătorești ( fila 74-80) și în condițiile în care ambii martori propuși spre audiere au relatat despre împrejurări de care nu au luat cunoștință în mod mijlocit, ci mijlocit de părțile litigante, declarațiilor acestora neputând a li se da eficiență juridică, în condițiile în care, potrivit art. 324 NCPC, „ în aprecierea declarațiilor martorilor, instanța va ține seama de sinceritatea acestora și de împrejurările în care au luat cunoștință de faptele ce fac obiectul declarației respective”.
Cu titlu de exemplu, martorul propus de reclamanta-pârâtă, numitul B. A.-Filomel ( concubinul mamei reclamantei, respectiv al bunicii materne) a arătat că de la concubină știe că minorul se comportă „rece, crispat” în întâlnirile cu bunica paternă și că după aceste întâlniri „ 2-3 zile este foarte agitat, de nu te poți înțelege cu ei” ; de la reclamantă a aflat, dar și de la concubină, că bunica paternă l-a învățat pe copil că trebuie să învețe să se bată.” ( fila 85)
Aceeași situație este aplicabilă și în cazul martorului propus de pârâta-reclamantă, numita O. V. arătând că de la pârâtă știe că este împiedicată să-l vadă pe copil, motivând că acesta doarme; tot de la pârâtă știe că cele 2 bunici nu se înțeleg. ( fila 86)
Pe cale de consecință, instanța apreciază că nici reclamanta-pârâta nu a făcut dovada că bunica paternă ( pârâta-reclamantă) reprezintă un pericol pentru dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului B. T.-C., astfel încât să se impună reducerea drastică a programului de exercitare a legăturilor personale și nici pârâta-reclamantă nu a făcut dovada necesității dimensionării programului de legături personale cu minorul în cauză, ca fiind în interesul superior al acestuia, în condițiile în care necesitatea majorării programul ține de latura civilă a cauzei ( care cade sub atributul instanței de tutelă), iar nerespectarea unui program statornicit judecătorește ( ceea ce, în principiu, a invocat pârâta-reclamantă, ca fundament al cererii reconvenționale), ține de o cu totul altă natură ( anume, penală), care nu poate face obiectul prezentei judecăți, ambele demersuri judiciare urmând a fi respinse, în consecință.
În final, sub aspectul cheltuielilor de judecată:
Instanța constată că doar pârâta-reclamantă a solicitat recuperarea cheltuielilor de judecată suportate în cauză, pe care le-a dovedit prin atașarea chitanței de 600 lei onorariu avocațial ( fila 92), cerere care va fi respinsă, de asemenea, ca neîntemeiată, întrucât ambele părți litigante se află în culpă procesuală pentru declanșarea acestui proces, ceea ce nu le mai îndrituiește la restituirea acestor costuri, în condițiile art. 453 NCPC.
Sens în care,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamantul-pârât B. A. ( avand C.N.P._), prin reprezentant convențional avocat V. G., cu domiciliul în mun. Sacele, .. 31, jud.B., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant G. F., prin reprezentant convențional avocat D. B., cu domiciliul în mun. Sacele, ., jud.B..
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant G. F., prin reprezentant convențional avocat D. B. în contradictoriu cu reclamantul-pârât B. A. ( avand C.N.P._), prin reprezentant convențional avocat V. G..
Ia act de împrejurarea că reclamantul-pârât B. A. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Respinge ca neîntemeiata solicitarea pârâtului-reclamant G. F. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, calea de atac urmând a se depune la registratura Judecătoriei B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A.-E. T. C.-V. S.
Red. A.E.T.- 22.05.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 7530/2015. Judecătoria BRAŞOV | Cerere necontencioasa. Sentința nr. 2480/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
