Plângere contravenţională. Sentința nr. 1507/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1507/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 9341/94/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 1507
Ședința publică de la 18.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D.-I.
Grefier: C. V.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petenta .. cu dom. ales - sector 2, București, .. 6A, .>în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ ILFOV - sector 6, București, .. 6-8.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea inițial la data de 11.03.2013, după care la data de astăzi, 18.03.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.09.2010, petenta . a solicitat anularea procesului verbal . nr. nr.0600/09.09.2010 emis de intimatul I. T. DE MUNCĂ ILFOV. În motivarea plângerii, petenta a arătat că, la data de 02.09.2010, ca urmare a unui control tematic pe șantierul Voluntari, ..15-23, județul Ilfov, s-a constatat că două persoane, numiții D. M. și Grazdan M., nu ar fi avut contract de muncă și au declarat că lucrează pentru societatea petentă din data de 02.09.2010.
A solicitat petenta să se constate că are un contract de antrepriză cu beneficiarul iar în temeiul acestui contract a încheiat contracte cu mai multe firme subcontractante pentru realizarea diverselor lucrări de construcții. A mai precizat petenta că aceasta nu are nici un muncitor pe șantier,toți fiind angajați la firmele subcontractante.
La data de 01.11.2010 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și nelegală, menținerea procesului-verbal. În susținerea întâmpinării a arătat că, în data de 02.09.2010 și ulterior în data de 09.09.2010, la punctul de lucru al petentei, a fost efectuat un control tematic având ca obiect identificarea și combaterea muncii fără forme legale de angajare și în urma luării declarațiilor pe proprie răspundere a unui număr de două persoane, care au fost găsite prestând muncă pentru petentă, că acestea nu aveau încheiat contract individual de muncă anterior începerii activității.
Prin sentința civilă nr. 438/07.02.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de contestatoarea .. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr. 0600/3670/09.09.2010 încheiat de intimatul I. T. de Muncă Ilfov.
In considerentele sentinței s-a reținut, în fapt, prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr. 0600/3670/09.09.2010 întocmit de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 6.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare, întrucât la data de 02.09.2010, ora 14,35, pe șantierul situat în localitatea Voluntari, .. 15-23, județul Ilfov, au fost ridicate două declarații pe propria răspundere de la două persoane, care au arătat că prestează activitate de muncitor necalificat, respectiv zugrav, începând cu data de 02.09.2010 la ., însă angajatorul nu le-a încheiat contracte individuale de muncă în formă scrisă conform dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr.438/07.02.2011 s-a reținut în esență că deși OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 1169 C.civ, îi revine petentei obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Făcând aplicarea jurisprudenței europene la procedura contravențională judiciară reglementată de O.G. 2/2001, instanța a reținut că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.
Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, prima instanță a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident nici unul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, prima instanță a apreciat că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii. Această probă trebuie să fie făcută de către contestatoare, în calitate de titulară a plângerii contravenționale, astfel cum impune art. 1169 C.civ.
În cauza de față, însă, instanța de fond a constatat inițial că petenta nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată. Mai mult, în cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către societatea intimată, respectiv declarațiile numiților G. I. M. și D. M., reiese faptul că aceștia au relatat faptul că prestează activitate în calitate de zugrav, respectiv muncitor necalificat, în favoarea societății petente, fără ca aceasta din urmă să facă dovada faptului că ar fi încheiat cu respectivele persoane contract individual de muncă.
Împotriva sentinței civile nr. 438/07.02.2011 petenta .., a formulat la data de 29.03.2011 recurs motivat, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanță, în vederea administrării probei cu martori.
Prin decizia civilă nr.107/09.01.2012 pronunțată de Tribunalul Bcurești, a fost admis recusul formulat de către petentă și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe, reținându-se în esență că în temeiul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
A mai reținut instanța de control judiciar că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța de casare a constatat că în condiții de regularitate procedurală, recurenta a solicitat prin plângerea contravențională încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale. Instanța de fond a încuviințat contestatoarei prin încheierea de ședință din data de 22.11.2010 (f. 128) proba cu doi martori, respectiv G. M. și D. M.. Contestatoarea a precizat că martorii sunt persoanele cu privire la care intimata susținea că ar fi fost angajații săi și a învederat prin cererile din data de 19.11.2010 și, respectiv, 02.12.2010, că nu cunoaște adresa martorilor, solicitând efectuarea unei adrese către Direcția Generală de Evidența Populației (f.129).
La termenul de judecată din data de 24.01.2011, instanța de fond a dispus decăderea contestatoarei din proba testimonială, respingând solicitarea de emitere a unei adrese către Direcția Generală de Evidența Populației pe motiv că „petenta nu a indicat datele de identificare ale martorilor, ci doar numele și prenumele”.
Tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 168 alin. 2 C.pr.civ., în condițiile în care la dosarul cauzei se aflau declarațiile extrajudiciare ale martorilor propuși de contestatoare, G. M. și D. M. (f.119-120). Contestatoarea a făcut trimitere la documentația deținută de ITM pentru aflarea adresei de domiciliu a martorilor, iar aceste declarații cuprind domiciliul martorilor valabil la data de 02.09.2010. D. fiind că instanța de fond și-a fundamentat hotărârea pe aceste declarații, s-a reținut că este evident că a putut observa și datele de identificare ale martorilor, iar în cazul în care adresa de domiciliu nu ar mai fi fost de actualitate s-ar fi putut opune contestatoarei lipsa de diligență în aflarea domiciliului, însă numai după stabilirea în sarcina sa a unei astfel de obligații.
Pentru considerentele expuse, întrucât instanța de fond a respins plângerea contravențională fără a proceda la administrarea probatoriului, în vederea lămuririi situației de fapt, tribunalul a admis recursul și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe în vederea administrării probei testimoniale cu martorii G. M. și D. M..
În al doilea ciclu procesul, dosarul a fost înregistra pe rolul instanței la data de 03.07.2012 sub nr._ .
La data de 20.07.2012 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care reiterează susținerile din întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual. A mai precizat că procesul-verbal de control nr. 3669/09.09.2010 are natura unui act administrativ iar acesta nu a fost contestat, deși putea face acest lucru dacă ar fi considerat că situația de fapt descrisă în cuprinsul acestuia ar fi fost neconformă cu cea reală. A mai arătat în aceeași ordine de idei că petenta nu a semnat cu obiecțiuni și nu a contestat măsura dispusă prin procesul-verbal de control potrivit Legii 554/2004.
În drept a motivat potrivit art. 115-118 C.pr.civ., art. 16 alin 1 și 2 și art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii, precum și potrivit OG 2/2001.
Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul art. 167 C.pr.civ. a fost încuviințată proba cu înscrisuri, iar pentru petentă și proba testimonială cu martorii D. M. și G. M., audiați în fața instanței la data de 07.01.2012 și respectiv 04.03.2013.
Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, reține:
Prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr. 0600/3670/09.09.2010 întocmit de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 6.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare, întrucât la data de 02.09.2010, ora 14,35, pe șantierul situat în localitatea Voluntari, .. 15-23, județul Ilfov, au fost ridicate două declarații pe propria răspundere de la două persoane, care au arătat că prestează activitate de muncitor necalificat, respectiv zugrav, începând cu data de 02.09.2010 la ., însă angajatorul nu le-a încheiat contracte individuale de muncă în formă scrisă conform dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile, procesul verbal de contravenție fiindu-i înmânat petentului la data încheierii acestuia, respectiv 09.09.2010, iar plângerea contravențională depusă la poștă la data de 27.09.2012.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator si de petent.
De altfel, petenta nu formulează critice cu privire la nelegalitatea procesului verbal de contravenție, ci doar cu privire la netemeinicia acestuia.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, raportat la fapta de a primi la muncă persoane fără a fi încheiate contracte individuale de muncă, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, nerespectarea normelor privind încheierea contractelor individuale de muncă reprezintă o faptă contravențională și nu penală, conform legii naționale. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum de 6.000 lei, care reprezintă o sancțiune severă și care este aptă să producă anumite consecințe negative asupra petentei, având rolul de a sancționa, dar și de a preveni și descuraja recidiva în săvârșirea unor astfel de fapte contravenționale.
Astfel, prin raportare la sancțiune, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală” în sensul jurisprudenței CEDO (Cauza P. împotriva României).
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
Potrivit dispozițiilor art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 „Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: … e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă potrivit art.16 alin.1 cu amendă de la 3000 la 4000 lei pentru fiecare persoană identificată”(varianta în vigoare la momentul săvârșirii faptei).
În acest sens, din cuprinsul procesului verbal de contravenție, a procesului verbal de control și a anexelor sale, întocmite în prezența și semnate de reprezentantul petentei, cât și din declarațiile celor 2 persoane găsite la locul de muncă, a rezultat că acestea au prestat activitate de zugrav timp de 8 ore pe zi în perioada 02.09.2010 fără ca petenta să le fi încheiat contracte individuale de muncă în formă scrisă (f. 119-120 din dosarul inițial).
Instanța urmează a înlătura declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv G. I. și D. M., întrucât aceștia nu au putut justifica în fața instanței în mod obiectiv de ce după ce au redactat și semnat fișa de identificare din data de 02.09.2010, orele 14:30, în sensul că prestează activitate pentru petent încă din data de 02.09.2010 ca zugrav cu normă întreagă de 8 ore pe zi fără a avea încheiat contract de muncă în formă scrisă, au revenit asupra acestor declarații în sensul că nici nu îl cunosc pe petent și nu prestau o astfel de activitate pentru acesta.
Martorul D. M. a declarat că își recunoaște scrisul din declarație, însă nu își recunoaște semnătura, iar martorul G. I. a declarat că nu își recunoaște nici scrisul, nici semnătura.
Instanța reține însă că fișele de identificare scrise și semnate, aflate la filele 119-120 din dosarul întocmit în primul ciclu procesual, reprezintă înscrisuri sub semnătură privată întocmite în fața unei instituții publice, respectiv ITM, cu scopul de a produce efecte juridice. Reține astfel, că acestea nu au fost anulate în urma constatării infracțiunii de fals în declarații, iar petenta nici nu s-a înscris în fals împotriva acestora și nici nu a solicitat trimiterea cauzei la parchet pentru analiza falsului.
În aceste condiții instanța nu poate anula ori înlătura respectivele declarații în cadrul plângerii formulate împotriva procesului verbal de contravenție, pe de o parte întrucât acestea nu au fost declarate false, iar pe de altă parte martorul D. M. a recunoscut că a scris-o personal. Deși puși să semneze în fața instanței, martorii puteau semna în alt mod decât acum 2 ani și jumătate, iar în lipsa comparării semnăturii din fișa de identificare cu semnătura folosită de martori de-a lungul timpului în alte înscrisuri ce provin de la aceștia instanța nu își poate forma convingerea fermă că nu le aparține.
Declarațiile astfel date în fața inspectorilor de muncă nu au fost constatate ca fiind false în urma săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, având în vedere faptul că au fost luate de către o autoritate a statului și sunt apte să producă efecte juridice. În lipsa unei justificări pentru care ambele persoane și-au schimbat declarațiile în fața instanței, acestea nu pot fi reținute.
Cu privire la apărarea petentei în sensul că avea încheiate contracte de antrepriză cu beneficiarul lucrărilor, iar muncitorii de pe șantier erau angajați la firmele subcontractante, reține în primul rând că la controlul efectuat de intimată s-a constatat conform procesului verbal de control nr.3669/07.09.2010 că societatea avea un număr de 9 salariați conform ultimului stat de plată, iar contractele de subantrepriză depuse de către petentă la dosar la filele 19-101 aveau ca obiect lucrări pentru proiectul SWAN BUSINESS CENTER din București, în timp ce controlul efectuat de intimată la data de 09.09.2010 a avut loc pe un șantier din Voluntari, județ ILFOV, zonă neacoperită de contractele de antrepriză.
Având în vedere aspectele astfel reținute, instanța apreciază că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal nu a fost răsturnată în cauză și prin aceasta nu se încalcă proporția rezonabilă între interesul general al statului, în îndeplinirea rolului său de gardian al interesului public, de a reglementa materia contravențională, atât sub aspectul instituirii anumitor contravenții, cât și a procedurii de constatare și sancționare a acestora și interesul particular, reprezentat de interesul petentului la apărarea tuturor drepturilor personale.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța reține că sancțiunea aplicată este egală cu minimul special amenzii în vigoare la data constatării contravenției și aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite care presupune lipsa asigurărilor sociale pentru persoanele ce prestează activitate fără contract de muncă, lipsa vechimii în muncă și a securității în muncă, nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment. Instanța constată de asemenea, că nu se impune aplicarea sancțiunii avertismentului și pentru faptul că petenta nu a întocmit contracte individuale de muncă celor doi muncitori și după constatarea săvârșirii contravenției. De asemenea, instanța constată că în prezent limitele sancțiunii sunt mult mai mari decât la momentul săvârșirii contravenției.
Pentru aceste considerente, va respinge plângerea contravențională formulată de petentă și va menține procesul verbal . nr. 0600 din data de 09.09.2010 ca fiind legal și temeinic.
Va lua act de faptul că nu s-a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta .. cu dom. ales - sector 2, București, .. 6A, .>în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ ILFOV - sector 6, București, .. 6-8 ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr. 0600 din data de 09.09.2010 ca fiind legal și temeinic.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.03.2013.
Președinte, Grefier,
S. D. I. C. V.
Pentru grefier în concediu semnează grefier șef,
Red. Jud. SDI
Tehn. CV /4 ex/15.05.2013
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 1993/2013. Judecătoria BUFTEA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7110/2013. Judecătoria... → |
|---|
