Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9218/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9218/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 9218/2015
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.9218
Sedinta publica din data de 01.10.2015
P. –E. B.– judecator
GREFIER – L. C.
Pe rol fiind solutionarea cauzei civile avand ca obiect “ordonanță președințială” formulată de reclamantul B. A. P. în contradictoriu cu pârâta B. E..
La apelul nominal făcut in ședință publică se prezintă av.M. L. pentru reclamantul lipsă și pârâta personal și asistată de av.B. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei dupa care:
Se constată depuse la dosar, prin serviciul registratură, note de ședință din partea pârâtei, în două exemplare.
Instanța înmânează apărătorului ales al reclamantului un exemplar de pe notele de ședință.
Apărătorul ales al pârâtei depune la dosarul cauzei înscrisurile solicitate de către instanță, respectiv copii de pe certificatul de căsătorie al părților, de pe certificatul de naștere al minorie și o adeverință prin care se face dovada faptului că minora este înscrisă la grădiniță. Învederează instanței că va comunica și părții adverse un exemplar de pe adeverința de la grădiniță.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Av.M. L. pentru reclamant, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale cu martora B. N., mama reclamantului, cu domiciliul indicat în cererea de chemare în judecată, pentru a dovedi relațiile dintre tată și copil, modalitatea în care acesta înțelege să-și exercite atribuțiile de tată, afecțiunea pe care minora o manifesta față de tată până la momentul la care a fost luată de către mamă.
Av.B. I. pentru pârâtă, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Învederează că nu se opune audierii martorei solicitate de către reclamant prin apărător ales.
Apreciind ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei probele solicitate și fiind întrunite cerințele prevăzute de art 255 n.c.pr.civ., în temeiul art.258 N.C.pr.civ., admite pentru reclamant proba cu înscrisuri și respinge proba testimonială ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Admite pentru pârâtă proba cu înscrisuri.
Av.M. L. pentru reclamant învederează instanței faptul că, față de nota de ședință depusă la dosar de către pârâtă prin care se face referire la mailul purtat între părți în martie 2015, ar putea depune la dosarul cauzei și răspunsul la acest mail, însă nu insistă în depunerea acestuia la dosar.
Av.B. I. pentru pârâtă învederează faptul că răspunsul dat la mail este negativ.
Av.M. L. pentru reclamant arată faptul că nu este în măsură a depune la dosarul cauzei programul reclamantului de la locul de muncă pentru a justifica motivul pentru care reclamantul a solicitat o zi pe săptămână și nu o zi anume, deoarece reclamantul nu cunoaște care sunt zilele lucrătoare și care sunt libere.
În ceea ce privește propunerea făcută de pârâtă în nota de ședință cu privire la programul de vizitare al minorei, reclamantul îl acceptă însă în modalitatea solicitată, respectiv de la orele 10,00 și până a doua zi la orele 10,00. Totodată, învederează instanței faptul că, față de programul de lucru al reclamantului, acesta riscă ca într-una din săptămânile lunii să nu poată lua copilul.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul pe fond.
Av.M. L. pentru reclamant, având cuvântul, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, respectiv instanța să încuviințeze stabilirea unui program de vizită al minorei și în favoarea tatălui, respectiv o zi pe săptămână prin luarea minorei la domiciliul tatălui și înapoierea la mamă a doua zi.
În măsura în care, raportat la înscrisurile depuse la dosar la acest termen de judecată, respectiv dovada faptului că minora este înscrisă la grădiniță și urmează programul acestei instituții, reclamantul este de acord ca instanța să stabilească fie sâmbăta, fie duminica prin înțelegerea părților, însă o zi întreagă de dimineața și până a doua zi dimineața, tatăl obligându-se să ia copilul și să-l ducă înapoi la domiciliul actual al acesteia.
Solicită cheltuieli de judecată.
Av.B. I. pentru pârâtă, având cuvântul, învederează instanței faptul că mama nu dorește ca minora să întrerupă legăturile pe care le are cu tatăl ei, dorește ca tatăl să se implice în creșterea și educarea minorei, acesta fiind motivul pentru care pârâta i-a comunicat reclamantului un program de week-end. În ceea ce privește orarul formulat, acesta se referă strict la programul minorei, cu tot ce implică programul unui copil de 2 ani, faptul că este foarte atașată de mamă, mama fiind cea care s-a ocupat exclusive de minoră până la această vârstă, motiv pentru care solicită admiterea în parte a cererii, respective stabilirea unei zile pe week-end, la alegerea tatălui, în funcție de programul acestuia, sâmbăta sau duminica de la oreel 10,00 la orele 17,00.
Solicită cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECATORIA
Constată că, prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamantul B. A. – P. a chemat în judecată pe pârâta B. E. solicitând stabilirea unui program de vizită în favoarea sa pentru minora B. A. – Ș. – M., născută la data de 15.08.2012, astfel: în fiecare săptămână, o zi, prin înțelegerea părților, începând cu ora 1000 și până a doua zi la ora 1000 , cu posibilitatea de a o lua pe minoră la domiciliul său.
Cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.
În expunerea de motive, reclamantul arată, în esență, că este căsătorit cu pârâta și au împreună doi copii minori. Au locuit împreună până la data de 23.02.2015, când pârâta a plecat din locuința conjugală împreună cu fiica cea mică, B. A. – Ș. – M., în vârstă de 2 ani. De la data plecării, pârâta nu i-a permis să o vadă pe fetiță.
Mai arară rclamantul că solicită stabilirea unei zile pe săptămână prin înțelegerea părților întrucât din cauza programului său de lucru nu poate stabili ziua respectivă din săptămână.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 496 Cod civ. și art. 996 Cod proc.civ.
Cererea este legal timbrată.
Prin întâmpinare, pârâta arată că este de acord cu stabilirea unui program de de vizită pentru minoră însă nu în modalitatea solicitată de către reclamant întrucât programul propus de acesta nu respectă dreptul copilului și nici interesul superior al acestuia. Astfel, la acest moment, fetița este înscrisă la grădiniță cu program fix de 8 ore și întreruperea programului ar crea o confuzie și ar reprezenta un dezavantaj pentru fetiță având în vedere vârsta fragedă a acesteia cât și capacitatea de adaptare redusă.
Mai arată pârâta că nu este de acord ca fetița să petreacă noaptea la domiciliul tatălui întrucât aceasta are nevoie de grija și atenția mamei înainte de culcare, întrucât mama este cea care a îngrijit-o până la vârsta aceasta.
Pârâta a propus ca programul de vizită să se desfășoare în fiecare săptămână, sâmbăta sau duminica, în intervalul orar 1000 -1700.
În probațiune, s-au depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Instanța reține că, în prezent, părțile sunt căsătorite și au împreună doi copii minori. La data de 23.02.2015 părțile s-au separat în fapt, pârâta mutându-se din locuința conjugală împreună cu minora B. A. – Ș. – M., născută la data de 15.08.2012, cealaltă minoră B. A. – E., născută la data de 08.12.2005 rămânând în locuința conjugală împreună cu reclamantul.
Prin cererea sa, reclamantul susține că, de la data separării, pârâta nu i-a permis să o vadă pe minora B. A. – Ș. – M., născută la data de 15.08.2012.
Pârâta susține că programul propus de către reclamant nu respectă dreptul copilului și nici interesul superior al acestuia întrucât ar crea fetiței confuzie și ar reprezenta un dezavantaj pentru aceasta având în vedere vârsta fragedă a acesteia, capacitatea de adaptare redusă, precum și faptul că are nevoie de grija și atenția mamei înainte de culcare.
În speță, intre părinți, s-au ivit neînțelegeri cu privire la modul de exercitare a drepturilor pe care le au în cadrul ocrotirii părintești, și anume, cu privire la respectarea dreptului care permite tatălui, care locuiește separat de copil, de a avea legături personale cu acesta și, de asemenea, cu privire la modalitatea de realizare a acestui drept.
Conform dispozitilor art. 17 din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți și cu rudele sale. Relațiile personale și contactele directe se pot realiza în oricare din formele prevăzute la art. 18 din Legea nr. 272/2004, în măsura în care acestea nu contravin interesului superior al copilului.
Potrivit dispozițiilor art. 401 alin. 1 cod civil - aplicabile începând cu data de 01.10.2011 potrivit art. 6 alin. 6 C.civ., părintele separat de copilul lui păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Într-adevăr, părintele care nu locuiește împreună cu copilul său nu este exclus de la exercițiul drepturilor părintești, concluzia aceasta fiind în acord cu principiul prevăzut de art. 483 Cod civil, și anume că autoritatea părintească se exercită de către ambii părinți în mod egal, adică, ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor iar acestea aparțin în mod egal ambilor părinți. De asemenea, concluzia mai este în acord și cu principiul prevăzut de art. 507 Cod civil conform căruia unul dintre părinți poate exercita singur drepturile părintești, numai dacă celălalt părinte este decedat, decăzut din drepturile părintești, pus sub interdicție sau se află în neputința de a-și manifesta voința. Însă, în cazul de față nu ne aflăm în niciuna din aceste situații.
Existența acestui drept, datorită faptului că este prevăzut de lege, nu poate fi contestat părintelui indiferent de faptul dacă copilul locuiește sau nu cu acesta. De la această regulă există o singură excepție: un asemenea drept nu i se poate recunoaște părintelui care a fost decăzut din drepturile sale părintești și nu i s-a încuviințat să păstreze legături personale cu copilul. În speță, după cum am arătat anterior, nu operează această excepție.
Una din problemele care se ridică este de a stabili dacă în situația de față, tatăl, care nu locuiește împreună cu copilul, poate uza de procedura ordonanței președințiale în vederea exercitării dreptului său de a avea legături personale cu aceștia iar o a doua problemă este de a stabili modalitatea de realizare a acestui drept.
În drept, conform dispozițiilor art. 997 alin. 1 C.proc.civ. “Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Potrivit alin. 2 “Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.”
Așadar, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri urgente, în vederea asigurării protecției copilului în cazul în care ar exista un pericol pentru acesta.
Condiția caracterului vremelnic al cererii de ordonanță președințială si condiția neprejudecării fondului cauzei sunt îndeplinite în cauză, având în vedere faptul că, în cadrul dosarului civil nr._/197/2014 al Judecătoriei B. se va dispune, pe calea dreptului comun asupra modalității de păstrare a legăturilor personale dintre minor și tată.
Dreptul părinților de a avea legături personale cu copiii este atât de firesc și de important încât nu poate fi răpit niciunuia dintre ei, deoarece chiar și în cazul decăderii din drepturile părintești el poate fi păstrat, astfel ca exercitarea să nu sufere nicio întârziere. În consecință, prin însăși natura sa, dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul care nu locuiește cu el prezintă urgență.
Este necesar ca părintele respectiv să-și poată vedea copilul și să țină permanent legătura cu el pentru a constata felul în care i se asigură îngrijirea, creșterea, sănătatea și pregătirea profesională. În felul acesta este în măsură, ca în caz de nevoie, să ceară aplicarea măsurilor privitoare la exercițiul drepturilor părintești în conformitate cu interesul superior al copilului.
Natura acestui drept, care în interesul minorului îl obligă pe părintele care nu locuiește cu acesta, la o supraveghere continuă a dezvoltării sale, dovedește cât este de necesar ca în cazul interzicerii acestui drept să se ia măsuri rapide în vederea restabilirii exercitării sale.
În speță, instanța consideră admisibilă procedura ordonanței președințiale, prevăzută de art. 996 alin. 1 C.proc.civ întrucât este firesc și necesar ca cererea să fie soluționată urgent, pe calea acestei proceduri speciale, pentru că altfel ar însemna că o perioadă de timp minora să fie lipsită de supravegherea la care are dreptul din partea tatălui său. Deteriorarea relației dintre părinți și separarea lor nu trebuie să se răsfrângă asupra drepturilor copilului și orice întârziere în lipsa supravegherii acestuia din partea tatălui poate avea, în situația de față, un rezultat contrar intereselor copilului. De asemenea, cererea este admisibilă, deoarece, în speță, nu există indicii că legăturile pe care le-ar păstra tatăl cu minora pot pune în primejdie creșterea, educarea și pregătirea profesională ori sănătatea sau viața acesteia.
În ceea ce privește modalitatea în care tatăl reclamant își poate exercita dreptul de a avea legături personale cu minora, instanța va ține seama de faptul că exercitarea drepturilor tatălui de a avea legături personale cu copilul minor trebuie să se facă în condiții care să nu îl influențeze negativ și să nu îi pună în primejdie creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională, această din urmă condiție constituind expresia principiului fundamental al ocrotirii intereselor copilului minor, chiar dacă condițiile exercitării drepturilor părintelui sunt vremelnice.
Referitor la același aspect, instanța reține că relațiile dintre părți sunt încordate, situație care periclitează realizarea legăturilor sufletești dintre tată și copilul minor, astfel că modalitatea în care tatăl va menține legătura cu copilul trebuie să se poată realiza cu ușurință și să aibă rezultatul dorit. Programul trebuie să ajute copilul să păstreze sau să întărească legătura afectivă pe care acesta o are cu tatăl său. Pentru aceasta, copilul are nevoie să petreacă cât mai mult timp posibil cu tatăl lui în diferite momente ale vieții sale și cu ocazia tuturor evenimentelor ce se petrec în viața sa.
Instanța va ține seama cu prioritate de interesul copilului. În acest sens, trebuie acordată posibilitatea copilului de a păstra și întări legătura afectivă pe care o are cu tatăl său. Totodată este necesar ca și reclamantului să i se poată asigura condiții pentru a-și putea îndeplini obligația de a veghea la creșterea și educarea copilului.
Pentru a-i da posibilitatea reclamantului de a întreține legături personale cu minora se impune ca exercitarea în concret a acestui drept să nu fie stânjenită de prezența permanentă a celuilalt părinte, comunicarea dintre tată și copil trebuind să aibă loc în mod firesc, fără nici o restrângere. O astfel de comunicare se poate realiza de regulă în afara domiciliului copilului și a părintelui rezident, fără asistența acestuia, cu atât mai mult cu cât părinții copilului au o relație tensionată.
Prin urmare, ținând seama de interesul superior al copilului și pentru ca tatăl să-și poată exercita în bune condiții drepturile și obligațiile părintești pe care le are față de minoră, este mai bine ca minora să fie luată la domiciliul tatălui său, înclusiv pe timpul nopții, astfel cum acesta a solicitat. Tatăl nu prezintă niciun fel de pericol pentru minoră și este de bună credință, iar fetița poate petrece o noapte pe săptămână la domiciliul tatălui ținând seama de vârsta acesteia.
Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 997 Cod proc.civ. coroborate cu art. 401 alin. 1 Cod civil și art. 17 și 18 din Legea nr. 272/2004, instanța va admite cererea reclamantului și va obliga pârâta să-i permită reclamantului să aibă legături personale cu minora B. A. – Ș. – M., născută la data de 15.08.2012, în mod provizoriu, prin luarea copilului la domiciliul tatălui în fiecare săptămână, sâmbăta sau duminica, prin înțelegerea părților, începând cu ora 1000 și până a doua zi la ora 1000.
Văzând și dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod proc.civ., precum și soluția ce urmează a se pronunța, pârâta fiind în culpă procesuală va fi obligată să plătească reclamantului suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul B. A. – P., cu dom. procesual ales în B., bld. 13 Decembrie nr. 1, . în contradictoriu cu pârâta B. E., dom. în B., . nr. 42, ., și în consecință:
Obligă pârâta să-i permită reclamantului să aibă legături personale cu minora B. A. – Ș. – M., născută la data de 15.08.2012, în mod provizoriu, prin luarea copilului la domiciliul tatălui în fiecare săptămână, sâmbăta sau duminica, prin înțelegerea părților, începând cu ora 1000 și până a doua zi la ora 1000.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Provizorie și executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, care se ve depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. B. L. C.
Red. E.B./05.10.2015
Dact.L.C./05.10.2015
Ex.4
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9747/2015.... | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 9692/2015.... → |
|---|
