Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7587/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7587/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 12071/197/2015
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.7587
Sedinta publica din data de 09.07.2015
P. –E. B.– judecator
GREFIER – L. C.
Pe rol fiind solutionarea cauzei civile avand ca obiect “ordonanță președințială” formulată de reclamanta O. S. în contradictoriu cu pârâtul B. L. L..
La apelul nominal făcut in ședință publică se prezintă av.C. I. pentru reclamantă, pârâtul personal și asistat de av.A. I. S., martorii O. A. și F. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei dupa care:
Reprezentantul pârâtului înțelege să-și precizeze cererea reconvențională, în sensul că își întemeiază cererea și pe prevederile art. 996 și următoarele NCPC, întrucât nu a invocat pe calea ordonanței dispozițiile referitoare la ordonanța președințială.
În temeiul art 352 c.pr.civ. instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Instanța constată faptul că martorul F. B. nu are asupra sa cartea de identitate, însă martora Odevse A. și pârâtul îl identifică, ca fiind F. B., mama lui fiind verișoară primară cu soțul martorei reclamantei.
Reprezentanta reclamantei arată că nu se opune audierii martorului F. B. având în vedere că acesta a fost identificat.
În temeiul art.321 și art 323 c.pr.civ., instanța procedează la audierea martorilor O. A. și F. B., separat și sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Reprezentanta reclamantei depune la dosarul cauzei copii conforme cu originalul de pe actele în limba germană depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul pârâtului depune la dosarul cauzei un act prin care face dovada faptului că minora este programată la un oftalmolog, prin acest înscris făcând dovada faptului că tatăl se preocupă de copil.
Totodată depune la dosar și dovada onorariului avocațial.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul pe fond.
Av.C. I. pentru reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, ținând cont de interesul superior al copilului.
Solicită instanței a avea în vedere faptul că de la naștere și până la despărțire, mama a avut grijă de copil.
Totodată, solicită a se avea în vedere faptul că, din actele depuse la dosar și provenite de la poliție, pârâtul nu este la primul conflict cu legea penală, existând nenumărate plângeri formulate de către reclamantă împotriva pârâtului, însă retrase ulterior. De asemenea, copilul a fost de față la violențele exercitate de către pârât asupra reclamantei.
În prezent, reclamanta are un loc de muncă stabil, are o locuință stabilă, iar mama acesteia îi va acorda ajutorul.
Totodată, solicită instanței a avea în vedere faptul că mama împreună cu minora au fost duse la cerșit de către pârât, ceea ce a dus la o puternică afectare emoțională a fetiței.
Solicită cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește cererea reconvențională, solicită respingerea acesteia.
Av.S. A. I. pentru pârât, având cuvântul, solicită respingerea cererii formulate de către reclamantă și admiterea cererii reconvenționale.
Interesul major al copilului nu se poate realiza decât dacă copilul va fi în grija pârâtului.
Instanța nu poate aprecia înscrisurile depuse la dosar referitoare la locul de muncă al reclamantei și locuința acesteia în Germania, ca fiind concludente. Aceasta lucrează la pizzerie cu program redus, iar în ceea ce privește locuința pentru care plătește chirie, aceasta nu oferă condiții de locuit.
Solicită instanței a avea în vedere ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtului din care rezultă faptul că locuința este una bine întreținută, pârâtul se ocupă de copil, acesta aflându-se la pârât de foarte multă vreme, astfel că interesul major al copilului primează.
Solicită cheltuieli de judecată.
Av.C. I. pentru reclamantă, în replică, în ceea ce privește locul de muncă al reclamantei, aceasta lucrează din martie, însă a fost într-o perioadă de probă, acesta fiind motivul pentru care contractul are data de 01.07.2015.
Totodată, solicită instanței a avea în vedere faptul că reclamanta împreună cu minora au fost duse la cerșit.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECATORIA
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta Ödves S. a chemat în judecată pe pârâtul B. L. – L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună, pe calea ordonanței președințiale, ca autoritatea părintească asupra minorei B. S. – Reva, născută la data de 05.05.2009, să fie exercitată de către mamă, să se stabilească locuința minorei la mamă și pârâtul să fie obligat să-și exprime acordul pentru întocmirea pașaportului pe numele minorei și pentru deplasarea minorei în Germania, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta arată că, din relația cu pârâtul, la data de 05.05.2009, s-a născut minora B. S. – Reva.
Pe fondul consumului de alcool și de substanțe stupefiante, pârâtul a început să provoace des scandaluri, să o agreseze atât pe ea cât și pe fetiță, fapt ce i-a produs o temere pentru viețile lor.
Din cauza violențelor pârâtului, a plecat cu fetița în Germania la părinții ei. În acest timp, la rugămintea pârâtului, i-a dat fetița pentru a o duce la bunicii paterni în Austria, cu promisiunea că o va aduce înapoi. Fără consimțământul ei, pârâtul s-a întors cu fetița în România. Pentru a fi alături de copil s-a întors și ea în Romînia, însă, pârâtul a continuat să aibă același comportament, cu toate că a promis că se va schimba.
În luna martie, din cauza violențelor grave la care a fost supusă, a trebuit să părăsească casa la ora unu noaptea, motiv pentru care nu a putut să ia copilul cu ea. A doua zi a depus plîngere la poliție și, împreună cu polițiștii, a luat fetița și a fost dusă la la C., la un centru pentru adăpostirea victimelor violențelor. A rămas acolo două zile și apoi s-a mutat cu bunica ei, care se întorsese în țară, locuind cu ea două săptămâni.
Pârâtul a aflat unde locuiește, a venit la locuința bunicii sale și a amenințat-o cu cuțitul atât pe ea cît și pe fetiță, a agresat-o și a obligat-o să-i dea copilul. Ulterior, l-a rugat să-i dea copilul înapoi sau să-i permită să-l vadă, însă acesta a refuzat.
A înscris fetița la grădiniță, deși pârâtul s-a opus, însă copilul a frecventat cursurile doar un an, iar acum pârâtul nu-i mai permite să meargă la grădiniță.
În prezent, minora se află în grija cumnatei pârâtului, acesta fiind plecat din țară, nu merge la grădiniță, nu are un program adecvat vârstei.
Mai arată reclamanta că ea are un loc stabil de muncă în Germania, locuiește în condiții foarte bune împreună cu sora ei și este ajutată și de părinții ei. În luna septembrie, fetița urmează a fi înscrisă la școală, fiind realizate deja demersuri în acest sens.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 996 și următ. C.proc.civ.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii formulate de reclamantă, iar prin cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, a solicitat pe calea ordonanței președințiale, ca autoritatea părintească asupra minorei B. S. – Reva, născută la data de 05.05.2009, să fie exercitată în comun de ambii părinți, să se stabilească locuința minorei la tată și reclamanta să fie obligată la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, cu cheltuieli de judecată.
În considerente, pârâtul arată că minora se află în prezent în întreținerea lui.
În ultima perioadă de timp, reclamanta a părăsit de mai multe ori domiciliul comun și a început să întrețină relații cu alți bărbați, iar interesul pentru minoră este dat de faptul că nu urmărește altceva decât să plece cu ea în Germania și să se folosească de copil pentru obținerea unor avantaje bănește de la statul german.
Reclamanta nu are o locuință stabilă în Germania și nici loc de muncă stabil, fiind practic o nomadă.
Cât timp au fost împreună, reclamantei nu-i prea plăcea să muncească, o neglija pe fetiță și nu se achita de sarcinile gospodărești.
Nu este adevărat că ar fi fost violent față de minoră. Este adevărat că a avut în câteva rânduri neînțelegeri cu reclamanta dar acestea s-au datorat exclusiv comportamentului acesteia.
Mai arată pârâtul că are o locuință stabilă cu tot confortul necesar creșterii și educării unui copil și îi poate oferi tot ceea ce este necesar pentru o bună dezvoltare.
În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri, s-a efectuat anchetă socială la domiciliul pârâtului și au fost audiați martorii O. A. și F. B..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
Din relația părților a rezultat un copil minor, și anume: B. S. – Reva, născută la data de 05.05.2009.
Pe rolul Judecătoriei B. au fost înregistrate două dosare civile nr._ și nr._/197/2015, având ca obiect stabilirea măsurilor privind minora B. S. – Reva, născută la data de 05.05.2009.
Conform dispozițiilor art. 996 alin. 1 C.proc.civ. “Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Potrivit alin. 2 “Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.”
Așadar, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri urgente, în vederea asigurării protecției copilului în cazul în care ar exista un pericol pentru acesta.
În speța de față sunt întrunite cele trei elemente obligatorii de admisibilitate instituite de prevederile art. 996 C. pr. civ., relativ la urgență, vremelnicia măsurii și neprejudecarea fondului, după cum urmează:
Urgența în cauză rezidă din aceea că, în situația neînțelegerilor existente între părinți cu privire la exercitarea autorității părintești și locuința copilului, ceea ce primează întotdeauna în cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la aceste aspecte este interesul superior al copilului în sensul de a-i oferi stabilitatea emoțională și un mediu propice dezvoltării sale.
Condiția caracterului vremelnic al cererii de ordonanță președințială si condiția neprejudecării fondului cauzei sunt îndeplinite în cauză, având în vedere faptul că, în cadrul dosarelor civile nr._ și nr._/197/2015 ale Judecătoriei B. se vor dispune, ca măsuri definitive, exercitarea autorității părintești în privința minorei B. S. – Reva, născută la data de 05.05.2009, stabilirea locuinței minorei și a obligației părinților de întreținere a a acesteia.
Având în vedere cererea reclamantei prin care aceasta solicită a se dispune exercitarea autorității părintești exclusiv de către ea, instanța va analiza dacă există motive temeinice pentru acordarea, în mod provizoriu, a exercițiului autorității părintești unuia dintre părinți, potrivit interesului superior al copilului.
Instanța reține că dispozițiile art. 483 C.civ. - aplicabile începând cu data de 01.10.2011 potrivit art. 6 alin. 6 C.civ. – consacră regula potrivit căreia, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți. De asemenea, potrivit art. 505 alin. 2 Cod civ. în cazul în care părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, în privința modului de exercitare a autorității părintești, sunt aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Astfel, conform art. 398 alin. 1 C.civ, exercitarea autorității părintești de către un singur părinte poate fi dispusă de instanță pentru motive temeinice în considerarea interesului superior al copilului.
Potrivit art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004 se consideră ca fiind motive temeinice pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte, printre alte motive și alcoolismul, violența față de copil, sau față de celălalt părinte, preum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care derivă din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
De asemenea, astfel cum se arată în literatura juridică, condiția „motivelor temeinice” este necesar a fi analizată și evaluată de la caz la caz, în raport de toate elementele stării de fapt revelatoare pentru relația dintre copil și fiecare dintre părinți, calitatea acestor relații, eventualele deprinderi ale unuia dintre părinți care l-ar putea descalifica din cotitularitatea autorității părintești sau împrejurări obiective, neimputabile lui, din cauza cărora nu își poate exercita drepturile și îndatoririle părintești.
În privința acestor elemente, instanța reține că, astfel cu reiese din declarația martorei O. A. coroborată cu înscrisurile de la dosar, în timpul conviețuirii, pârâtul a manifestat violență fizică asupra minorei cât și asupra reclamantei, acesta fiind și motivul pentru care reclamanta a fost nevoită să se mute din locuință. Astfel, pârâtul a lovit-o pe minoră cu palmele și a bruscat-o, iar pe reclamantă a bătut-o de mai multe ori de față cu copilul.
Pârâtul consumă frecvent băuturi alcoolice pe fondul cărora provoacă scandaluri. Acesta a obligat-o pe reclamantă să cerșească împreună cu minora în Austria. În urmă cu aproximativ un an, pârâtul a luat fetița de la locuința reclamantei din Germania cu promisiunea că o va duce la bunicii paterni în Austria și că o va aduce înapoi, însă fără consimțămâtul reclamantei s-a întors cu fetița în țară. Din cauza violențelor exercitate de pârât, reclamanta a fost nevoită să părăsească locuința împreună cu fetița și să apeleze la poliție. După separare, deoarece pârâtul nu a fost de acord ca minora să plece în Germania, reclamanta a lăsat-o în grija pârâtului. Însă, pârâtul nu-i pemite să o vadă și nu o îngrijește corespunzător. Astfel, în urmă cu două luni, reclamanta s-a deplasat la locuința pârâtului și a constatat că acesta era plecat în Austria, iar fetița era lăsată cu cumnata lui. F. era murdară și nemâncată, iar în casă erau șoareci și mizerie.
Martora a mai arătat că, în perioada în care părțile au conviețuit, pârâtul a avut probleme cu justiția, lipsea mult de acasă, iar reclamanta a fost cea care s-a ocupat mai mult de copil și de gospodărie. F. este atașată de mamă și plânge mult după ea.
De altfel, potrivit adresei nr._/15.06.2015 emisă de Poliția mun. S., în prezent, pârâtul are calitatea de inculpat într-un dosar penal având ca obiect săvîrșirea mai multor infracțiuni printre care violarea vieții private și ultraj contra bunelor moravuri constând în aceea că, la data de 12.05.2015, a postat în mod public pe platforma de socializare facebook un fișier video în care acesta întreține cu persoana vătămată O. S. relații sexuale, înregistrare realizată și publicată fără acordul persoanei vătămate. Împotriva acestuia s-a luat măsura reținerii pentru 24 de ore și apoi, la data de 12.06.2015, măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile.
A mai relatat martora că, în prezent, reclamanta locuiește în Germania unde are un loc de muncă stabil și o locuință utilată corespunzător în care locuiește împreună cu sora și fratele ei. Ea urmează să plece în Germania unde va locui împreună cu reclamanta pe care o va ajuta la întreținerea copilului.
În privința declarației martorului F. B., instanța reține că acesta nu mai fost în casa părților de la sfârșitul anului trecut când părțile încă conviețuiau și nu a văzut ca acestea să aibă probleme. A constatat însă că ambele părți se ocupau de copil, iar reclamanta este o mamă bună. În privința celorlalte susțineri ale pârâtului, instanța reține că acest martor nu cunoaște amănunte referitoare la perioada ulterioară separării părților, iar aspectele relatate cu privire la o presupusă relație dintre el și reclamantă nu au relevanță în speță.
Instanța reține că, astfel cum reiese din înscrisurile de la dosar, în prezent, reclamanta locuiește în Germania într-o locuință închiriată compusă din două camere și dependințe, locuință care se află într-un imobil cu mai multe apartamente și în care mai locuiesc sora și fratele ei. De asemenea, aceasta are o sursă de venituri, fiind angajată începând cu 01.07.2015.
Având în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, instanța reține că, în speță, există motive temeinice care să justifice exercitarea autorității părintești doar de către mamă. Astfel, comportamentul violent al pârâtului față de copil și mamă, pe fondul consumului frecvent de băuturi alcoolice, pune în pericol sănătatea și viața copilului și a mamei și îl descalifică din cotitularitatea autorității părintești, astfel încât pârâtul nu își poate exercita în continuare drepturile și obligațiile părintești față de minor în condiții corespunzătoare.
Prin urmare, instanța apreciază că astfel de manifestări ale pârâtului îl descalifică din cotitularitatea autorității părintești și reprezintă motive temeinice pentru care, în aprecierea interesului superior al copilului, reclamanta justifică urgența măsurii de exercitare a autorității părintești exclusiv de către mamă, pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea dosarului de fond, urmând a dispune ca autoritatea părintească asupra minorei B. S. – Reva, născută la data de 05.05.2009, să fie exercitată de către mamă, până la soluționarea definitivă a dosarelor înregistrate pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ și nr._/197/2015.
Pentru stabilirea provizorie a locuinței minorei, instanța va ține seama de interesul superior al copilului care presupune să se analizeze natura, forța și stabilitatea relației dintre copil și fiecare dintre soți, opiniile și preferințele copilului în măsura în care acestea pot fi verificate în mod rezonabil, nevoile fizice, emoționale și psihologice ale copilului, inclusiv nevoia copilului de stabilitate având în vedere vârsta și etapa de dezvoltare.
Se reține că, astfel cum rezultă din declarația martorei O. A. coroborată cu înscrisurile de la dosar, reclamanta beneficiază de condiții bune pentru creșterea, educarea și întreținerea copilului, poate îngriji minora în bune condiții și manifestă disponibilitatea de a-și exercita rolul parental.
În ceea ce privește natura, forța și stabilitatea relației dintre copil și fiecare dintre părinți, istoricul îngrijirii copilului, se constată că reclamanta a fost întotdeauna aproape de copilul său, iar minora a crescut întotdeauna aproape de mamă. În speță, astfel cum rezulă din probele administrate în cauză, mutarea fetiței în locuința reclamantei nu reprezintă o schimbare majoră întrucât aceasta a petrecut mult timp alături de mamă, îi simte lipsa și este obișnuită ca mama să fie o prezență constantă în viața ei.
Instanța mai reține faptul că, în prezent, mama beneficiază de condiții materiale și morale mai bune pentru creșterea și educarea copilului și are posibilitatea de a se investi în creșterea și educarea acestuia, prezintă garanții morale, financiare și locative necesare creșterii și întreținerii minorei. Fără a minimaliza rolul tatălui în viața copilului, instanța va ține seama cu prioritate de interesul copilului. În acest sens, instanța va avea în vedere nevoia copilului de liniște și stabilitate emoțională, precum și faptul că, astfel cum rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză, reclamanta nu reprezintă un pericol pentru creșterea și dezvoltarea copilului.
Este adevărat că nu este de neglijat nici profilul moral al fiecărui părinte din perspectiva educării copilului și a transmiterii valorilor morale. Probele administrate au conturat faptul că pârâtul are o moralitate îndoielnică și, în prezent, acesta are probleme serioase, fiind acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave referitoare la viața sexuală, acuzația având un impact negativ atât asupra lui cât și asupra fetiței.
În ceea ce privește natura, forța și stabilitatea relației dintre copil și fiecare dintre părinți, istoricul îngrijirii copilului, se constată că, după separarea părților, minora a locuit o perioadă împreună cu mama, iar apoi cu tatăl. Deși reclamanta s-a străduit să mențină o legătură apropiată cu copilul nu a reușit din cauza pârâtului care nu i-a permis să vadă copilul atunci când aceasta a dorit.
Instanța constată că, la momentul actual, ambii părinți dispun de condiții materiale pentru creșterea și îngrijirea minorei, însă acest aspect nu constituie exclusiv un criteriu pentru stabilirea locuinței minorei. Dimpotrivă, instanța are în vedere mediul care îi oferă copilului cel mai mult confort în plan fizic și psihic, iar acest mediu minora îl regăsește la domiciliul mamei, astfel că interesul superior al copilului reclamă stabilirea locuinței la mama reclamantă.
La fel de importantă este însă și continuarea relaționării minorei cu tatăl ei pentru o dezvoltarea armonioasă a personalității în formare a copilului ca și împrejurarea înțelegerii de către ambii părinți că orice împotrivire a acestora în exercițiul drepturilor părintești recunoscute de lege afectează în primul rând interesul superior și personalitatea în formare a minorei putându-i cauza acesteia urmări negative în planul dezvoltării psihice, mentale și nu în ultimul rând morale.
Față de aceste considerente și ținând seama de interesul superior al copilului și nevoia acestuia de liniște și stabilitate emoțională, instanța reține că reclamanta justifică urgența măsurii de stabilire a locuinței minorei la mamă, pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea dosarelor de fond.
Având în vedere situația de fapt reținută anterior și dispozițiile art. 996 Cod de procedura civilă coroborate cu art. 398 alin. 1, art. 496 C.civ și art. 505 alin. 2 Cod civ instanța va admite cererile reclamantei având ca obiect exercitarea autorității părintești de către mamă și stabilirea locuinței minorei la mamă.
Pentru aceleași considerente, instanța va respinge cererea reconvențională.
În ceea ce privește cererile având ca obiect obligarea pârâtului să-și dea acordul pentru întocmirea pașaportului pe numele minorei și pentru deplasarea minorei în Germania, instanța le va respinge întrucât, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 248/2005, în cazul în care autoritatea părintească aparține exclusiv unui părinte nu este necesar acordul celuilalt părinte, iar conform art. 17 alin. 1 lit. a din Legea nr. 248/2005 pașaportul individual pentru minorul sub 14 ani se poate elibera la cererea părintelui care exercită în mod exclusiv autoritatea părintească, fără a mai fi necesar acordul celuilalt părinte.
Văzând dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod proc.civ. pârâtul fiind în culpă procesuală, urmează a fi obligat la plata către reclamantă a sumei de 1.560 lei cu tilu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Ödves S., cu dom. procesual ales în B., bld. I. M. nr. 68, . în contradictoriu cu pârâtul B. L. – L., dom. în S., .. 31, jud. B..
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant reconvențional B. L. – L. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă reconvențională reclamanta Ödves S., și în consecință:
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorei B. S. – Reva, născută la data de 05.05.2009, să fie exercitată de către mamă, până la soluționarea definitivă a dosarelor înregistrate pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ și nr._/197/2015.
Stabilește la mamă locuința minorei B. S. – Reva, născută la data de 05.05.2009, până la soluționarea definitivă a dosarelor înregistrate pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ și nr._/197/2015.
Respinge cererile reclamantei privind obligarea pârâtului să-și exprime acordul pentru întocmirea pașaportului pe numele minorei și pentru deplasarea minorei în Germania.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.560 lei cu tittlu cheltuieli de judecată.
Provizorie și executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, care se ve depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 09.07.2015.
P. GREFIER
E. B. L. C.
Red. E.B./14.07.2015
Dact.L.C./15.07.2015
Ex.4
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 6796/2015. Judecătoria BRAŞOV | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 636/2015.... → |
|---|
