Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3364/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3364/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 3364/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3364
Ședința publică din data de 02.04.2015
PREȘEDINTE: A. R. V.- Judecător
GREFIER: G.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 19.03.2015, când părțile prezente au pus concluzii pe fond conform celor consemnate în încheierea de ședință din ziua respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 02.04.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 25.08.2014 sub nr._, reclamanta R. A. I. a chemat în judecată pe pârâtul D. V., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună exercitarea autorității părintești exclusive cu privire la minora D. D. M., născută la data de 17 iunie 2009, stabilirea locuinței minorei la mamă, stabilirea domiciliului minorei la mamă.
În motivarea acțiunii formulate reclamanta a arătat că minora s-a născut în timpul unei relații de concubinaj a părților. Arată că părțile au conviețuit o perioadă, până când minora avea aproape un an Arată că,de la separarea părților s-a ocupat de creșterea și educarea minorei. Pârâtul nu a mai ținut legătura cu minora și nu a mai venit să o viziteze. Nu a mai comunicat în nici un fel cu pârâtul, însă ar dori soluționarea amiabilă a cererii.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.398, 400, art. 448 Cod civil.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu 80 lei taxă judiciară de timbru..
În probațiune a depus înscrisuri.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri, au fost audiați martorii O. A.-M. (f.27) și O. G. (f.28), propuși de reclamantă. A fost întocmit referat de anchetă socială de către autoritatea tutelară Primăria Municipiului B. (f.17)
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Minora D. D. M. este fiica reclamantei R. A. I. și a pârâtului D. V., născută la data de 17 iunie 2009 în B., filiația fiind stabilită față de ambii părinți de la naștere (f.6).
Datorită neînțelegerilor dintre părți acestea s-au separat după nașterea minorei, iar minora a locuit cu reclamanta și părinții acesteia în B.. În prezent mama este plecată la muncă în Italia, însă păstrează legătura cu minora telefonic, sau alte mijloace de comunicare și prin vizitele pe care le face.
Din declarațiile martorilor audiați și referatul de anchetă socială rezultă că pârâtul nu s-a implicat în creșterea și educarea minorei, nu a vizitat-o, nu contribuie material la creșterea ei. Minora este înscrisă la grădiniță în B. așa cum rezultă din declarațiile martorului O. G. (f.28).
Conform art. 260 cod civil copii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie, precum și cu cei adoptați iar potrivit art. 448 Cod civil, copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită potrivit legii are, față de fiecare părinte și rudele acestuia, aceeași situație ca și aceea a unui copil din căsătorie.
Conform art. 505 Cod civil, în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc.
Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Dispozițiile art. 397 C.civ. consacră regula potrivit căreia după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți. Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte poate fi dispusă de către instanța de tutelă pentru motive temeinice în considerarea interesului superior al copilului, conform art. 398 alin. 1 C.civ.
Motivele temeinice sunt analizate și evaluate de la caz la caz, în raport de toate elementele stării de fapt revelatoare pentru relația dintre copil și fiecare dintre părinți, calitatea acestor relații sau împrejurări obiective, neimputabile unui părinte, din cauza cărora nu își poate exercita drepturile și îndatoririle părintești.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta este părintele care s-a ocupat de copil de la nașterea acesteia. Din referatul de anchetă socială efectuat în cauză rezultă că reclamanta s-a ocupat de creșterea și educarea minorei, aceasta având un climat familial favorabil.
Aceleași aspecte rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză, aceștia relatând că reclamanta are o relație apropiată cu minora, este singurul părinte care susține cheltuielile de creștere și educare, fiind ajutată și de familia sa.
Față de susținerile reclamantei confirmate de declarațiile martorilor și concluziile referatului de anchetă socială, instanța reține că în ultima perioadă minora a locuit împreună bunicii materni, tatăl nu s-a implicat activ în viața copilului.
În contextul în care exercitarea autorității părintești în comun presupune colaborarea părinților, iar pârâtul nu comunică cu reclamanta, nu este interesat să mențină o legătură constantă cu aceasta în vederea discutării problemelor referitoare la copil, așa cum au declarat martorii, nu o vizitează, nu este interesat de nevoile acesteia, exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți ar dăuna dezvoltării copilului.
Față de toate aceste aspecte, constatând că împrejurările evidențiate mai sus reprezintă motive temeinice pentru care, în aprecierea interesului superior al copilului instanța poate dispune exercitarea autorității părintești asupra minorei exclusiv de către un părinte, va admite cererea reclamantei și va dispune ca exercițiul autorității părintești să revină exclusiv mamei.
Cu privire la stabilirea locuinței copilului minor, instanța reține că, astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială întocmit de autoritatea tutelară Primăria Municipiului B., minora a locuit împreună cu mama și bunicii materni, unde condițiile de locuit sunt foarte bune, minora ocupând o cameră utilată și întreținută foarte bine.
Față de motivele arătate, precum și față de stabilirea exercitării autorității părintești exclusiv de către mamă, instanța, în aprecierea interesului superior al copilului, va dispune stabilirea locuinței minorei D. D. M., născută la data de 17 iunie 2009, la mamă, potrivit art. 400 alin. 1 C.civ.
Tatăl pârât, ca părinte separat de copil, are dreptul de a veghea avea legături personale cu copilul conform art. 401 C.civ.
Potrivit art.530 Cod civil, obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, iar dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
Având în vedere că interesul superior al minorei impune ca instanța să stabilească contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare, precum și împrejurarea că potrivit art. 499 alin. 1 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională, instanța va lua act că mama a arătat că nu dorește obligarea pârâtului la plata unei pensii, astfel că instanța va obliga pârâtul să contribuie în natură la cheltuielile de creștere și educare.
Fără cheltuieli de judecată, întrucât nu au fost solicitate de părți, în temeiul principiului disponibilității.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta R. A. I., domiciliată în B., .. 44, ., . în contradictoriu cu pârâtul DANILĂ V., domiciliat în B., ., . și în consecință:
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorei D. D. M. născută la data de 17 iunie 2009 să fie exercitată exclusiv de mamă.
Stabilește locuința minorei D. D. M. născută la data de 17 iunie 2009 la mamă.
Obligă pârâtul să contribuie în natură la creșterea și educarea minorei.
Ia act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. R. V. G.-M. B.
ARV/04.05.2015
Ex.4
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3440/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3541/2015.... → |
|---|
