Actiune in regres. Sentința nr. 1348/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1348/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 10855/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 1348
Ședința publică de la 11.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D.-I.
Grefier: C. V.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta E. I. LIMITED, PRIN MANDATAR . SRL - sector 4, București, ., ., . în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE SA - Voluntari, . City Business Park, nr. 10, .. 4, J. Ilfov și intervenientul forțat T. A. - B., ., J. B. având ca obiect acțiune în regres.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 11.03.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.09.2012 sub nr._ reclamanta E. I. LIMITED, PRIN MANDATAR . SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE SA și cu intervenientul forțat T. A., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3092,78 lei reprezentând indemnizația de asigurare achitată de societate asiguratului, la plata sumei de 327,83 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate de la data scadenței până la data introducerii acțiunii, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi calculate de la data introducerii acțiunii până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat ca la data de 14.02.2012, intervenientul forțat T. A., conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a provocat din culpa sa un accident de circulație așa cum reiese din constatarea amiabilă de accident. Autoturismul avariat cu nr. de înmatriculare_ era asigurat CASCO la societatea reclamantă la data producerii accidentului, iar în baza poliței de asigurare facultativă s-a plătit despăgubirea în cuantum de 3092,78 lei. Autoturismul intervenientului forțat T. A. era asigurat obligatoriu de răspundere civilă (RCA) la pârâta . REASIGURARE SA.
Prin plata indemnizație, reclamanta a menționat, că potrivit dispozițiilor Legii 136/1995 și Ordinului CSA nr.5/2010 s-a subrogat în drepturile asiguratului, având dreptul de a recupera despăgubirea plătită direct de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie a persoanei vinovate de producerea accidentului, pârâta primind cererea de despăgubire nr._ la data de 09.05.2012, fiind invitată la conciliere.
În drept au fost invocate Legea 136/1995, Ordinul CSA nr. 5/2010.
Cererea a fost legal timbrată cu 284,65 lei taxă de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Pârâta deși legal citată nu s-a prezentat în fața instanței, nu a formulat întâmpinare sau cereri de probe.
Intervenientul forțat a depus întâmpinare prin serviciul registratură la data de 27.02.2013 prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât conform art. 43 și 49 din Legea 136/1995, despăgubirea se stabilește prin hotărâre judecătorească cu citarea obligatorie a peroanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați, însă nu se face vinovat de producerea accidentului rutier, astfel încât nu se impune citarea acestuia în cauză, vinovat de producerea accidentului rutier este numitul L. M. întrucât din declarația acestuia din data de 17.02.2012 în cadrul dosarului de daună deschis rezultă că acesta se face vinovat întrucât nu a adaptat viteza la condițiile de drum, iar în procesul verbal de constatare a pagubelor s-a reținut că vinovat de producerea accidentului rutier este numitul L. M., iar din constatarea amiabilă de accident rezultă culpă comună. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată, întrucât la data de 14.02.2012, în jurul orelor 14:20, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 102F din direcția Scorțoasa – B. pe raza satului Joseni, în timp ce urca o pantă, din față a venit autoturismul cu nr. de înmatriculare_ care cobora și întrucât carosabilul era acoperit de zăpadă și gheață, încercând să evite coliziunea cu acesta deoarece drumul era îngustat pe acea porțiune, a încercat să tragă cât mai mult pe partea dreaptă în direcția de mers, moment în care autoturismul s-a lovit cu partea dreaptă față în zăpada de pe marginea drumului, și derapând, partea din stânga spate a venit spre axul drumului, dar acesta nu se putea observa, fiind acoperit cu zăpadă. Șoferul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, aflându-se în coborâre, a frânat întrucât drumul era îngustat din cauza zăpezii, timp în care a derapat spre stânga în direcția sa de mers și a venit spre axul drumului întrând în coliziune cu autoturismul său. Mai arată că întrucât urca avea prioritate de trecere, că și-a reparat în regie proprie autoturismul.
Instanța în temeiul art. 137 C.pr.civ. a unit excepția lipsei calității procesuale pasive cu fondul cauzei.
Instanța, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă a încuviințat proba cu înscrisuri considerând-o utilă, concludentă și pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus documente din dosarul de daună (filele 4-33).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intervenientul forțat, având în vedere că aceasta a fost unită cu fondul cauzei în temeiul art. 137 C.pr.civ., instanța apreciind că sunt necesare aceleași probe, reține următoarele,
Cu titlu preliminar, cu privire la legea aplicabilă în timp litigiului, instanța constată că față de data producerii accidentului rutier – 14.02.2012, după . Noului Cod Civil, în temeiul art. 6 alin.1 și 5 NCC litigiului îi sunt aplicabile dispozițiile legii noi.
Deși prin Legea 71/2011 a fost abrogată parțial Legea 136/1995, art. 54 din Legea 136/1995 este în vigoare și prevede că despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 si 49, iar in cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate in proprietatea persoanelor asigurate in România se exercita împotriva asiguratorului de răspundere civilă, in limitele obligației acestuia, stabilita in prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului in calitate de intervenienți forțați.
Intervenientul forțat a motivat excepția invocată arătând că în temeiul art. 43 și art. 49 din Legea 136/1995 se citează în cauză în calitate de intervenint forțat persoana răspunzătoare de producerea accidentului rutier, iar acesta nu se face răspunzător de producerea accidentului de circulație. Prin urmare, instanța pentru a stabili calitatea procesuală pasivă a intervenientului forțat T. A. trebuie să se raporteze la situația de fapt, precum și la culpa în producerea accidentului rutier a celor doi conducători auto.
În fapt, la data de 14.02.2012 a avut loc un accident de circulație, acesta fiind consemnat prin constatarea amiabilă de accident întocmită la acea dată. Conform constatării amiabile de accident, intervenientul forțat Ț. A. se afla în urcarea drumului în pantă, iar din cauza condițiilor meteo în sensul acoperirii carosabilului cu zăpadă, acesta a derapat cu partea spate stângă a autoturismului spre axul drumului. Conducătorul autoturismul cu nr. de înmatriculare_ se afla în coborârea drumului în pantă, iar din cauza acelorași condiții meteo nefavorabile a derapat cu partea din față stânga a autoturismului spre axul drumului, și încălcând axul drumului a lovit autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în partea din stânga spate.
Conform constatării amiabile de accident aflate la fila 6 din dosar instanța reține culpa comună a celor doi conducători auto în producerea accidentului rutier, intervenientul forțat Ț. A. fiind de asemenea în culpă întrucât dacă adapta viteza de deplasare la condițiile de drum și nu efectua manevra de îndreptare a mașinii brusc spre partea dreaptă a carosabilului nu ar fi derapat, trecând cu partea din spate stânga a autoturismului peste axul drumului. De asemenea, instanța reține și culpa conducătorului auto L. M. în producerea accidentului rutier întrucât nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum și coborând panta a pierdut controlul autoturismului, intrând în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ care la rândul său derapase.
Astfel, constatând culpa comună a celor doi conducători auto în producerea accidentului rutier, respectiv și intervenientul forțat T. A. fiind răspunzător în parte de producerea accidentului rutier, urmează a respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate.
Pe fondul cauzei, cu privire la situația de fapt, instanța va face trimitere la considerentele expuse cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, modul de producere a accidentului rutier și culpa părților în producerea acestuia fiind expusă anterior.
La data producerii accidentului, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ avea încheiată asigurare obligatorie de răspundere civilă la . Reasigurare SA cu ./16/H16/DV nr._ (poliță f.7), iar autoturismul cu nr. de înmatriculare_ era asigurat facultativ la societatea reclamantă la data producerii accidentului rutier, asigurare valabilă de la data de 27.06.2011 până la data de 31.12.2012 (f. 9).
La cererea asiguratului său, reclamanta a deschis dosarul de daună nr. 0020B32ZKC/_B, în cadrul căruia a evaluat dauna la suma de 3092,78 lei reprezentând contravaloarea avariilor produse autoturismului cu nr. de înmatriculare_, achitată la data de 28.12.2012 conform extrasului de cont detaliat depus la filele 24-28 din dosar.
Potrivit art. 2210 alin.1 din Codul Civil „în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane”. Conform art. 1357 din Codul Civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”. De asemenea, conform alin.2 „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Reclamanta are dreptul de a se regresa pentru despăgubirea plătită împotriva persoanei care se face vinovată de producerea accidentului, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
În baza acestei dispoziții legale, reclamanta la data de 09.05.2012 a comunicat pârâtei cererea de despăgubire, cuantumul prejudiciului si actele dosarului de dauna (f.4), pârâta neachitând despăgubirea în termen de 15 zile și nici nu a formulat obiecțiuni.
În cauză, fapta ilicită constă în încălcarea și de către intervenientul forțat a regulilor de circulație prevăzute de OUG 195/2002, culpa fiind comună în producerea accidentului rutier, prejudiciul fiind reprezentat de avariile produse autoturismului asigurat CASCO. De asemenea, între faptă și prejudiciu există legătură de cauzalitate, culpa comună a intervenientului forțat în producerea accidentului fiind stabilită prin constatarea amiabilă de accident, coroborată cu declarația celuilalt conducător auto și propriile susțineri din întâmpinarea depusă.
Având în vedere că cererea de despăgubire a fost primită de către pârâtă la data de 09.05.2012, așa cum reiese din ștampila de intrare aplicată pe înscris, și că pârâta nu a efectuat plata sumei de 3092,78 lei în termen de 15 zile, față de considerentele expuse, în temeiul art. 2210 din Codul Civil, instanța va admite în parte acțiunea promovată de reclamantă față de culpa comună reținută și va obliga pârâta la plata sumei de 1546,38 lei cu titlu de despăgubire, precum și la plata penalităților în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate la suma de 1546,38 lei de la data de 24.05.2012, data scadenței prin expirarea celor 15 zile de la primirea cererii de despăgubire de către pârâtă în temeiul art. 64 din Ordinul CSA nr.5/2010 și până la data achitării integrale a debitului restant.
Prin urmare, constată neîntemeiate pretențiile reclamantei pentru diferența de despăgubire, întrucât intervenientul forțat fiind vinovat în proporție de 50% și despăgubirea suportată de către asigurătorul său de răspundere civilă obligatorie urmează a fi proporțională cu culpa reținută. De asemenea, nefiind acordată jumătate din despăgubire, se rețin ca neîntemeiate și penalitățile solicitate la aceasta, fiind un drept accesoriu creanței principale.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâta fiind în culpă procesuală, urmează a fi obligată la plata sumei de 487,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, dintre care suma de 284,65 de lei cu titlu de taxă de timbru, suma de 3 lei cu titlu de timbru judiciar și suma de 200 de lei cu titlu de onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intervenientul forțat.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta E. I. LIMITED, PRIN MANDATAR . SRL - sector 4, București, ., ., . în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE SA - Voluntari, . City Business Park, nr. 10, .. 4, J. Ilfov și intervenientul forțat T. A. - B., ., J. B..
Obligă pârâta la plata sumei de 1546,38 lei cu titlu de despăgubire, precum și la plata penalităților în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate la suma de 1546,38 lei de la data de 24.05.2012 până la data achitării integrale a debitului restant.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 287,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.03.2013.
Președinte, Grefier,
S. D. I. C. V.
Red. Jud. SDI
Tehn. CV /5 ex/22.04.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 4105/2013. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5638/2013.... → |
|---|
