Plângere contravenţională. Sentința nr. 2200/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2200/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 4081/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 2200
Ședința publică de la 11.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: FLORESCU ALINA LOREDANA
Grefier: C. V.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul R. C. - Ploiești, .. 3, J. Prahova în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV - sector 2, București, ., nr. 7 cu intervenientul forțat D. C. - B., ., J. B. și asiguratorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA - București, sector 2, .. 178 având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 01.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.04.2013, după care la data de 10.04.2012, ulterior la data de 11.04.2012 când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.04.2012 sub nr._ petentul R. C. an în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 20.03.2012. Acesta a arătat că la data de 20.03.2012 se deplasa cu autoturismul în direcția Ploiești – București rulând pe banda 2 de circulație și urma să devanseze două autovehicule care rulau pe banda 1, moment în care primul dintre ele a încercat să schimbe direcția de mers pentru a pătrunde pe banda 2. Fiind pericol iminent de impact, petentul, pentru a evita producerea unui accident, a virat, moment în care a acroșat parapetele ce separă sensurile de mers. După acroșarea parapetului a fost aruncat pe contrasens unde a continuat deplasarea și pentru a nu lovi un alt autovehicul ce venea din sens opus a virat dreapta lovind balizele de separare a sensurilor și apoi o altă mașină ce rula pe banda 2 a sensului de mers Ploiești – București care după impact s-a răsturnat.
Petentul a susținut că potrivit art. 45 din OUG 195/2002 nu constituie depășire situația în care un vehicul circulă mai repede pe una dintre benzi decât vehiculele care circulă pe altă bandă în același sens de circulație. A susținut de asemenea că i-a fost încălcată prezumpția de nevinovăție. Acesta a mai arătat că cele cuprinse în actul atacat la rubrica „mențiuni” nu sunt scrise de el, ci de organul constatator și nu sunt confirmate de acesta prin semnătură. A semnat că a primit un exemplar și că a luat la cunoștință de întocmirea procesului-verbal fără a consimți conținutul acestuia.
Petentul nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Petentul a depus la dosar înscrisuri (filele 4-9, 31-35).
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
Intimata a depus prin serviciul registratură la data de 08.06.2012 înscrisuri (filele 19-22) și întâmpinare la data de 09.10.2012 prin care a solicitat respingerea plângerii (fila 23).
În temeiul art. 167 C.pr.civ. a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, reține:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 20.03.2012 (fila 4) s-a constatat că în data de 20.03.2012, orele 04:45, pe DN1, localitatea Săftica, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_, pe DN1, banda a II-a, sensul către București, iar când a ajuns pe raza localității Săftica, a intrat în depășire peste marcaj dublu continuu a altui autovehicul, intrând în coliziune cu mai multe balize reflectorizante, a pierdut controlul direcției de mers, pătrunzând pe sensul opus de mers unde a intrat în coliziune cu auto cu nr. 0010CXD pe care l-a proiectat în afara părții carosabile răsturnând și distrugând mai mulți stâlpi decorativi și mai mult de 15 balize.
În sarcina petentului a fost reținută fapta prevăzută de art. 101 alin.3 lit. a din OUG 195/2002. Petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 420 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de conducere pe o perioadă de 60 zile în baza art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depasirea sau trecerea la culoarea rosie a semaforului, daca prin aceasta s-a produs un accident de circulatie din care a rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art 16 din OG 2/2001, instanta observa ca acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conf. art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către petent cu mențiunea că este de acord cu despăgubirea și cu cele menționate în procesul verbal.
În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal. Față de acest aspect, se reține că petentul nu a fost consecvent în declarațiile date în cursul cercetărilor. Astfel, în declarația dată la poliție a arătat că se deplasa cu autovehiculul său din direcția Ploiești către București, iar în dreptul localității Săftica în fața sa circula un microbuz pe mijlocul drumului, a accelerat crezând că acesta îi va face loc să treacă, însă a fost împins în balizele de pe mijlocul drumului și a fost proiectat într-un alt autoturism care s-a răsturnat. În plângerea depusă la instanță petentul a explicat în mod diferit situația de fapt, arătând că în timp ce se deplasa din direcția Ploiești către București, rulând pe banda a II-a, urma să devanseze două autovehicule care rulau pe banda I moment în care a observat cum primul autovehicul de pe banda I a încercat să schimbe direcția de mers pentru a pătrunde pe banda a II-a ; pentru a evita pericolul, a virat ușor de volan și a acroșat parapetele ce separă sensurile de mers, a fost proiectat pe contrasens și pentru a nu lovi un alt autovehicul ce circula din sens opus, a virat dreapta lovind balizele și un alt autovehicul care circula pe banda a II-a a sensului de mers Ploiești București. În plus, instanța sesizează că petentul a semnat procesul verbal de contravenție cu mențiunea că este de acord cu despăgubirea și cu cele menționate în procesul verbal. Ori, dacă petentul nu achiesa la aceste mențiuni făcute în procesul verbal de către agentul constatator avea posibilitatea să nu semneze documentul sancționator.
Referitor la depoziția martorului Z. C., propus de petent și audiat în cauză (fila 60) instanța o va înlătura ca subiectivă având în vedere relația de prietenie dintre martor și petent precum și argumentele neverosimile prezentate instanței. Astfel, martorul declară că circula în mod întâmplător la câteva mașini în spatele petentului, la orele 4:45 dimineața și a observat cu exactitate modalitatea de producere a accidentului, și anume faptul că în fața mașinii petentului circula un microbuz chiar pe axul drumului, care a intrat brusc pe banda a II-a moment în care petentul a intrat în balize pe contrasens, a revenit și a acroșat alt autovehicul care circula pe banda a II-a. Cu toate acestea, martorul nu poate spune în ce parte a autovehiculului petentului s-a produs avaria și susține că și-a continuat drumul fără să oprească la locul accidentului, atitudine pe care instanța o consideră inexplicabilă având în vedere că cei doi erau cunoștințe iar petentul trecuse printr-un accident grav observat în detaliu de martor, fiind în ipostaza de a necesita acordarea primului ajutor. În aceste condiții, declarația martorului propus de petent nu este de natură să convingă instanța că cele susținute sunt conforme cu realitatea.
Trebuie subliniat că potrivit normelor generale de procedură cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În același sens este și art. 129 alin. 1 C. proc. civ., care prevede că părțile au obligația de a-și proba pretențiile și apărările.
Rolul activ al instanței prev.de art.129 alin.5 Cod procedură civilă nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia. Totodată prevederile art.47 din OG nr.2/2001 stipulează expres că dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă, iar conform disp.art.35 din OG nr.2/2001 plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor se soluționează cu precădere.
Instanța are în vedere și decizia nr. 205/2009 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cu care „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
Trebuie precizat că, de altfel, în cauza A. împotriva Romaniei (hotararea din 04.10.2007, devinitiva la 31.03.2008), Curtea Europeana admite ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică din principiu, insa trebuie recunoscut celui acuzat de savarsirea unei contraventii garantiile procedurale prevazute de art 6 par. 1 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obtine citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Esential este ca atat pe parcursul judecatii, cat si in etapa analizei probelor sa nu se încalce prezumtia de nevinovatie de care se bucura contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie sa aiba posibilitatea sa propuna si sa administreze ce probe doreste, iar instanta sa adminstreze probele atat in favoarea, cat si in defavoarea contravenientului cu impartialitate, motivand de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urma. Aceasta este in esenta si concluzia la care ajunge Curtea europeana a Drepturilor Omului in cauza A. contra Romaniei.
Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).
Dispozițiile OUG nr.195/2002 R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, deci câmpul de aplicare a acestui act normativ privește toți cetățenii.
Respectarea regulilor impuse de OUG nr.195/2002 R are implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate a persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială. Astfel, fapta de a conduce un autovehicul cu nerespectarea dispozițiilor legale privind depășirea regulamentară constituie statistic una dintre cauzele cele mai frecvente ale producerii de accidente rutiere cu urmări tragice asupra vieții și integrității corporale a persoanelor implicate. Acest lucru constituie un motiv întemeiat pentru ca măsurile represive împotriva celor ce încalcă regulile de circulație în acest mod să se aplice cu fermitate pentru o mai bună conștientizare a pericolului public reprezentat de un astfel de comportament.
Desigur că persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).
Având în vedere cele expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat care a rezultat în urma cercetărilor la fața locului făcute de agenții de poliție și a declarațiilor părților implicate în eveniment, intervenientul forțat prin declarația de la fila 20 arătând că circula pe banda de lângă axul drumului, banda cealaltă fiind ocupată de câteva mașini, când a observat că mașina petentului venea din spate cu viteză foarte mare și când mai era puțin până la separarea sensurilor cu balize, l-a depășit pe acesta pe partea stângă și a intrat în plin în balize, a trecut pe contrasens, a revenit și a acroșat puternic mașina intervenientului pe care a dezechilibrat-o și a răsturnat-o în afara carosabilului. Intervenientul se afla în mașină cu soția sa și au fost scoși din autovehicul cu ajutorul echipajelor de descarcerare SMURD.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport de disp.art.21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată la minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa încât nu se impune reevaluarea acesteia. Sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 zile este legală și se aplică pe lângă sancțiunea contravențională principală.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petentul R. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 20.03.2012, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul R. C. - Ploiești, .. 3, J. Prahova în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV - sector 2, București, ., nr. 7 cu intervenientul forțat D. C. - B., ., J. B. și asiguratorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA - București, sector 2, .. 178 ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.04.2013.
Președinte, Grefier,
F. A. L. C. V.
Pentru grefier în CO,
Semnează grefier șef,
Red. Jud. FAL
Tehn. CV /6 ex/05.06.2013
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 1162/2013. Judecătoria BUFTEA | Somaţie de plată. Sentința nr. 4624/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
