Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 597/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 597/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 35056/197/2014
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.597
Sedinta publica din data de 22.01.2015
P. –E. B.– judecator
GREFIER – L. C.
Pe rol fiind solutionarea cauzei civile avand ca obiect “ordonanță preeșdințială” formulată de reclamanții D. Ș. R. asistată de reprezentanții legali D. A. B. și D. I. în contradictoriu cu pârâtul D. D. M..
La apelul nominal făcut in ședință publică se prezintă pentru reclamantă reprezentanții legali și av.M. – P. R., pârâtul personal și asistat de av.B. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei dupa care:
Se constată depusă la dosar, prin serviciul registratură, ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtului.
Apărătorul ales al reclamantei depune la dosarul cauzei caracterizarea reclamantei de la școală, adeverință școlară, adeverință medicală privind minorul și un set de înscrisuri, respectiv listing-uri telefonice. Comunică un exemplar de pe acestea și apărătorului ales al pârâtului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul ales al reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar dovada acestora.
Din anchetele sociale efectuate și depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că ambele familii au condiții de creștere a copilului, însă condițiile nu au reieșit din anchetele sociale efectuate ci din declarațiile martorelor audiate în prezenta cauză. Astfel, condiții de locuit mai adecvate are reclamanta, la părinții acesteia.
De asemenea, este dovedită și situația de urgență: un copil foarte mic, afectat de o problemă de sănătate, pe care reclamanta împreună cu părinții acesteia îl pot îngriji, tata are serviciu, iar copilul are nevoie de mai maultă afecțiune din partea mamei.
Solicită instanței a avea în vedere faptul că acest copil trebuie să crească și să fie educat alături de mama lui. Mama este un om normal, care urmează o școală.
Totodată, între familiile celor două părți există stări conflictuale.
Apărătorul ales al pârâtului, având cuvântul, învederează instanței faptul că prezenta cauză nu se află în situația prevăzută de art 996 C.pr.civ. Această acțiune nu îndeplinește condițiile impuse de lege.
Starea de fapt rezultă atât din anchetele sociale efectuate la domiciliile părților cât și din declarațiile martorelor. Minorul a fost îngrijit bine la domiciliul pârâtului având în vedere că starea de sănătate a rezultat de la nașterea copilului. Solicită instanței a avea în vedere ședințele de terapie la care copilul a fost dus de către părinții pârâtului și achitate de către pârât. De asemenea, au fost momente când reclamanta, mama copilului, nu a dus copilul la doctor și recuperare.
Totodată, solicită instanței a avea în vedere faptul că mama este minoră, urmează o școală în prezent, iar copilul va fi încredințat părinților reclamantei, respectiv bunicilor materni, și nu reclamantei.
Copilul este obișnuit într-un mediu, respectiv la domiciliul pârâtului și părinților acestuia. Copilul crește într-un mediu propice. Pârâtul este angajat și ajutat de către mama acestuia.
Părinții reclamantei nu au fost lângă aceasta, au trimis-o de acasă când au aflat că este însărcinată, iar după naștere nu au sprijinit-o.
Nu contestă regula nescrisă, respectiv că minorul trebuie lăsat mamei sale, însă încredințarea provizorie trebuie să fie la tatăl minorului care a avut grijă ca minorul să aibă parte de acea îngrijire specială.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al reclamantei, în replică, arată faptul că încredințarea unui minor către o minoră este recunoscută de lege. Raportul adus de către mamă minorului este mai importat decât cel adus de către zidurile unei case, iar îngrijirea minorului la domiciliul pârâtului s-ar face tot de către bunici.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul de mai sus, astfel cum a fost precizată și completată, reclamanta D. Ș. – R., asistată de reprezentați legali D. A. – B. și D. I. a chemat în judecată pe pârâtul D. D. – M., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să dispună, pe calea ordonanței președințiale, stabilirea locuinței minorului D. D. – Ș., născut la data de 03.10.2013, la mamă, respectiv în comuna Hălchiu, ., ., . și obligarea pârâtului să aducă minorul D. D. – Ș., născut la data de 03.10.2013, la locuința mamei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că a fost alungată din domiciliul comun de către pârât și minorul rezultat din legătura ei cu pârâtul este reținut la domiciliul acestuia, fără consimțământul ei.
Urmare a refuzului ei de a se întoarce în locuința pârâtului unde nu există condiții de îngrijire a copilului, pârâtul a cerut copilul sub pretextul că îl va duce el la fizioterapie și îl va readuce acasă la ea, în aceeași seară. Însă, câteva ore mai târziu a anunțat-o că nu va mai vedea copilul niciodată.
Minorul se află într-o situație critică, fiind extrem de micuț, dependent de îngrijirea maternă și afectat de o boală gravă. Condițiile în care este ținut copilul sunt precare, iar pârâtul lucrează în schimburi. Copilul este ținut pe timpul zilei în barul din . administrarea părinților pârâtului.
Mai arată reclamanta că beneficiază de tot sprijinul părinților ei și copilul este tratat cu multă atenție în familia ei.
Singurul motiv pentru care pârâtul reține copilul este păstrarea alocației de stat și obligarea ei de a se întoarce în locuința lui, după ce el însuși a alungat-o, a terorizat-o cu scene de gelozie și a încercat să-i interzică să-și termine liceul.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 996 și următ. C.proc.civ.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă, în principal și ca neîntemeiată, în subsidiar, arătând în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 Cod proc.civ. pentru admisibilitatea unei astfel de cereri.
Prin acțiunea reconvențională, astfel cum a fost precizată, a solicitat în contradictoriu cu reclamanta, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună, pe calea ordonanței președințiale, stabilirea locuinței minorului D. D. – Ș., născut la data de 03.10.2013, la tată, fără somație și fără trecerea vreunui termen, până la soluționarea definitivă a procesului de fond, având ca obiect stabilirea domiciliului minorului, fără cheltuieli de judecată.
În considerentele cererii, pârâtul aarată că procesul promovat de el privind stabilirea domiciliului minorului face obiectul dosarului civil nr._ .
Pârâta a părăsit domiciliul comun și, din cauza comportamentului acesteia, orice încercare de conviețuire cu aceasta nu mai este posibilă, iar vina îi aparține exclusiv acesteia. Din această cauză, relația lui cu pârâta s-a deteriorat și a intervenit o separare în fapt a lor prin plecarea pârâtei de acasă, dar și din cauza faptului că și-a abandonat copilul.
Minorul este foarte atașat de el și de părinții lui, are venituri bune și stabile și este ajutat și de părinții lui. Mediul în care crește copilul este unul sănătos și de încredere, are posiblități financiare pentru a oferi copilului îngrijirea de care are nevoie.
Pârâta nu are maturitatea necesară să crească copilul, deoarece încă mai merge la școală, nu și-a definitivat studiile, părinții ei lucrează, neavând timp să stea cu copilul. Pârâta nu se ocupă de îngrijirea minorului, lipsește frecvent de acasă, fără să spună unde pleacă și are un anturaj nepotrivit pentru creșterea unui copil minor.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 996 și următ. C.proc.civ.
În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri, s-a efectuat anchetă socială la domiciliul ambelor părți și au fost audiate martorele C. O. și Dragoslovanu M..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
Din relația părților, la data de 03.10.2013 s-a născut copilul D. D. – Ș.. În prezent copilul locuiește împreună cu tatăl și bunicii paterni.
Pe rolul Judecătoriei B. a fost înregistrate dosarele civile nr._ și_ care au ca obiect stabilirea locuinței minorului D. D. – Ș., născut la data de 03.10.2013.
Conform dispozițiilor art. 996 alin. 1 C.proc.civ. “Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Potrivit alin. 2 “Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.”
Așadar, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri urgente, în vederea asigurării protecției copilului în cazul în care ar exista un pericol pentru acesta.
În speța de față sunt întrunite cele trei elemente obligatorii de admisibilitate instituite de prevederile art. 996 C. pr. civ., relativ la urgență, vremelnicia măsurii și neprejudecarea fondului, după cum urmează:
Urgența în cauză rezidă din aceea că, în situația neînțelegerilor existente între părinți cu privire la locuința copilului, ceea ce primează întotdeauna în cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la acest aspect este interesul superior al copilului în sensul de a-i oferi stabilitatea emoțională și un mediu propice dezvoltării sale.
Condiția caracterului vremelnic al cererii de ordonanță președințială si condiția neprejudecării fondului cauzei sunt îndeplinite în cauză, având în vedere faptul că, în cadrul dosarelor civile nr._ și_ ale Judecătoriei B. se va dispune, ca măsură definitivă, stabilirea locuinței minorului.
Pentru stabilirea provizorie a locuinței minorului, instanța va ține seama de interesul superior al copilului care presupune să se analizeze natura, forța și stabilitatea relației dintre copil și fiecare dintre soți, opiniile și preferințele copilului în măsura în care acestea pot fi verificate în mod rezonabil, nevoile fizice, emoționale și psihologice ale copilului, inclusiv nevoia copilului de stabilitate având în vedere vârsta și etapa de dezvoltare.
În speță, astfel cum rezulă din referatul anchetei sociale efectuate la domiciliul părților și declarațiile martorelor C. O. și Dragoslovanu M., până în decembrie 2014, părțile au locuit împreună cu copilul și cu bunicii paterni în locuința celor din urmă, situată în comuna Hălchiu, ., jud. B.. Din cauza comportamentului pârâtului, reclamanta a fost nevoită să se mute împreună cu copilul în locuința părinților ei, situată în comuna Hălchiu, ., ., .. După câteva zile de la plecarea din locuință, reclamanta s-a întors în locuința pârâtului împreună cu copilul având nevoie de haine pentru copil deoarece trebuia să meargă la doctor cu copilul. Părinții pârâtului au dus copilul la doctor, iar când s-au întors au refuzat să dea copilul înapoi reclamantei. Martora D. M. a relatat că a hotărât împreună cu soțul ei să rețină copilul la ei acasă cel puțin pe perioada proceselor.
S-a reținut în referatul anchetei sociale efectuat la domiciliul părților că ambii părinți beneficiază de condiții bune pentru creșterea, educarea și întreținerea copilului, ambii având sprijinul părinților lor.
Instanța mai reține faptul că tatăl beneficiază de condiții materiale și morale bune pentru creșterea și educarea copilului și are posibilitatea de a se investi în creșterea și educarea acestuia, însă, fără a minimaliza rolul tatălui în viața copilului, instanța va ține seama cu prioritate de interesul copilului. În acest sens, va avea în vedere faptul că minorul are o vârstă fragedă, vârstă la care este imperios necesar să rămână alături de mamă. De asemenea, copilul are nevoie de stabilitate emoțională, fiind obișnuit cu prezența mamei.
În speță, nu are relevanță faptul că reclamanta are sau nu maturitatea necesară să crească un copil minor și nici faptul că încă nu și-a definitivat studiile în contextul în care, pârâtul nu a făcut dovada că aceasta reprezintă un pericol pentru creșterea și dezvoltarea copilului.
Pe de altă parte, reclamanta prezintă garanții morale, financiare și locative necesare creșterii și întreținerii minorului. Afirmațiile pârâtului referitoare la faptul că reclamanta a nu s-a ocupat de îngrijirea minorului și l-a abandonat nu au fost dovedite. Astfel, aspectele realtate de martora Dragoslovanu M., propusă de către pârât, referitoare la faptul că reclamanta nu a respectat programul de tratament al copilului nu au fost confirmate prin alte probe. De asemenea, caracterizarea reclamantei făcută de diriginta acesteia contrazice declarația acestei martore referitoare la faptul că reclamanta lipsește de la cursuri. Cu privire la celelealte aspecte relatate de această martoră în legătură cu comportamentul reclamantei, instanța reține că declarația martorei este subiectivă și nu se coroborează cu nicio altă probă de la dosar, motiv pentru care instanța o va înlătura.
Este adevărat că nu este de neglijat nici profilul moral al fiecărui părinte din perspectiva educării copilului și a transmiterii valorilor morale însă în această cauză probele administrate nu au conturat părți cu o moralitate îndoielnică. Reclamanta nu poate fi sancționată ca părinte pentru faptul că este minoră, nu și-a finalizat studiile și lasă copilul în grija părinților ei. Nu același lucru se poate spune despre pârât, care a procedat în mod nejustificat atunci când a refuzat să-i înapoieze reclamantei copilul, reținându-l cu forța la domiciliu, cu concursul părinților săi.
În ceea ce privește natura, forța și stabilitatea relației dintre copil și fiecare dintre părinți, istoricul îngrijirii copilului, se constată că reclamanta a fost întotdeauna aproape de copilul său, iar minorul a crescut întotdeauna aproape de mamă.
Instanța constată că la momentul actual ambii părinți dispun de condiții materiale și morale pentru creșterea și îngrijirea minorului, însă acest aspect nu constituie exclusiv un criteriu pentru stabilirea locuinței minorului.
Dimpotrivă, instanța are în vedere mediul care îi oferă cel mai mult confort în plan fizic și psihic copilului iar acest mediu minorul îl regăsește la domiciliul reclamantei unde este alături de mamă. Instanța apreciază astfel că interesul superior al copilului reclamă stabilirea locuinței la mama reclamantă, respectiv, la persoana care l-a crescut, l-a îngrijit, l-a educat și în prezența căreia copilul resimte protecție și siguranță.
La fel de importantă este însă și continuarea relaționării minorului cu tatăl său pentru o dezvoltarea armonioasă a personalității în formare a copilului ca și împrejurarea înțelegerii de către ambii părinți că orice împotrivire a acestora în exercițiul drepturilor părintești recunoscute de lege afectează în primul rând interesul superior și personalitatea în formare a minorului putându-i cauza acestuia urmări negative în planul dezvoltării psihice, mentale și nu în ultimul rând morale.
Față de aceste considerente, văzând că mama se ocupă de creșterea și educarea minorului și ținând seama de interesul superior al copilului și nevoia acestuia de stabilitate emoțională, instanța reține că reclamanta justifică urgența măsurii de stabilire a locuinței minorului la mamă, pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea dosarului de fond.
Având în vedere situația de fapt reținută anterior și dispozițiile art. 996 Cod de procedura civilă coroborate cu art. 496 C.civ, instanța va admite cererea de ordonanță președințială, astfel cum a fost formulată, precizată și completată și, pentru aceleași considerente, va repinge cererea reconvențională.
Văzând dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod proc.civ. pârâtul fiind în culpă procesuală, urmează a fi obligat la plata către reclamantă a sumei de 740 lei cu tilu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de ordonanță președințială formulată, precizată și completată de reclamanta D. Ș. – R., asistată de reprezentați legali D. A. – B. și D. I., dom. în comuna Hălchiu, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul D. D. – M., dom. în comuna Hălchiu ., jud. B..
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant reconvențional D. D. – M. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă reconvențională D. Ș. – R., asistată de reprezentați legali D. A. – B. și D. I., și în consecință:
Stabilește locuința minorului D. D. – Ș., născut la data de 03.10.2013, la mamă, respectiv în comuna Hălchiu, ., ., ., până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._ al Judecătoriei B..
Obligă pârâtul să aducă minorul D. D. – Ș., născut la data de 03.10.2013, la locuința mamei din comuna Hălchiu, ., ., ..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 740 lei cu tittlu cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, care se ve depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 22.01.2015.
P. GREFIER
E. B. L. C.
Red. E.B./ 26.01.2015
Dact.L.C./
| ← Cerere necontencioasa. Sentința nr. 2480/2015. Judecătoria BRAŞOV | Ordin de protecţie. Sentința nr. 2105/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
