Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3440/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3440/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 3440/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3440
Ședința publică din data de 03.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. R. V. - Judecător
GREFIER: G.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 02.04.2015, când părțile prezente au pus concluzii pe fond conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 03.04.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANȚA
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul de mai sus, reclamantul P. L. I., a chemat în judecată pe pârâta P. A., solicitând instanței, pe calea ordonanței președințiale, să stabilească un program provizoriu de legături personale cu minorul P. D.-V., născut la 21 august 2013, în prima și a patra săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă ora 16.00 până duminică ora 16.00, două zile în timpul sărbătorilor legale (paște și crăciun) până la soluționarea dosarului civ. nr._/197/2014 având ca obiect divorț.
Solicită ca executarea prezentei ordonanțe să se facă fără somație sau trecerea unui termen.
În motivare, în esență, arată că la sfârșitul lunii noiembrie 2014, pârâta a părăsit domiciliul comun luând cu ea și minorul, plecând în grabă, în lipsa reclamantului. Arată că pârâta îi interzice sistematic să-i permită să viziteze minorul deși i-a solicitat în repetate rânduri. Susține că vizitarea minorului prin luarea acestuia la domiciliul său respectă principiul legal al interesului superior al acestuia.
Susține reclamantul că cererea sa îndeplinește cerințele art. 919 și 996 Cod procedură civilă în ceea ce privește urgența cererii și caracterul vremelnic al măsurii precum și referitor la păstrarea dreptului său de a avea legături personale cu minorul care este foarte atașat de tată.
În drept a invocat dispozițiile art. 996, art. 919 Cod procedură civilă, art. 487 Cod civil.
În probațiune a depus înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând admiterea în parte a cererii principale și stabilirea unui program ce constă în posibilitatea de a avea legături persoanale cu minorul în ziua de sâmbătă din prima și a patra săptămână a fiecărei luni între orele 10.00-16.00.
Prin cererea reconvențională a solicitat stabilirea cu caracter provizoriu, până la soluționarea acțiunii de divorț ce formează obiectul dosarului nr._/197/2014 al Judecătoriei B. a locuinței minorului la mamă.
În motivare, în esență, arată că datorită deselor conflicte intervenite între părți și violențelor exercitate de pârât, a fost a părăsit domiciliu conjugal la data de 12.11.2014.
Arată că nu a îngrădit legăturile personale ale minorului cu tatăl, dimpotrivă, reclamantul l-a vizitat pe minor la locuința sa atunci când a dorit, acest refuzând uneori să intre în locuință. Arată că refuzul pârâtului de a-i restitui obiectele personale subliniază grava sa neglijență și neimplicarea față de sănătatea și creșterea minorului. Mai arată că față de vârsta fragedă a minorului, schimbările prin are trece din punct de vedere al dezvoltării sale fizice și faptul că este puternic atașat de mamă, se impune stabilirea unui program de vizită care să se desfășoare pe durata zilei, petrecerea nopții în compania tatălui putând periclita dezvoltarea acestuia.
Arată că locuința părinților săi, este stabilă și corespunzătoare nevoilor minorului.
Arată că cererea sa îndeplinește condițiile privind urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului cererii privind stabilirea provizorie a locuinței minorului la mamă.
În drept, pârâta-reclamantă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 496 alin.3 și art. 4,6 din Legea nr. 217/2003.
În probațiune a depus înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată (f.12).
În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul C. I., s-a efectuat anchetă socială la domiciliul ambelor părți. Citat la interogatoriu, reclamantul nu s-a prezentat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
Reclamantul-pârât P. L.-I. și pârâta-reclamantă P. A. sunt părinții minorului P. D.-Valenin, născut la data de 21 august 2013 (f.13).
Pe rolul Judecătoriei B. a fost înregistrat dosarul civil nr._/197/2014 al Judecătoriei B. care are ca obiect divorț.
Conform dispozițiilor art. 996 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Așadar, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri urgente, în vederea asigurării protecției copilului în cazul în care ar exista un pericol pentru acesta.
Condiția caracterului vremelnic al cererii de ordonanță președințială si condiția neprejudecării fondului cauzei sunt îndeplinite în cauză, având în vedere faptul că, în cadrul dosarului civil nr._/197/2014 al Judecătoriei B., în urma desfacerii căsătoriei se va dispune ca măsură definitivă, stabilirea locuinței minorului.
Instanța constată că reclamantul nu s-a opus cererii reconvenționale, nu s-a prezentat la interogatoriu și prin formularea cererii sale de stabilirea unui program de legături personale cu minorul se prezumă că este de acord cu stabilirea locuinței minorului la mamă.
Pentru stabilirea provizorie a locuinței minorului, instanța va ține seama de interesul superior al copilului conform art.2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care prevede în alin. 6 că, în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puțin următoarele:
a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;
b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;
c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor;
d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;
e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
În speță, astfel cum rezultă din referatul anchetei sociale efectuate la domiciliul pârâtei-reclamante, minorul locuiește împreună cu mama, fratele mamei și prietena acestuia într-o locuință compusă din trei camere și dependințe, utilat și întreținut corespunzător.
În consecință, reținând că pe calea dreptului comun urmează a se dispune cu privire la stabilirea locuinței minorului, ca și cerere accesorie desfacerii căsătoriei, văzând că în prezent locuința minorului se află la mamă și ținând seama de nevoia copilului de stabilitate, instanța reține că pârâta-reclamantă justifică urgența măsurii de stabilire a locuinței minorului la mamă, pe calea ordonanței președințiale.
Având în vedere motivele arătate, instanța, în temeiul art. 919 și art. 996 Cod procedură civilă va dispune stabilirea provizorie a locuinței minorului la mamă, până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond având ca obiect divorț.
Stabilind locuința provizorie a minorului la mamă, instanța va reține că s-a solicitat stabilirea unui program de legături personale ale tatălui-reclamant cu minorul, iar pârâta-reclamantă a solicitat admiterea în parte a programului solicitat de reclamant.
Instanța reține că pârâtul nu a răspuns la întâmpinarea formulată de reclamantă și nu s-a prezentat în instanță pentru administrarea probei cu interogatoriu și nu a administrat nici alte probe care să combată susținerea pârâtei-reclamante în sensul că interesul minorului este ca tatăl să petreacă timp cu minorul pe durata zilei și nu a nopții.
Potrivit art.14 alin. 1 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Conform art. 16 din același act normativ, copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Văzând concluziile anchetei sociale efectuate la domiciliul minorului, vârsta minorului și faptul că părintele care nu locuiește cu minorul are dreptul de a avea legături personale cu copilul, ceea ce presupune și legături nemijlocite și găzduirea minorului la domiciliul său, va admite în parte cererea reclamantului și va stabili un program provizoriu de legături personale.
În consecință, instanța va admite în parte cererea principală și va stabili provizoriu program de legături personale cu minorul în favoarea tatălui,, până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond privind divorțul și respinge celelalte cereri.
Instanța reține în acest sens, dat fiind neînțelegerile dintre părți, că nu se poate anticipa durata desfășurării procesului de fond, astfel că se impune stabilirea unui program provizoriu care să cuprindă și perioada sărbătorilor.
Va compensa între părți cheltuielile de judecată de 20 lei compuse din taxa judiciară de timbru.
Instanța va respinge cererea de acordare de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat formulată de pârâta-reclamantă, dovada efectuării acestor cheltuieli fiind depusă după închiderea dezbaterilor, contrar art. 452 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul P. L. I., domiciliat în B., ., ., . în contradictoriu cu pârâta P. A. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B., ., .,
Admite cererea-reconvențională formulată de pârâta-reclamantă P. A. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B., ., ., ., în contradictoriu cu reclamantul-pârât P. L. I., domiciliat în B., ., ., . și în consecință,
Stabilește provizoriu locuința minorului P. D. V., născut la 21 august 2013 la mamă, până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului civ. nr._/197/2014 al Judecătoriei B..
Stabilește provizoriu program de legături personale cu minorul P. D. V., născut la 21 august 2013 în favoarea tatălui reclamant în prima și a patra săptămână a fiecărei luni, sâmbătă între 10.00-16.00 și duminica între 10.00 și 16.00 până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului civ. nr._/197/2014 al Judecătoriei B., a doua zi de Paști și a doua zi de C. între 10.00 și 16.00, cu posibilitatea luării minorului la domiciliul său.
Respinge celelalte cereri din cererea principală.
Compensează între părți cheltuielile de judecată compuse din taxa judiciară de timbru.
Respinge cererea pârâtei-reclamante de acordare de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Cu drept de apel în 5 zile de la pronunțare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică azi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. R. V. G.-M. B.
ARV/06.04.2015
Ex.4
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1866/2015. Judecătoria BRAŞOV | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3364/2015.... → |
|---|
