Ordin de protecţie. Sentința nr. 74/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 74/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 74/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 74
Ședința publică din 08.01.2015
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE- A. G.– judecător
GREFIER – A. H.
Cu participarea Reprezentantului Ministerului Public,
PROCUROR -H. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea in cauza civila de fata, rămasă în pronunțare in ședința publică din data de 06.01.2015, conform celor consemnate in încheierea de ședință din acea zi, care face parte integranta din prezenta sentință, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 08.01.2015.
Instanța deliberând a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 11 decembrie 2014 reclamanta G. M.-C., prin avocat M. B., în contradictoriu cu pârâtul G. Z. a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună evacuarea temporară a pârâtului din locuința familiei situată în B., ., jud. B., proprietatea celor doi minori rezultați din căsătoria părților, respectiv G. R.-ANDREAS și G. THOMAS, reintegrarea reclamantei și a celor doi minori în această locuință, obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă determinată față de minori, de reședința actuală a reclamantei și a minorilor, situată în S., ., jud. B., de locuința în care se solicită reintegrarea, de locul de muncă al reclamantei, respectiv Pensiunea ANDREAS din Poiana B., de școlile frecventate de minori, respectiv Liceul „Johannes Honterus” și Școala cu program sportiv pentru minorul G. THOMAS și Liceul de Arte Plastice „Hans Mattis Teutsch” pentru minorul G. R.-ANDREAS, să i se interzică pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta și cu minorii, să i se încredințeze reclamantei exercitarea temporară a autorității părintești asupra minorilor, să se stabilească locuința minorilor la domiciliul reclamantei, să fie obligat pârâtul să suporte cheltuielile cu chiria și întreținerea locuinței ocupate în prezent de reclamantă și de minori și să fie obligat pârâtul să urmeze consiliere psihologică și psihoterapie sau să i se recomande luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament sau a unor forme de îngrijire, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat, în esență, că pârâtul a exercitat în ultimele luni asupra sa și a minorilor acte de violență verbală, psihologică și economică, că în vara anului trecut reclamanta a petrecut cu copiii o săptămână la Pensiunea din Poiana B. iar în 19 iulie pârâtul l-a luat pe minorul THOMAS spunându-i că îl duce să vadă caii și că îl va aduce înapoi în câteva ore însă l-a reținut pe minor în B. și l-a dus să stea cu poneii pe . în 28 iulie 2014 reclamanta l-a găsit pe minor dormind în locuința din B. singur, într-o cameră murdară, neaerisită și plină de ambalaje de la McDonald"s, și purtând pampers, motiv pentru care a sesizat Protecția Copilului, însă lucrarea a fost clasată din cauză că pârâtul l-a învățat pe minor să spună că mama îl bate cu făcălețul, deși minorul nu știe ce-i acela un făcăleț, că în data de 1 decembrie 2014 reclamanta s-a mutat împreună cu minorii într-o locuință închiriată însă pârâtul continuă agresiunile prin aceea că în data de 2 decembrie 2014 i-a propus minorului THOMAS să locuiască împreună cu pârâtul și să îl mute la o altă școală, și l-a căutat la școală și pe minorul ANDREAS pentru a-i cere să o convingă pe reclamantă să renunțe la acțiunea de divorț, precum și că pârâtul refuză să contribuie la cheltuielile familiei.
În drept a invocat Legea nr. 217/2003.
Cererea e scutită de taxă judiciară de timbru în temeiul art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar, în copie, acte.
Pârâtul G. Z., prin avocat D. N., a formulat întâmpinare (fila 154) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare pârâtul a arătat, în esență, că reclamanta este cea care are un comportament abuziv, nemulțumită fiind de banii asigurați de pârât pentru cheltuielile proprii, motiv pentru care a amanetat lucruri de valoare și i-a solicitat suma de 60.000 EUR pentru a renunța la acțiunea de divorț, că după ce reclamanta a părăsit locuința familiei i-a căutat pe minori la școală pentru a se asigura că sunt bine, precum și că reclamanta nu lucrează din cauza stării de sănătate, și s-a implicat în mod neprofitabil în afacerile familiei.
În dovedirea susținerilor sale pârâtul a depus la dosar, în copie, acte.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la 7 martie 1998 (fila 17), iar din căsătoria acestora au rezultat minorii G. R.-ANDREAS, născut la 25 iulie 2001 (fila 18), și G. THOMAS, născut la 11 aprilie 2007 (fila 19).
Din cauza neînțelegerilor cu pârâtul, la data de 7 octombrie 2014 reclamanta a introdus cerere de divorț (fila 11), iar la data de 1 decembrie 2104 s-a mutat din locuința familiei, aflată în proprietatea minorilor (filele 54 și 56), într-o locuință închiriată (fila 83).
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului și a arătat că acesta exercită asupra sa și a minorilor acte de violență verbală, psihologică și economică.
În cauză s-a administrat proba cu audierea minorului G. R.-ANDREAS (fila 149), cu ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtului (fila 96) și al reclamantei (fila 172) și proba testimonială, martora reclamantei confirmând susținerile din acțiune (fila 192).
Instanța va respinge cererea ca neîntemeiată, față de faptul că dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 condiționează emiterea ordinului de protecție de dovedirea faptului că „viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei”, însă reclamanta nu a făcut o astfel de dovadă, ci doar pe aceea că între părți există neînțelegeri vechi, și care s-au acutizat în a doua jumătate a anului trecut. Instanța nu ignoră impactul negativ pe care aceste neînțelegeri le au asupra reclamantei și mai ales al minorilor, dar reține că ele îmbracă în niciun caz forma actelor de violență de gravitatea celor anterior evocate.
Întrucât pârâtul a fost asistat din oficiu de d-na avocat P. G. (fila 102) la primul termen de judecată, termen la care pârâtul a avut avocat ales, instanța va stabili onorariul doamnei avocat la suma de 20 lei, ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamanta G. M.-C., în contradictoriu cu pârâtul G. Z..
Stabilește onorariul doamnei avocat P. G. la suma de 20 lei, ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de apel, ce se va introduce la Judecătoria B., în 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 ianuarie 2015.
Președinte, Grefier,
A. G. A. H.
Red. G.A./09.01.2015
Dact. A.H./09.01.2015
Ex. 4
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4809/2015. Judecătoria BRAŞOV | Nulitate act. Sentința nr. 78/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
