Somaţie de plată. Sentința nr. 5488/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5488/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 2548/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINTA CIVILA NR. 5488
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30.09.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE IORDĂCHESCU ELISABETA MIHAELA
GREFIER A. E.
Pe rol judecarea cauze civile având ca obiect somație de plata, cerere formulată de creditoarea, . în contradictoriu cu debitoarea, . SRL.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 17.09.2013, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 24.09.2013, apoi la data de 30.09.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.02.2013, sub nr._, creditoarea, . în contradictoriu cu debitoarea, . SRL a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată, prin care debitoarea să fie obligată la plata debitului restant în cuantum de 1.238,24 lei, la plata penalităților aferente în cuantum de 207 lei, precum si la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că dețin împotriva debitoarei o creanță în sumă de 1.238,24 lei, debit restant, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, conform facturii fiscale nr._/11.04.2012 emisă conform contractului nr._/2010 și actului adițional nr. 1/2012
Totodată arată că deține împotriva debitoarei o creanță, certă, lichidă și exigibilă.
În drept cererea a fost întemeiata pe disp. O.U.G.nr. 119/2007, art. 10 pct. 4 C.p.v civ si art. 274 C.p.c
În dovedirea cererii, legal timbrata, creditoarea a depus la dosar înscrisuri, f.4-25.
Debitoarea, legal citata, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți s-au desfășurat relații comerciale concretizate în încheierea contractului de certificare nr._/2010, având ca obiect auditarea si evaluarea ]n vederea certificării sistemului de management, eliberarea certificatului S. și IQNet, precum și efectuarea auditurilor de supraveghere programate (art 1, f 41), debitoarea obligându-se să achite prețul serviciilor conform art.4 din contract. (f. 43)
În baza acestui contract a fost emisă factura fiscală nr_/11.04.2012 la data de 11.04.2012 în valoare de 2438,24 lei, factură achitată de debitoare in parte de către debitoare, respectiv suma de 1200 lei, rămânând un rest de plată de 1.238,24 lei (f. 39, 40)
Instanța urmează a analiza dacă pretențiile creditoarei îndeplinesc condițiile cerute de O.U.G nr.119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale pentru emiterea ordonanței de plată.
Astfel, potrivit art.2 din O.U.G. nr. 119/2007, dispozițiile acestei ordonanțe se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.
Astfel, creanța pentru care creditoarea a solicitat emiterea ordonanței de plată are ca obligație corelativă plata sumei de 1.238,24 lei și reprezintă contravaloarea servicii prestate.
Totodată instanța reține că debitul restant rezultă din contractul de certificare mentionat încheiat între părți precum și din factura emisă în baza acestuia, și care a fost achitată în parte de către debitoare, înscrisuri care se circumscriu prevederilor art. 2 alin. 1 din O.U. G. nr. 119/2007.
În ceea ce privește caracterul cert al creanței instanța are în vedere și dispozițiile art. 379 alin. 3 C.p.civ., potrivit cărora creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor, sau recunoscute de dânsul. Astfel, creanța debitoarei estre certă întrucât rezultă din contractul încheiat între părți, însușit de părți prin semnătură și ștampilă, respectiv din factura emisă de către creditoare și achitată parțial de către debitoare.
Așa cum s-a dedus din interpretarea art. 1082 C.civ, în materie contractuală, sarcina dovedirii executării obligației revine debitorului, creditorul nefiind ținut să probeze decât existența obligației.
În prezenta cauză, creditoarea a dovedit relațiile contractuale cu debitoarea și obligația acesteia din urma de a-i achita suma pretinsă.
O dată ce s-a făcut dovada existenței unei obligații de plată în sarcina debitoarei, aceasta ar fi trebuit sa dovedească executarea obligației sale, lucru ce nu s-a întâmplat în cauză.
Potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță. În cauză, caracterul lichid al creanței rezultă din faptul că aceasta este determinată expres în factura, potrivit tarifelor stipulate în contract.
Caracterul exigibil al creanței rezultă din faptul că aceasta a ajuns la scadență, fiind depășite termenele prevăzute în contract pentru achitarea facturilor (5 zile de la emiterea facturii fiscale, conform art 4.1 din Contract).
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr.119 din 2007, motiv pentru care va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 1.238,24 lei, reprezentând debit total neachitat.
În ceea ce privește obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere, instanța reține că, potrivit art. 4.1 din contract, în caz de întârziere la plată, debitoarea datorează penalități contractuale de 0,06% pe zi de întârziere. (f. 43)
Prin urmare, părțile au stipulat o clauză penală, în temeiul căreia acestea au evaluat prejudiciul rezultat din neachitarea în termen a sumelor datorate de debitoare. Dând eficiență principiului libertății contractuale cu privire la stabilirea sancțiunilor penalizatoare și a cuantumului acestora, instanța constată valabilitatea clauzei penale inserate.
Totodată, având în vedere că a fost depășită data de scadență pentru achitarea facturii, instanța constată că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de părți pentru a opera clauza penală, motiv pentru care va obliga debitoarea la plata sumei de 207 lei, reprezentand penalități de întârziere, calculate de la scadență până la data de 13.02.2013.
În conformitate cu prevederile. art. 10 alin. 3 din O.U.G. nr.119/2007, instanța va fixa un termen de plată de 10 zile de data comunicării prezentei ordonanțe.
Întrucât cererea creditorilor urmează a fi admisă, instanța constată că debitoarea se află în culpă procesuală, căzând în pretenții și, în baza dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, va dispune obligarea acesteia la plata către creditori a cheltuielilor de judecată în cuantum de 42 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRUACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARARE
Admite acțiunea formulată de creditoarea . cu sediul în sector 1, București, .. 14 în contradictoriu cu debitoarea, . SRL cu sediul în Voluntari, .. 1H, . Ilfov .
Obligă debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe, suma de 1.238,24 lei, reprezentând debit total neachitat, precum și la suma de 207 lei cu titlu de penalități.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.09.2013.
PREȘEDINTE GREFIER,
Red.jud.IEM/thn.AE/6 ex/20.11.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4555/2013. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6468/2013.... → |
|---|
