Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 9692/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9692/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 9692/2015
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.9692
Ședința publică din 14.10.2015
Completul de judecată constituit din:
Președinte- E. B. – judecător
Grefier- L. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 17.09.2015, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 30.09.2015, 14.10.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța a pronunțat sentința de mai jos:
JUDECATORIA
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la această judecătorie sub numărul de mai sus, astfel cum a fost precizată, reclamanta A. S. – D. a chemat în judecată pe pârâtul S. O., solicitând, să se dispună modificarea programului de vizitare a minorei S. A. – S., născută la data de 20.10.2008, stabilit prin sentința civilă nr. 1388/06.02.2012 a Judecătoriei B., astfel:
- două zile de sâmbătă pe lună, la alegere, între orele 1000 – 2000, cu anunțarea în prealabil a zilelor de câmbătă alese;
- o zi pe săptămână, respectiv lunea, care să fie propusă de pârât, între orele 1200 – 2000;
- a doua zi de sărbătoarea Paștelui, începând cu ora 1000 până la ora 2000;
- de ziua de naștere a minorei, între orele 1200 – 1700;
- a doua zi de sărbătoarea Crăciunului, între orele 1000 – 2000;
- o săptămână în vacanța de vară a copilului.
Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că, prin sentința civilă nr. 1388/06.02.2012 a Judecătoriei B. s-a luat act de tranzacția între ea și pârât și s-a dispus desfacerea căsătoriei, exercitarea autorității părintești în comun asupra minorei S. A. – S., născută la data de 20.10.2008, s-a stabilit locuința minorei la mamă, cu obligația tatălui de a acorda întreținere minorei și cu privire la legăturile personale cu minora, părțile au convenit ca, în situația în care tatăl minorei va intenționa să-și petreacă timpul împreună cu minora, mama să-i permită acest lucru în funcție de programul copilului, în situația exprimării intenției acestuia, în prealabil, prin mijloacele de comunicare cunoscute. Aceste aspecte nu au fost respectate de pârât, în sensul că, fără să o anunțe în prealabil, a luat-o pe minoră de la grădiniță, în nenumărate rânduri.
Mai arată reclamanta că este în intersul superior al copilului să se stabilească un program concret, care să fie în avantajul minorei și pe care pârâtul să-l respecte.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 403 Cod civil.
Pârâtul a solicitat pe cale reconvențională, în principal, să se stabilească locuința minorei la tată și, în subsidiar, stabilirea unui program de legături personale cu minora, conform propunerii sale (fila 18), cu cheltuieli de judecată.
În considerentele acțiunii, pârâtul arată, în esență, că locul de muncă al reclamantei este în Emiratele Arabe, astfel că, o lungă perioadă de timp, minora a locuit doar cu bunicii și cu rudele pârâtei, într-un spațiu impropriu pentru atâtea persoane. Relațiile au fost bune până în luna februarie când a constatat că minora nu mai merge la grădiniță și nu i se mai permite nici măcar să afle unde este.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 396, art. 400-403, Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată la acțiunea reconvențională, reclamanta a solicitat respingerea acesteia reiterând, în esență, aceleași considerente expuse în acțiunea principală.
În probațiune, s-au depus la dosar înscrisuri, s-a efectuat ancheta socială la domiciliul ambelor părți, s-a luat interogatoriu părților și a fost audiată martora A. R..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
Prin prin sentința civilă nr. 1388/06.02.2012 a Judecătoriei B. s-a luat act de tranzacția părților și s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între reclamanta A. S. – D. și pârâtul S. O., exercitarea autorității părintești în comun asupra minorei S. A. – S., născută la data de 20.10.2008, s-a stabilit locuința minorei la mamă, cu obligația tatălui de a acorda întreținere minorei și cu privire la legăturile personale cu minora, părțile au convenit ca, în situația în care tatăl minorei va intenționa să-și petreacă timpul împreună cu minora, mama să-i permită acest lucru în funcție de programul copilului, în situația exprimării intenției acestuia, în prealabil, prin mijloacele de comunicare cunoscute.
Cu privire la modificarea măsurii dispuse prin sentința civilă nr. 1388/06.02.2012 a Judecătoriei B., referitoare la locuința minorei, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 403 C. civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Conform art. 496 alin. 3 C. civil, în caz de neînțelegere între părinți, în privința locuinței minorei, instanța hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă socială.
Instanța va stabili locuința minorei ținând seama de interesul superior al acesteia și de capacitatea ambilor părinți de a-i asigura condiții corespunzătoare de creștere și educare.
Instanța reține că, în speță, pârâtul nu a făcut dovada că s-au schimbat semnificativ împrejurările avute în vedere la stabilirea locuinței minorei la mamă, măsură dispusă prin sentința civilă nr. 1388/06.02.2012 a Judecătoriei B..
Instanța apreciază, raportat la probele administrate în cauză, că interesul superior al copilului reclamă, în prezent, stabilirea locuinței sale la mamă, respectiv, la persoana care în mod constant l-a îngrijit, l-a ocrotit și s-a ocupat îndeaproape de creșterea și educația sa. Astfel cum rezultă din referatul anchetei sociale întocmit de Primăria mun. B., coroborat cu înscrisurile de la dosar și cu declarația martorei A. R., după divorț, minora a locuit la domiciliul părinților reclamantei, iar în repetate rânduri, atunci când reclamanta se afla în străinătate, în perioadele contractuale, minora a locuit împreună cu bunica la domiciliul stabil al reclamantei din Arabia Saudită. Reclamanta locuiește împreună cu minora și părinții săi în apartamentul proprietatea acestora situat în B., .. 42, ., compus din 4 camere și dependințe, dotat și bine întreținut. Reclamanta și minora au la dispoziție o cameră mobilată cu tot ceea ce este necesar și este bine întreținută.
După divorț, fetița a locuit împreună cu reclamanta la bunica maternă. Reclamanta lucra în străinătate dar venea în România o dată la 3 luni, în concediu și rămânea în țară o lună. Și în prezent, reclamanta lucrează în străinătate și fetița locuiește la bunica maternă. F. este foarte bine îngrijită de mamă iar aceasta îi trimite regulat bani pentru întreținerea copilului.
Prin urmare reclamanta prezintă garanții morale, financiare și locative necesare creșterii și întreținerii minorei. Afirmațiile pârâtului referitoare la faptul că reclamanta nu-i permite să ia legătura cu minora nu au fost dovedite. Dimpotrivă, astfel cum reiese din declarația martorei A. R., când pârâtul vine să ia copilul, acesta plânge deoarece nu dorește să plece cu el, nefiind obișnuit cu prezența tatălui.
Este adevărat că nu este de neglijat nici profilul moral al fiecărui părinte din perspectiva educării copilului și a transmiterii valorilor morale însă în această cauză probele administrate nu au conturat părți cu o moralitate îndoielnică. Reclamanta nu poate fi sancționată ca părinte pentru faptul că lucrează în străinătate și lasă fetița în grija bunicii materne, atâta timp cât se preocupă de creșterea și educarea ei, se străduiește să-i asigure toate cele necesare și comunică cu ea ori de câte ori are ocazia.
În ceea privește natura, forța și stabilitatea relației dintre copil și fiecare dintre părinți, istoricul îngrijirii copilului, se constată că reclamanta a fost întotdeauna aproape de copilul său, iar acesta a crescut întotdeauna aproape de mamă.
Instanța constată că la momentul actual ambii părinți dispun de condiții materiale și morale pentru creșterea și îngrijirea minorei, însă acest aspect nu constituie un criteriu exclusiv pentru stabilirea locuinței minorei.
Instanța are în vedere mediul care îi oferă cel mai mult confort în plan fizic și psihic copilului iar acest mediu minora îl regăsește la domiciliul reclamantei unde este alături de mamă și bunica maternă. Instanța apreciază astfel că interesul superior al copilului reclamă stabilirea locuinței la mamă, respectiv, la persoana care l-a crescut, l-a îngrijit, l-a educat și în prezența căreia copilul resimte protecție și siguranță.
La fel de importantă este însă și continuarea relaționării minorei cu tatăl său pentru o dezvoltarea armonioasă a personalității în formare a copilului ca și împrejurarea înțelegerii de către ambii părinți că orice împotrivire a acestora în exercițiul drepturilor părintești recunoscute de lege afectează în primul rând interesul superior și personalitatea în formare a minorei putându-i cauza acestuia urmări negative în planul dezvoltării psihice, mentale și nu în ultimul rând morale.
În consecință, față de probatoriul administrat în cauză, instanța apreciază că este în interesul superior al copilului să locuiască în continuare împreună cu mama.
Prin urmare, având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța va respinge petitul reconvențional privind stabilirea locuinței minorei la tată.
Reclamanta solicită modificarea programului de legături personale cu minora stabilit prin decizia civilă nr. 1388/06.02.2012, invocând interesul superior al copilului precum și obligațiile pârâtului față de copil, în calitate de tată.
Conform dispozițiilor art. 17 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți.
Potrivit dispozițiilor art. 401 alin. 1 cod civil - aplicabile începând cu data de 01.10.2011 potrivit art. 6 alin. 6 C.civ., părintele separat de copilul lui păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Programul trebuie să ajute copilul să păstreze sau să întărească legătura afectivă pe care acesta o are cu tatăl său. Pentru aceasta, copilul are nevoie să petreacă cât mai mult timp posibil cu tatăl său în diferite momente ale vieții sale și cu ocazia tuturor evenimentelor ce se petrec în viața sa.
Pentru stabilirea modalității în care tatăl va păstra legătura cu copilul, instanța va ține seama cu prioritate de interesul copilului. În acest sens, trebuie acordată posibilitatea copilului de a păstra și întări legătura afectivă pe care o are cu tatăl său. Totodată este necesar ca și tatălui să i se poată asigura condiții pentru a-și putea îndeplini obligația de a veghea la creșterea și educarea copilului.
Stabilirea unui program prin luarea minore la domiciliul tatălui chiar și peste noapte și chiar și în perioada corespunzătoare vacanței de vară, sunt de natură să asigure realizarea unei relații afective și a unei stabilități emoționale între tată și fiică, iar crearea unei astfel de legături de afectivitate este în interesul minorei, fiind în măsură să contribuie la echilibrul său. Instanța apreciază ca o astfel de legătură se poate crea pe perioada a mai multor zile consecutive când minora urmează a rămâne la domiciliul tatălui, care nu s-a dovedit că ar reprezenta un pericol pentru dezvoltarea sa fizică și psihică. În prezent, minora are vârsta de 7 ani, vârstă care nu poate fi considerată o vârstă fragedă pentru dezvoltarea unei relații firești cu tatăl ei, însă instanța va ține seama și de relația dintre copil și tată, precum și de starea psihoemoțională a copilului, care în prezent nu dorește prea multe schimbări și se teme de ele.
Așadar, având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța va admite acțiunea principală astfel cum a fost precizată și, pentru aceleași motive, va respinge petitul reconvențional privind stabilirea programului de legături personale cu minora, propus de pârât.
De asemenea, instanța constată că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta A. S. – D., cu dom. procesual ales în B., ., . în contradictoriu cu pârâtul S. O., dom. în B., .. 32.
Respinge acțiunea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant reconvențional S. O. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă reconvențională A. S. – D., și în consecință:
Obligă reclamanta să-i permită pârâtului să aibă legături personale cu minora S. A. – S., născută la data de 20.10.2008, prin luarea acesteia la domiciliul tatălui, în următoarea modalitate:
- două zile de sâmbătă pe lună, între orele 1000 – 2000, stabilite în mod amiabil de ambii părinți și anunțate în prealabil;
- o zi pe săptămână, respectiv lunea, care să fie propusă de pârât, între orele 1200 – 2000;
- a doua zi de sărbătoarea Paștelui, începând cu ora 1000 până la ora 2000;
- de ziua de naștere a minorei, între orele 1200 – 1700;
- a doua zi de sărbătoarea Crăciunului, între orele 1000 – 2000;
- o săptămână în vacanța de vară a copilului.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
E. B. L. C.
Red. E.B./25.01.2016
Dact. L.C./25.01.2016
Ex.4
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9218/2015.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
