Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4969/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4969/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 8557/197/2015
Dosar nr._
Obiect: Ordonanță președințială
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4969/2015
Ședința publică de la 11.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. M. I.
GREFIER: S. C.-V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față pentru care dezbaterile au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 08.05.2015, când s-au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 11.05.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 10.04.2015 sub nr. de dosar_ pe rolul Judecătoriei B., reclamanta reclamanta Țenghea L. D. a chemat în judecată pe pârâtul R. C., solicitând, pe calea ordonanței președințiale, pronunțarea unei hotărâri prin care, în temeiul art. 272/2004, coroborat cu dispozițiile Legii nr. 248/2005:
- să se suplinească acordul pârâtului pentru ca minora Țenghea D. I., CNP_, să călătorească în străinătate împreună cu reclamanta;
- să se suplinească consimțământul pârâtului în vederea emiterii pașaportului simplu pentru minora Țenghea D. I..
În motivare, se arată că minora Țenghea D. I., fiica reclamantei, s-a născut la aproximativ 8 luni după pronunțarea sentinței civile nr. 4925/30.05.2007 în dosarul nr._/197/2006 al Judecătoriei B., prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantă și pârât. Tatăl minorei, a arătat reclamanta, nu s-a interesat niciodată de minoră, nu a plătit pensie de întreținere, tăgăduind că este tatăl acesteia, dând o declarație notarială în acest sens.
A susținut reclamanta că a solicitat în repetate rânduri pârâtului să își dea acordul pentru obținerea unui pașaport pe numele minorei însă acesta a refuzat de fiecare dată. A arătat reclamanta și că mai are în întreținere doi copii minori care prin sentința indicată i-au fost încredințați spre creștere și educare și că este nevoită să plece în străinătate pentru a asigura traiul copiilor întrucât nu are un loc de muncă în țară iar pârâtul nu se ocupă de întreținerea, creșterea și educarea acestora. S-a învederat faptul că reclamanta urmează să plece în Germania pentru a lucra ca muncitor necalificat în producție și având în vedere că minora are 7 ani, fiind în interesul copilului să fie alături de mama sa, este necesar ca aceasta să o însoțească, locuința fiindu-le asigurată de sora reclamantei.
S-a apreciat că cererea formulată îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 996 Cod procedură civilă. Astfel, cu privire la condiția urgenței, s-a apreciat că aceasta este realizată, având în vedere că reclamanta urmează să locuiască și să lucreze în Germani începând cu data de 01.05.2015. S-a arătat de asemenea că se solicită luarea unei măsuri provizorii, având în vedere că pe rolul instanței de judecată mai există o acțiune, pe calea dreptului comun, prin care se solicită acordarea custodiei unice către reclamantă a minorei. Se menționează că aparența dreptului este în favoarea reclamantei, aspect ce rezultă din coroborarea elementelor de fapt, respectiv din faptul că minora se află în grija mamei iar aceasta urmează să lucreze în străinătate, pârâtul nu contribuie la creșterea și educarea minorei, mai mult, tăgăduiește prin declarația dată că este tatăl acesteia.
S-a arătat că, în conformitate cu jurisprudența CEDO și cu prevederile Legii nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului este necesar să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, și în cauzele soluționate de către instanțele judecătorești, inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, ambii părinți fiind responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 996 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr. 272/2004 și Legea nr. 248/2005.
În dovedire s-au depus în copie certificatul de naștere al minorei, sentința civilă nr. 4925/30.05.2007, contract individual de muncă încheiat cu angajatorul Firma I. S. prestări servicii, declarații, acțiunea care face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B., împuternicire avocațială.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 4 din OuG nr. 80/2013.
Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a propune probe sau formula apărări. Citat fiind prin publicitate, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, la termenul din data de 05.05.2015, i s-a desemnat pârâtului un curator special dintre membrii baroului de avocați, în persoana doamnei avocat B. L..
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă și cea testimonială, fiind audiată martora P. L. C. propusă de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform certificatului de naștere depus la fila 10, minora Țenghea D. - I. este fiica reclamantei Țenghea L. - D. și a pârâtului R. C., fiind născută la data de 18.01.2008, după pronunțarea sentinței civile nr. 4925/30.05.2007 în dosarul nr._/197/2006 al Judecătoriei B., depusă în copie la dosarul cauzei, prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantă și pârât (f. 11-12). Din declarația depusă la dosarul cauzei de către reclamantă, dată de pârâtul R. C. în formă autentică (f. 23), rezultă că acesta tăgăduiește că este tatăl natural al minorei Țenghea D. – I., indicând o altă persoană ca și părinte.
Potrivit înscrisurile depuse la dosar (filele 13-20), reclamanta a încheiat un contract individual de muncă cu un angajator din Germania, urmând a începe activitatea de la data de 01.05.2015. De asemenea, s-a făcut dovada existenței pe rolul acestei instanțe a unei acțiuni în curs (dosarul nr._, având ca obiect „exercitarea autorității părintești și stabilire domiciliu minor” privind aceleași părți), în cadrul căreia urmează a se adopta măsuri cu aplicare nedeterminată în timp, în baza analizării fondului raporturilor existente între părți.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta solicită suplinirea consimțământului pârâtului pentru ca minora să călătorească în străinătate și în vederea emiterii pașaportului simplu.
Potrivit prevederilor art. 23 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare iar în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 cetățenii români minori pot călători în străinătate numai însoțiți, cu acordul părinților ori al reprezentanților legali, în condițiile legii iar în sensul legii, prin reprezentant legal se înțelege persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile părintești față de minor.
Art. 17 alin. 1 lit. a din Legea nr. 248/2005 prevede că în cazul minorului cetățean român, care nu a împlinit vârsta de 14 ani și care nu se află în una dintre situațiile de suspendare a exercitării dreptului la libera circulație în străinătate, se eliberează pașaport simplu electronic numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal. Același text de lege prevede la alin. 2 faptul că emiterea pașaportului simplu electronic pentru minor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 248/2005, se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii.
În cauza de față nu s-a făcut dovada că autoritatea părintească asupra minorei este exercitată doar de către reclamantă, motiv pentru care deplasarea minorei în străinătate însoțită de unul din părinți se poate realiza numai cu acordul celuilalt părinte și de asemenea, eliberarea pașaportului simplu electronic pentru minoră se realizează la cererea ambilor părinți.
Întrucât prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată pe calea ordonanței președințiale, instanța urmează să analize condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 997 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010 republicată în Monitorul Oficial al României nr. 247 din 10 aprilie 2015).
Referitor la condițiile de admisibilitate a acțiunii reclamantei, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 997 Cod procedură civilă, procedura ordonanței președințiale este admisibilă pentru măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, textul legal prevede pentru admisibilitatea ordonanței președințiale îndeplinirea cumulativă a trei cerințe, respectiv să existe urgență, măsura solicitată să fie vremelnică și să nu se prejudece fondul.
Ordonanța președințială neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, rezultă că instanța învestită cu soluționarea unei asemenea cereri se mărginește să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept.
Din analiza art. 997 Cod procedură civilă rezultă două situații în care instanța poate aprecia situația urgenței și anume păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Raportat la aceste criterii, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte, urmând a fi indicate împrejurările din care se deduce urgența. De asemenea, în cadrul ordonanței președințiale, urgența se apreciază în raport de situația de fapt la momentul introducerii cererii, precum și la momentul judecării cauzei.
Instanța apreciază că această condiție este îndeplinită, având în vedere că reclamanta urmează să lucreze și să locuiască în Germania, având un loc de muncă (conform contractului individual de muncă depus la dosarul cauzei) și o locuință asigurată (conform declarației pe proprie răspundere în formă autentică dată de sora reclamantei, S. M. L. – fila 21-22).
În ceea ce privește vremelnicia, pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive care privesc rezolvarea fondului, ci numai măsuri provizorii care tind să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă. Vremelnicia măsurii luate reprezintă doar o condiție a ordonanței președințiale în instanță, care se află în strânsă legătură cu neprejudecarea fondului. Astfel, instanța este datoare să evite orice măsuri care rezolvă fondul litigiului și fac imposibilă eventuala restabilire a situației de fapt anterioare.
În cazul de față, reclamanta solicită doar luarea unei măsuri provizorii, de suplinire a consimțământului pârâtului, având în vedere că reclamanta a dovedit că a formulat și înregistrat pe rolul Judecătoriei B. o acțiune, pe calea dreptului comun, prin care se solicită ca doar reclamanta să exercite autoritatea părintească asupra copilului, iar locuința minorei să fie stabilită la domiciliul reclamantei, respectiv dosarul nr._ .
Analiza neprejudecării fondului cauzei presupune un examen sumar al fondului cauzei, determinând astfel de partea cui este aparența dreptului.
Aparenta dreptului este în favoarea reclamantei, aspect ce rezultă din coroborarea elementelor de fapt, respectiv: minora se afla în grija reclamantei, aceasta a făcut dovada că are un loc de muncă în Germania; pârâtul nu contribuie la creșterea și educarea minorei, nu este prezent în viața acesteia, reclamanta se ocupă de minoră, astfel cum rezultă din declarația martorului audiat.
În concordanță cu jurisprudența C.E.D.O., cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Instanța reține și aplicabilitatea dispozițiilor de drept material cuprinse în art. 263 alin.1 NCC, potrivit cărora „ orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.”
Potrivit art. 2 alin. 6 din Legea nr. 272/2004, în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puțin următoarele:
a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;
b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;
c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor;
d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;
e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective. Altfel spus, în aprecierea interesului superior al minorului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunțate, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.
În ceea ce privește primul petit al acțiunii (suplinire acord pârât pentru deplasarea în străinătate a minorei împreună cu mama sa), instanța constată că solicitarea reclamantei este una întemeiată, față de împrejurarea că minora se afla în grija reclamantei, reclamanta se ocupă de minoră, reclamanta a făcut dovada că are un loc de muncă în Germania și i se asigură o locuință ei și fiicei sale iar pârâtul nu contribuie la creșterea și educarea minorei, nu este prezent în viața acesteia.
Așa fiind, constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 997 Cod procedură civilă, instanța urmează să admită capătul de cerere privind suplinirea consimțământului pârâtului pentru ca minora să se deplaseze în străinătate împreună cu reclamanta până la soluționarea definitivă a cererii având ca obiect „exercitarea autorității părintești, înregistrată sub nr. de dosar_ al Judecătoriei B..
Referitor la cel de al doilea capăt de cerere, instanța reține incidența dispozițiilor art. 17 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 248/2005 și alin. 2 din același act normativ, având în vedere și soluția ce urmează a fi adoptată cu privire la primul capăt de cerere, instanța urmează să admită și cel de al doilea capăt de cerere privind suplinirea consimțământului pârâtului R. C. pentru eliberarea pașaportului simplu către minora Țenghea D. – I..
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în baza art. 167 alin. 3 Cod procedură civilă, art. 58 Cod procedură civilă, art. 2 alin.1 pct.1 lit.m din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R, instanța va stabili, cu titlu de remunerație curator special pentru pârâtul cauzei, o sumă de 200 lei, ce se va acorda, din fondurile Ministerului Justiției, curatorului special desemnat pentru pârât, avocat B. L..
Totodată, având în vedere culpa procesuală în care se află pârâtul, instanța va dispune obligarea acestuia la suportarea cheltuielilor avansate de stat, reprezentând remunerație curator special, în cuantum de 200 lei, acordat curatorului special desemnat pentru reprezentarea pârâtului, avocat B. L..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată având ca obiect „ordonanță președințială”, formulată de reclamanta Țenghea L. D., prin reprezentant convențional avocat C. B., cu domiciliul în municipiul S., ., jud. B., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Societatea civilă de Avocați B. & B., cu sediul în B., .. 8, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul R. C., cu domiciliul în municipiul S., ., ., jud. B., prin curator special avocat B. L., cu sediiul în B., .. 64, ., ..
Suplinește consimțământul pârâtului R. C. pentru eliberarea pașaportului simplu către minora Țenghea D. I., născută la data de 18.01.2008, CNP_ și pentru deplasarea acesteia în străinătate împreună cu mama sa, reclamanta Țenghea L. D..
Executorie și provizorie, până la soluționarea definitivă a cererii având ca obiect „exercitarea autorității părintești, înregistrată sub nr. de dosar_ al Judecătoriei B..
Stabilește onorariul curatorului special, avocat B. L., la suma de 200 lei, onorariu ce se va achita avocatului din Fondurile Ministerului Justiției.
Obligă pârâtul la plata către stat a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de stat.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, calea de atac urmând a fi depusă la registratura Judecătoriei B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. M. I. S. C.-V.
Red. S.M.I 11.05.2015
C.S. 11 Mai 2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7273/2015.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
