Plângere contravenţională. Sentința nr. 2996/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2996/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 16273/94/2012
DOSAR NR._ SECTIA CIVILA
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINTA CIVILA NR. 2996
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA: 30.04.2013
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE IORDĂCHESCU ELISABETA MIHAELA
GREFIER A. E.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plangere contraventionala, cerere formulata de petentul, M. V. in contradictoriu cu intimata, I. de Politie al Judetului Ilfov.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 23.04.2013, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 30.04.2013, când in aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 20.12.2012, sub nr._ petentul, M. V. in contradictoriu cu intimata, I. de Politie al Judetului Ilfov, a solicitat anularea procesului verbal de contraventie . nr._ din data de 09.12.2012, exonerarea de plata amenzii de 140 lei, restituirea permisului de conducere, anularea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile.
În motivarea cererii, petentul arata că la data de 09.12.2012 conducand autoturismul cu numarul de inmatriculare_ din directia Bucuresti catre Urziceni a fost oprit de un agent de politie pe motiv ca nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor angajati in traversare.
Petentul nu se considera vinovat de savarsirea faptei retinuta in sarcina sa. Arata ca descrierea faptelor nu corespunde cu realitatea .
Petentul nu si-a întemeiat cererea în drept
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare
Instanta, la termenul din data de 23.04.2013,a incuviințat proba cu înscrisuri pentru petent, proba pertinenta, conckudenta si utila solutionarii cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 09.12.2012 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat întrucât nu a acordat prioritate.
Procesul verbal a fost semnat de petent, acesta încadrându-se în termenul legal de depunere a plângerii de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Instanța subliniază faptul că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Fiind investită potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că faptelor li s-a dat încadrarea juridică corectă, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. La rubrica alte mențiuni s-a consemnat faptul că “nu are obiecțiuni”, petentul recunoscând astfel fapta săvârșită.
De asemenea instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, neacordarea priorității de trecere pietonilor reprezintă o faptă contravențională și nu penală, conform legii naționale. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi și prin suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, care cumulate, prezintă o anumită severitate. De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice.
Astfel, prin raportare la gradul de severitate al sancțiunii și la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petenta se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
Potrivit art.100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002 reprezintă contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Petentul recunoaște săvârșirea faptei contravenționale, necontestând veridicitatea situației de fapt reținute în procesul verbal și invocă în apărarea sa faptul că nu a împiedicat cu nimic traversarea pietonului, deoarece acesta i-a făcut semn să traverseze.
Ținând cont de împrejurarea că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție și că prin probatoriul administrat petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator, ci din contră a recunoscut săvârșirea contravenției, instanța constată că procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Astfel, conform art.100 alin.3 lit. b raportat la art.98 din OUG 195/2002, fapta săvârșită se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Potrivit art.96 alin.1 din OUG nr.195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, motiv pentru care suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile este justificată. În acest context, instanța reține că gradul de pericol este sporit și că sancțiunea complementară se impune a fi menținută.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancțiunile sunt proporționale, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Totodată, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul M. V., cu domiciliul in Bucuresti, ., sector 2, in contradictoriu cu intimatul, Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, cu sediul în București, ., nr. 7, sector 2, ca neintemeiata.
Mentine procesul verbal ca fiind legal si temeinic intocmit.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./tehnored./IEM/AE/4 ex/16.05.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 4306/2013. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 3924/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
