Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3541/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3541/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 3541/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3541
Ședința publică din data de 06.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. D. - judecător
GREFIER: A. I.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect ,,ordonanță președințială” formulată de reclamanta T. I. L. în contradictoriu cu pârâtul B. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal, asistată de reprezentantul convențional avocat R. C. M., cu împuternicire avocațială atașată la fila 8 dosar și pârâtul personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reține atașat raportul Ecris întocmit asupra prezentei cauze privind verificarea actelor de sesizare a instanței promovate de aceleași și în contradictoriu cu aceleași părți.
În acord cu dispozițiile art.219 NCpc instanța procedează la identificarea reclamantei T. I. – L., care se legitimează cu CI . nr._, CNP_, respectiv a pârâtului B. C., care se legitimează cu CI . nr._, CNP_.
Reprezentantul convențional al reclamantei depune la dosarul cauzei chitanța nr._ din data de 06.04.2015 în valoare de 20 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Instanța procedează la anularea chitanței și la atașarea acesteia la dosarul cauzei, reținând cererea de ordonanță președințială legal timbrată în condițiile art.6 alin.4 OUG 80/2013.
Reprezentantul convențional al reclamantei depune la dosarul cauzei și comunică pârâtului câte un set de înscrisuri.
În temeiul dispozițiilor art.130 alin.2 NCpc și art.997 NCpc coroborat cu art.224 NCpc și art.248 NCpc instanța invocă din oficiu și pune în discuția contradictorie a părților excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B..
Reprezentantul convențional al reclamantei pune concluzii de respingerea excepției, apreciind că Judecătoria B. este competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în acest sens considerând că sunt incidente dispozițiile art.265 cod civil potrivit cărora măsurile de ocrotire ale copilului cad în competența instanței de tutelă, precum și dispozițiile art.114 alin.1 NCpc potrivit cărora „dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”. În atare situație, minorul locuind cu mama în B., Judecătoria B. este competentă în soluționarea cauzei.
Pârâtul arată că lasă la aprecierea instanței pronunțarea asupra excepției.
Față de concluziile astfel formulate instanța reține cauza spre soluționare asupra excepției necompetenței teritorială a Judecătoriei B. invocată din oficiu de instanță.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.03.2015 sub nr._, reclamanta T. I. L. a chemat în judecată pe pârâtul B. C., solicitând instanței să pronunțe o ordonanță președințială prin care să suplinească acordul pârâtului în sensul acordării permisiunii acesteia să părăsească teritoriul țării cu minorul B. R. C. născut la data de 06.07.2011, cu destinația Anglia, locuința minorului să fie stabilită la mamă, precum și exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mama reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, se arată că din relația de concubinaj existentă între mama minorei, T. I. L. și pârâtul B. C., s-a născut la data de 06.07.2011, minorul B. R. C.. Pârâtul a recunoscut minorul, fiind înregistrat în certificatul de naștere la rubrica „Tatăl”. Din data de 01.03.2013, când a intervenit despărțirea părților, pârâtul nu a contribuit la întreținerea acestuia în niciun mod si nici nu a avut relații personale cu minorul. Minorul locuiește cu mama sa care se îngrijește în exclusivitate de minor.
Întrucât pârâtul nu se implică în vreun fel la creșterea și educarea copilului și face imposibilă luarea oricărei decizii în privința minorului, consideră ca sunt întrunite condițiile legale pentru promovarea si admiterea si pronunțarea unei ordonanței președintiale, respectiv: urgenta, vremelnicia măsurii și neprejudecarea fondului.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 996, art. 998 alin. 2 N.C.pr.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu L. I..
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei conform art. 6 alin. 4 din OUG nr. 80/2013( fl. 8).
În cauză, pârâtul nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 06.04.2015, având în vedere dispozițiile art. 130 alin. 2 și art. 107 N.C.pr.civ., instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., reținând cauza spre soluționare asupra excepției.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei B., instanța reține că potrivit art. 107 N.C.pr.civ., instanța competentă teritorial este cea de la domiciliul pârâtului. În cauza dedusă judecății pârâtul locuiește în . Zăvoaia conform cărții de identitate și susținerilor ambelor părți.
Totodată, în temeiul art. 126 N.C.pr.civ., părțile pot conveni numai în pricinile privitoare la bunuri asupra competenței teritoriale, văzând și prevederile art. 130 alin.2 N.C.pr.civ. potrivit cărora competența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, reiese că în pricinile privitoare la persoane competența teritorială este de ordine publică, impunând-se atât părților, cât și instanței.
Instanța apreciază că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. 1 N.C.pr.civ., întrucât acestea nu privesc măsuri referitoare la minori rezultați din căsătorie sau din afara căsătoriei, ci se referă strict la cererile privind ocrotirea persoanei fizice, cereri date de Codul Civil (Titlul III) în competența instanței de tutelă, respectiv la cereri privind tutela minorului, ocrotirea interzisului judecătoresc și curatela.
Așadar, în speță este vorba despre o competentă teritorială exclusivă, dispozițiile art. 107 N.C.pr.civ. având caracter imperativ întrucât este privitor la persoane, iar nu la bunuri.
Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 130 alin. 2 C.proc.civ. și art. 132 alin 3 C. proc.civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și va declina, în consecință, competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta T. I. L., în favoarea Judecătoriei Însurăței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată din oficiu de instanță și în consecință:
Declină competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanta T. I. L., cu dom. în mun. B., .. 5, ., ., în contradictoriu cu pârâtul B. C., cu dom. în com. Zăvoaia, ., în favoarea Judecătoriei Însurăței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. R. D. A. I.
Red./Dact. IRD
07.04.2015, 5 ex.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3364/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 7937/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
