Somaţie de plată. Sentința nr. 2179/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2179/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 840/94/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
JUDEȚUL ILFOV
Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.2179
Ședința publică din data de 10.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: TĂŞCAN ADRIANA
GREFIER: F. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea S.C. W. R. S.R.L. și pe debitoarea S.C. S. A. S.R.L., având ca obiect ordonanță de plată.
Dezbaterile de fond au avut loc in ședința publica de la 02.04.2013, fiind consemnate in încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 09.04.2013, apoi la data de 10.04.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 22.01.2013, sub nr._ creditoarea S.C. W. R. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. S. A. S.R.L. a formulat cerere privind emiterea ordonanței de plată, prin care să fie obligată debitoarea la plata sumei de 1.560,86 lei cu titlu de rest de preț al mărfurilor vândute; la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1.123,15 lei calculate de la data scadenței până la data redactării prezentei acțiuni conform art.IV din Convenția nr._/09.12.2009, respectiv 0,2% pe fiecare zi de întârziere; la plata penalităților de întârziere datorate până la plății efective a debitului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Totodată a solicitat stabilirea unui termen de plată a sumelor respective, care să nu depășească 10 zile de la data emiterii ordonanței.
În fapt, a arătat că între părți s-a încheiat Convenția nr._/09.12.2009 având ca obiect vânzarea – cumpărarea, pe baza de comenzi de produse comercializate de creditoare respectiv subansamble, elemente de asamblare, scule, cosmetice auto. Creditoarea a livrat debitoarei mărfuri în valoare totală de 1.925,53 lei din care neachitată suma de 1.560,86 lei, până în prezent, fapt pentru care s-au calculat penalități de întârziere în cuantum de 1.123,15 lei. Facturile au fost acceptate de debitoare prin semnare, însă până la această dată nu au fost plătite prețul produselor vândute în valoare de 1560,86 lei. A considerat creanța certă, față de facturile emise; lichidă cuantum creanței este determinat și exigibilă față de scadența obligației de plată a prețului a fost stabilit.
In drept, creditoarea a invocat dispozițiile O.U.G. nr.119/2007.
In susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar în copie facturile fiscale emise, Convenția încheiată între părți, relații de la ORC, modul de calcul al penalităților.( f.5-26). Și facturile fiscale emise (f.40-46).Totodată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu 39 lei taxa judiciară de timbru potrivit art. 3 lit. o1 din legea 146/1997 și 0,3 lei timbru judiciar potrivit art. 3, alin 1 din OG 32/1995. ( f.7).
Debitoarea legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile au încheiat convenția nr._ din 09.12.2009 (fila 8) având ca obiect vânzarea-cumpărarea, pe bază de comenzi, a produselor comercializate de creditoare, respectiv subansamble, cosmetice auto etc.
Potrivit dispozițiilor contractuale, prețul produselor este cel înscris în facturile fiscale emise de vânzător (art.II) iar plata pentru fiecare factură se face în maxim 7 zile calendaristice de la data emiterii (art. III). Totodată, s-a convenit o clauză penală (art.IV), părțile stabilind că pentru orice întârzieri la plată cumpărătorul va plăti penalități de întârziere 0,2% pe zi, calculate la valoarea facturilor neachitate, cu mențiunea că „penalitățile de întârziere nu vor fi achitate de cumpărător decât în urma precizării cuantumului lor, făcută de vânzător, prin notificare scrisă”.
În baza acestei convenții au fost emise facturi fiscale (filele 11-23), achitate parțial de debitoare. Totalul debitului neachitat, solicitat de creditoare este de 1560,86 lei.
Instanța urmează a analiza dacă pretențiile creditoarei îndeplinesc condițiile cerute de O.U.G nr.119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale pentru emiterea ordonanței de plată.
Astfel, potrivit art.2 din O.U.G. nr.119/2007, dispozițiile acestei ordonanțe se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.
În ceea ce privește caracterul cert al creanței în conformitate cu dispozițiile art. 379 alin. 3 C.p.civ., creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor, sau recunoscute de dânsul. În cauză, creanța debitoarei estre certă întrucât rezultă din contractul încheiat între părți și din facturile emise, toate aceste înscrisuri fiind însușite de părți prin semnătură și ștampilă.
Creanța pentru care creditoarea a solicitat emiterea ordonanței de plată reprezintă o parte din contravaloarea produselor livrate.
Totodată instanța reține că debitul restant rezultă din contractul de vânzare – cumpărare încheiat între părți precum și din facturile emise în baza acestuia, înscrisuri care se circumscriu prevederilor art. 2 alin. 1 din O.U. G. nr. 119/2007.
Așa cum s-a dedus din interpretarea art.1082 C.civ. de la 1864, în materie contractuală, sarcina dovedirii executării obligației revine debitorului, creditorul nefiind ținut să probeze decât existența obligației.
În prezenta cauză, creditoarea a dovedit relațiile contractuale cu debitoarea și obligația acesteia din urma de a-i achita suma pretinsă.
Odată ce s-a făcut dovada existenței unei obligații de plată în sarcina debitoarei, aceasta ar fi trebuit sa dovedească executarea obligației sale, lucru ce nu s-a întâmplat în cauză.
Potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță. În cauză, caracterul lichid al creanței rezultă din faptul că aceasta este determinată expres în facturi, potrivit tarifelor stipulate în contract.
Caracterul exigibil al creanței rezultă din faptul că aceasta a ajuns la scadență, fiind depășite termenele prevăzute în contract.
Instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.2 din O.U.G. nr.119 din 2007, motiv pentru care va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 1560,86 lei reprezentând diferență preț produse livrate și neachitate.
În ceea ce privește obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere, instanța reține că la art.IV în contract părțile au stipulat o clauză penală în sensul art.1066 din C.civ. de la 1864.
Prin această clauză părțile au evaluat prejudiciul rezultat din neachitarea în termen a sumelor datorate de debitoare, respectiv penalități de întârziere de 0,2% pe zi. Dând eficiență principiului libertății contractuale cu privire la stabilirea sancțiunilor penalizatoare și a cuantumului acestora instanța constată valabilitatea clauzei penale inserate.
Cu toate acestea însă, potrivit aceleiași clauze, „penalitățile de întârziere nu vor fi achitate de cumpărător decât în urma precizării cuantumului lor făcută de vânzător prin notificare scrisă”. Or, în cauză, creditoarea nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri de comunicare a cuantumului penalităților către debitoare, astfel încât creanța privind penalitățile nu a devenit exigibilă.
Pe cale de consecință, instanța ca respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere, urmând ca pretențiile creditoare să fie valorificate pe calea unei acțiuni separate.
În conformitate cu prevederile. art. 10 alin. 3 din O.U.G. nr.119/2007, instanța va fixa un termen de plată de 20 zile de data comunicării prezentei ordonanțe.
Întrucât cererea creditoarei urmează a fi admisă în parte, instanța constată că debitoarea se află în culpă procesuală, căzând în pretenții și, în baza dispozițiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă, va dispune obligarea acesteia la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată constând în 42 lei, contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și 29,03 lei onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite în parte cererea formulată de creditoarea S.C. W. R. S.R.L. cu sediul ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați” N. & Asociații” în București, ., Etaj 3, Sector 3 în contradictoriu cu debitoarea S.C. S. A. S.R.L.cu sediul în G., ., . 44, Județul G..
Obligă debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe suma de 1560,86 lei diferență preț mărfuri furnizate.
Respinge cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata penalităților de întârziere, ca neîntemeiată.
Obligă debitoarea la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru 39 lei, timbru judiciar 3 lei și onorariu avocat 29,03 lei.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Tășcan A. F. G.
Red.jud.T.A.
Thn.red.gr.FG/ 6ex /
20.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2176/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7844/2013. Judecătoria... → |
|---|
