Plângere contravenţională. Sentința nr. 2672/2013. Judecătoria BUFTEA

Sentința nr. 2672/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 9920/94/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BUFTEA

Sentința civilă nr.2672

Ședința Publică din data de 24.04.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU

Grefier C. L.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul A. R. I. si intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravenționala.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integranta din prezenta sentință când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 15.04.2012, la 22.04.2013 si apoi la 24.04.2013 când a hotărât următoarele:

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.08.2012, sub nr._, petentul A. R. I. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 09.08.2012 întocmit de agent constatator din cadrul intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat cu 1000 lei pentru faptul că a refuzat să părăsească sediul politiei la solicitarea agenților de politie. Petentul a mai arătat că la acea dată s-a prezentat la sediul politiei calitate de parte vătămată si a fost condus de ofițerul de serviciu . așteptare. Petentul a mai menționat că nu a adus injurii si nu a adresat cuvinte jignitoare, insă a vorbit pe un ton mai ridicat.

Plângerea nu a fost întemeiată în drept.

În susținerea plângerii petentul a depus la dosar procesul verbal de contravenție a carui anulare o solicită.

Cererea este scutită de taxa de timbru, potrivit art.15 lit. i din L146/1997 și timbru judiciar, potrivit art.1 alin.2 din OG 32/1995.

Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. Intimatul a mai arătat că petentul a fost sancționat la data de 09.08.2012 pe raza localității Snagov, deoarece a refuzat să părăsească sediul politiei la solicitarea organelor abilitate. Totodată, s-a mai arătat că fapta astfel cum a fost consemnata de agentul constatator este prevăzută de art.3 pct. 13 din legea 61/1991 si a fost sancționat cu amenda de 1000 lei. Fapta pentru care petentul a fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator astfel că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115 și următoarele din Codul de procedura civilă si potrivit art. 242 C.pr.civ s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.

In susținerea întâmpinării s-a depus la dosar raportul agentului constatator.

Instanța a încuviințat si administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru petent si proba testimonială fiind audiați martorii E. G. si S. I., declarațiile fiind consemnate separat si atașate la dosarul cauzei.

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta constata urmatoarele.

În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 09.08.2012 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 09.08.2012, Snagov, fiind in incinta Postului de Politie Snagov, a refuzat să părăsească încăperea unde îsi desfășurau activitatea lucrătorii biroului de siguranță si patrulare si fiind condus in afara sediului politiei acesta a proferat injurii si expresii jignitoare si vulgare, fapta fiind prevăzută de art. 3 pct. 13 și 1 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 4 alin.1 lit. c) și b) din același act normativ.

În sarcina petentului au fost reținute faptele prevăzute de art. 3 pct. 1 și 13 din Legea 61/1991.

Potrivit art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991 constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice. În baza art. 3 pct. 13 din Legea 61/1991 constituie contravenție pătrunderea, cu încălcarea normelor legale de acces, în sediile autorităților publice centrale și locale, instituțiilor publice, instituțiilor de învățământ și spațiilor aparținând acestora, indiferent de destinația lor, regiilor autonome, societăților comerciale, partidelor sau altor formațiuni politice, organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale, ambasadelor și reprezentanțelor altor state ori ale organizațiilor internaționale de pe teritoriul României, precum și ocuparea fără drept a terenurilor aparținând ambasadelor și reprezentanțelor sau a terenurilor situate în perimetrul acestora ori refuzul de a le părăsi la cererea organelor de ordine.

Petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională constând în amendă în cuantum de 1.000 lei (700 lei +300 lei) în baza art. 4 alin. 1 lit. b și c. din Legea 61/1991.

Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.

Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art. 16 din OG 2/2001, instanta observa ca acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conf. art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de petent cu mențiunea că nu recunoaște fapta și își rezervă dreptul de a ataca cele consemnate în instanță.

Petentul nu a invocat elemente de nelegalitate ale procesului verbal de contravenție.

În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal. Astfel, din probele administrate în cauză instanța reține că petentului i s-a solicitat de către polițiști să părăsească postul de poliție, însă acesta a refuzat. Martorul E. G. A. a susținut că a fost de față când petenul a intrat în sala de așteptare însoțit de doi polițiști care îi cereau să părăsească secția de poliție dar acesta se împotrivea. Agenții de poliție l-au apucat pe petent de mână și l-au scos afară din secția de poliție, timp în care petentul le spunea polițiștilor să îl lase în pace pe un ton mai ridicat. Aceiași situație de fapt a fost prezentată și de martora S. I. care atât în declarația dată polițiștilor cât și în depoziția susținută în fața instanței a arătat că petentului i s-a solicitat să părăsească secția de poliție, însă acesta a continuat să vorbească pe un ton ridicat cu polițistul.

În fapt, declarațiile acestor martori sunt confirmate și de plângerea depusă de petent care a recunoscut în mod indirect, prin relatarea situației de fapt, că i s-a solicitat să părăsească postul de poliție dar a refuzat inițial, intrând într-o altercație cu polițistul, moment în care « a ridicat tonul ». Justificarea petentului în senul că a ridicat tonul întrucât un polițist l-a îmbrâncit și l-a lovit de un dulap metalic nu a fost confirmată în cauză de probele administrate la dosar. Martorul E. G. A. a declarat că în momentul în care polițiștii încercau să-l scoată afară pe petent acesta stătea lipit cu spatele de un dulap metalic, dar nu a văzut să fi fost bruscat fizic de acest dulap, iar martora S. I. a arătat că nu își amintește să fi văzut că petentul era îmbrâncit de polițist.

Este un principiu general recunoscut că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În același sens este și art. 129 alin. 1 C. proc. civ., care prevede că părțile au obligația de a-și proba pretențiile și apărările. Deci petentul trebuie să dovedească afirmațiile pe care le face cu privire la pretențiile formulate iar judecătorul își va forma convingerea și va pronunța hotărârea pe baza probelor care s-au administrat în cauză.

Rolul activ al instanței prev.de art.129 alin.5 Cod procedură civilă nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia. Totodată prevederile art.47 din OG nr.2/2001 stipulează expres că dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă, iar conform disp.art.35 din OG nr.2/2001 plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor se soluționează cu precădere.

Instanța are în vedere și decizia nr. 205/2009 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cu care „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.

Trebuie precizat că, de altfel, în cauza A. împotriva Romaniei (hotararea din 04.10.2007, devinitiva la 31.03.2008), Curtea Europeana admite ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică din principiu, insa trebuie recunoscut celui acuzat de savarsirea unei contraventii garantiile procedurale prevazute de art 6 par. 1 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obtine citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.

Esential este ca atat pe parcursul judecatii, cat si in etapa analizei probelor sa nu se incalce prezumtia de nevinovatie de care se bucura contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie sa aiba posibilitatea sa propuna si sa administreze ce probe doreste, iar instanta sa adminstreze probele atat in favoarea, cat si in defavoarea contravenientului cu impartialitate, motivand de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urma. Aceasta este in esenta si concluzia la care ajunge Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza A. contra Romaniei.

Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine contravenientului care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).

Dispozițiile Legii 61/1991 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de conviețuire socială iar respectarea acestora are implicații majore asupra garantării ordinii și liniștii publice. Fapta petentului de a pătrunde într-o secție de poliție, de a refuza să respecte indicațiile polițiștilor, de a vorbi în contradictoriu cu aceștia pe un ton ridicat și de a profera expresii jignitoare și vulgare, este un act de o gravitate deosebită care denotă o profundă desconsiderație față de organele învestite cu autoritatea statului pentru asigurarea liniștei și ordinii publice. Din această cauză, astfel de fapte contravenționale trebuie sancționate cu fermitate, tocmai pentru conștientizarea pericolului social reprezentat de un astfel de comportament.

Desigur că persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).

Având în vedere cele expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport de disp.art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată spre minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa încât nu se impune reevaluarea acesteia.

Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petentul A. R. I. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 09.08.2012, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentu A. R. I. domiciliat în localitatea Snagov,sat Ghermănești,.,județ Ilfov în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în București . nr.7, sector 2.

Menține procesul verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.04.2013.

Președinte, Grefier,

Red: jud. FAL Tehndact. Grefier,CL 2 ex/20.06.2013

JUDECĂTORIA BUFTEA

Dosar nr._

ÎNCHEIERE

Ședința Publică din data de 08.04.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU

Grefier C. L.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul A. R. I. si intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravenționala.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petentul, martora S. I., lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința care învederează faptul că dosarul se afla la termenul de administrare de probe, după care,

După depunerea jurământului s-a audiat martorul propus de petent, S. I., declarația fiind consemnata si atașata la dosar.

Petentul arată că nu mai sunt alte cereri de formulat si probe de administrat si solicită judecarea cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecata si acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Petentul solicită admiterea plângerii, să se dispună anularea procesului verbal de contravenție, consideră că polițistul nu avea nici un drept să-l dea afară dintr-un spațiu public si nu se consideră vinovat pentru săvârșirea vreunei contravenții. Mai arată că cele consemnate in procesul verbal de contravenție nu sunt reale, a fost chemat la politie in calitate de parte vătămată si consideră că s-a căutat un martor pentru a se acoperi contravenția săvârșită de polițist împotriva sa.

INSTANTA

Pentru ca părțile să depună concluzii scrise, va dispune amânarea pronunțării cauzei, sens in care,

DISPUNE

Amână pronunțarea cauzei la data de 15.04.2013.

Pronunțata în ședință publică azi, 08.04.2013.

Președinte, Grefier,

ÎNCHEIERE

Ședința Publică din data de 15.04.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU

Grefier C. L.

INSTANTA

Având nevoie de timp pentru a delibera si pentru ca părțile să depună concluzii scrise, va dispune amânarea pronunțării cauzei, sens in care,

DISPUNE

Amână pronunțarea cauzei la data de 22.04.2013.

Pronunțata în ședință publică azi, 15.04.2013.

Președinte, Grefier,

ÎNCHEIERE

Ședința Publică din data de 22.04.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU

Grefier C. L.

INSTANTA

Având nevoie de timp pentru a delibera si pentru ca părțile să depună concluzii scrise, va dispune amânarea pronunțării cauzei, sens in care,

DISPUNE

Amână pronunțarea cauzei la data de 24.04.2013.

Pronunțata în ședință publică azi, 22.04.2013.

Președinte, Grefier,

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 2672/2013. Judecătoria BUFTEA