Pretenţii. Sentința nr. 7625/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7625/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 7625/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7625
Ședința publică din data de 10 07 2015
Președinte: D. - I. M. - judecător
Grefier: L. C.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 3 06 2015, când cei prezenți au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de, 18 06 2015, 30 06 2015, 3 07 2015 și respectiv 10 07 2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
JUDECĂTORIA
Constată că, prin acțiunea înregistrată sub nr._ (după declinarea soluționării cauzei în favoarea acestei instanțe prin sentința nr. 163/S/9 10 2014 a Tribunalului B., în urma constatării că prezenta cerere are o valoare a obiectului de_ lei, sub limita de_ lei, ceea ce atrage competența materială a judecătoriei) reclamantul S. I. D. în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 lei cu titlul de daune morale ca urmare a nerespectării condițiilor de detenție privitoare la volumul de aer care trebuie să revină unui deținut.
În motivare, în esență, reclamantul a afirmat că este deținut în penitenciarul C., în regim semideschis și unde este cazat într-o cameră cu încă 15 deținuți și din aceste motive nu este respectat volumul de minim 6mc de aer, care trebuie asigurat fiecărui deținut. Pentru acest motiv a formulat plângere la judecătorul de supraveghere, iar acesta i-a admis plângerea prin încheierea nr. 310 din data de 25 04 2014, prin care a constatat că sunt încălcate prevederile art. 1 al.3 lit.b din OMJ nr. 433/2010.
Reclamantul a concluzionat că penitenciarul este supraaglomerat și din această cauză a suferit traume și de asemenea a fost supus și unor rele tratamente.
Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, considerând că nu are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată nu se arată rațiunea pentru care plata se solicită de la acest pârât, atât timp cât în organizarea și aplicare regimului de detenție atribuțiile revin Ministerului de Justiție.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției invocate, motivată prin aceea că ordonatorul financiar al Statului este Ministerul Finanțelor Publice
Instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, iar după luarea concluziilor părților prezente a consemnate în încheierea de ședință din data de3 06 2015,a unit excepția cu fondul.
În probațiune, reclamantul a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Pârâtul nu a propus probe și s-a constat că a operat sancțiunea prevăzută de art. 208 al.2 NCPC .
Analizând actele dosarului, instanța constată următoarele:
Din încheierea nr. 310/25 04 2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul C. dată în dosarul nr. 291/2014, în urma plângerii formulată de reclamant la data de 9 04 2014, reiese că data respectivă acesta era cazat în camera E2.9 împreună cu alți 15 deținuți, iar volumul de aer din cameră - excluzând grupul sanitar - era de 74,85 mc. Prin această încheiere s-a mai reținut că potrivit art. 1 al.3 lit.b din anexa la Ordinul Ministrului Justiției nr.433/2010, camerele de cazare din penitenciarele existente trebuie să asigure cel puțin 6 mc. de aer pentru fiecare deținut încadrat în regim semideschis și deschis. În raport de acest Ordin al Ministrului Justiției nr.433/2010, potrivit adresei nr. K_/23 04 2014 emisă de administrației penitenciarului, s-a constat că dimensiunile camerei în care este cazat reclamantul nu respectă cerințele Ordinului Ministrului Justiției nr.433/2010, deoarece pentru fiecare dintre cei 15 deținuți din această încăpere îi revine 5mc. de aer.
Judecătorul de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul C. a mai constat că deși Penitenciarul C. se confruntă cu o situație obiectivă a supraaglomerării, care nu îi este imputabilă, și reclamantul a fost relocat la camera E2.9. la cererea sa, cu toate că a cunoscut dimensiunea spațiului din această cameră, cum reglementarea actului normativ nu permite interpretări a admis plângerea reclamantului și a constatat încălcarea normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare privind spațiul minim necesar ce trebuie să revină fiecărui deținut.
Pe baza acestei constatări a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul C., reclamantul a promovat prezenta acțiune afirmând că prin nerespectarea spațiul minim necesar ce trebuie să revină fiecărui deținut a suferit un prejudiciu moral, prin supunerea în acest fel la traume și la rele tratamente, prejudiciu ce se impune a fi reparat.
Pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a considerat că nu justifică legitimitate procesuală deoarece nu îi revin atribuții în organizarea și aplicare regimului de detenție.
Instanța reține susținerea neîntemeiată și constată că în speță calitatea procesuală a pârâtului este justificată prin prisma art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin care se impune statului să se asigure că orice prizonier este deținut în condiții compatibile cu respectarea demnității umane, că modalitățile de executare nu supun reclamantul la o suferință sau la o încercare de o intensitate care să depășească nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și că, având în vedere cerințele practice ale detenției, sănătatea și confortul prizonierului sunt asigurate într-un mod adecvat, astfel încât excepția invocată în acest sens va fi respinsă
Așadar,în cauză, în ceea ce privește existența faptei ilicite cauzatoare a unui prejudiciu cert în patrimoniul reclamantului, care solicită angajarea răspunderii civile delictuale, se reține că este probată prin încheierea nr. 310/25 04 2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul C., prin care s-a constatat încălcarea normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate relativ la aceea de a se asigura cel puțin 6 mc. de aer pentru fiecare deținut încadrat în regim semideschis. Respectiv, cum în camera de cazare a reclamantului îi revine doar 5mc. de aer și nu 6 mc., această încălcare a normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate sunt de natură să îi fi afectat drepturile subiective ale acestuia, de a i se fi adus atingere și demnității acestuia ca persoană privată de libertate, și în acest fel i-a produs un prejudiciu moral care poate fi reparat prin angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, ca persoană vinovată de producerea acestuia. În acest sens se are în vedere că o lipsă de diligență în gestionarea unor fondurilor bugetare care să se contureze într-o insuficientă finanțare pentru asigurarea condițiilor minime de cazare a persoanelor private de libertate nu constituie un element care să înlăture caracterul culpabil al faptei, pârâtul având obligația de a lua toate măsurile, inclusiv cele bugetare pentru asigurarea condițiilor minime de detenție.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, se reține că nu se reduce la cuantificarea economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale, ci dimpotrivă, ea presupune o evaluare și o apreciere complexă a aspectelor în care vătămarea sau vătămările produse se exteriorizează, și sunt supuse puterii de apreciere a instanței de judecată. Prejudiciul moral nu poate fi stabilit prin rigori abstracte stricte, din moment ce el diferă de la persoană la persoană, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz, iar repararea integrală a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, având în vedere natura neeconomică a acestor daune, imposibil de echivalat bănește.
În cauză, reclamantul a solicitat suma de 100 000 lei cu titlu de daune morale, dar cu toate că prejudiciul moral nu poate fi evaluat pe baza unor criterii concrete, totuși nu se poate acordată la valoarea solicitată, deoarece, dacă ar fi așa, determinarea unui astfel de prejudiciu ar fi lăsată doar la aprecierea subiectivă a persoanei interesate. Or, repararea prejudiciului moral semnifică o reparație morală, de principiu, și nu trebuie să constituie un motiv de îmbogățire fără justă cauză, în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului unor astfel de despăgubiri.
Prin urmare, raportat la materialul probator limitat administrat și la situația de fapt relevată se reține că în speță s-a dovedit existentă unui prejudiciu moral rezultat din efectul negativ suferit ca urmare a cazării într-un spațiu în care cerințele minime de aer necesare fiecărei persoane nu au fost asigurate care au fost de natură să lezeze demnitatea reclamantului, care se impune a fi reparat, dar suma pe care reclamantul o solicită este excesivă.
Așadar, ținând cont de circumstanțele speței, relativ la aceea că spațiul camerei de cazare nu a fost cu mult prea mic față de cerințele minime legale și că locarea în această cameră a fost solicitată chiar de reclamant în cunoștință de cauză, și totodată statuând în echitate, așa cum prevede art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța reține că prin probatoriul administrat în cauză în conformitate cu art. 249 NCPC, acesta a dovedit relativ la prejudiciul moral real și efectiv produs că i se cuvine să i se acorde suma de 1000 lei daune, restul pretențiilor nefiind probat.
În considerarea celor expuse, instanța va dispune conform cu dispozitivul în sensul celor reținute mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului .
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. I. D., deținut în Penitenciarul C., în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul ales în B., ..7 - la Administrația Județeană Finanțelor Publice B., și în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.
Respinge restul pretențiilor.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 07 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. - I. M. L. C.
RED/DACT:DIM 22 01 2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7604/2015. Judecătoria... | Cereri. Sentința nr. 7463/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
