Somaţie de plată. Sentința nr. 4306/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4306/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 1737/94/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINTA CIVILA NR.4306
Ședința publică de la 20.06.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE TĂŞCAN ADRIANA
GREFIER F. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată formulată de creditoarea S.C. S. I. 95 S.R.L. împotriva debitoarei S.C. C. P. 93 S.R.L.
Dezbaterile de fond au avut loc in ședința publica de la 11.06.2013, fiind consemnate in încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 13.06.2013, apoi la 20.06.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 31.01.2013, sub nr._ creditoarea S.C. S. I. 95 S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. P. 93 S.R.L. a formulat cerere privind emiterea ordonanței de plată, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 137.258,41 lei reprezentând contravaloarea facturilor scadente și neachitate, cu obligarea debitoarei la penalități calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, creditoarea a arătat că în urma contractului încheiat cu debitoarea, s-a obligat la livrarea mărfurilor menționate în facturile fiscale, iar debitoarea s-a obligat plata contravalorii acestor facturi. Din facturile emise, debitoarea nu a achitat următoarele facturi:
- nr.5511/12.07.2012 – 56.941,26 Ron;
- nr.5574/27.07.2012 – 61.144,46 Ron;
- nr.5626/16.08.2012 – 5.744 Ron
- nr.5651/23.08.2012 – 61.409,25 Ron. Din cele 4 facturi, doar factura nr.5511/12.07.2012 a fost achitată parțial. Cuantumul sumelor restante fiind în cuantum de 137.258,41 Ron.
Deși debitoarea a primit marfa furnizată de creditoare, a ștampilat și a semnat de primire pe documente, aceasta nu a plătit contravaloarea mărfii până în prezent. A apreciat creanța certă, lichidă și exigibilă.
In drept, creditoarea a invocat dispozițiile art.2 și urm. din O.U.G. nr119/2007.
In susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar în copie înscrisuri doveditoare. (f.5-13).
Cererea a fost legal timbrată cu 39 lei taxa judiciară de timbru potrivit art. 3 lit. o1 din legea 146/1997 și 0,3 lei timbru judiciar potrivit art. 3, alin 1 din OG 32/1995. (14).
Debitoarea deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între creditoare și debitoare s-au desfășurat relații comerciale, în baza cărora creditoarea a livrat diferite mărfuri debitoarei, pentru plata cărora a emis, în cursul lunilor iulie-august 2012 o . facturi fiscale (f. 5,7,9,10).
Verificând cererea creditoarei, instanța constată că, potrivit art. 2 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști, pentru admiterea cererii este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei creanțe certe, lichide și exigibile ce reprezintă o obligație de plată a unor sume de bani rezultate din contracte încheiate între profesioniști.
În primul rând creanța creditoarei trebuie să rezulte dintr-un contract comercial, condiție îndeplinită în speță întrucât, coroborarea înscrisurilor depuse la dosar (f.5-10) conduce la concluzia că debitoarea recepționat produsele livrate și a acceptat să achite contravaloarea lor. Astfel, facturile nr. SLV005511/12.07.2012 (f.5) și SLV005574/27.07.2012 (f.7) sunt însoțite de scrisori de transport care poartă ștampila destinatarului (debitoarei), iar facturile fiscale nr. SLV005626/16.08.2012 și SLV005651/23.08.2012 sunt semnate și ștampilate de debitoare.
În continuare instanța urmează a analiza și celelalte condiții pe care trebuie să le îndeplinească creanța creditoarei, respectiv de a fi certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește caracterul cert al creanței, instanța reține că, potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță, sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor, sau recunoscute de dânsul.
În speță, caracterul cert rezultă din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar: facturile fiscale și scrisorile de transport, din care rezultă că debitul de_,41 lei este cert și datorat de către debitoare.
Potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță. În cauză, creanța este lichidă, cuantumul ei rezultând din facturile fiscale emise.
Având în vedere aceste considerente, instanța reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de OUG 119/2007, motiv pentru care va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de_,41 lei reprezentând rest plată produse livrate (motorină și benzină).
Referitor la solicitarea creditoarei de acordare a penalităților de întârziere, instanța reține că părțile nu au convenit asupra daunelor interese cauzate prin neplata la scadență a facturilor, astfel încât debitoarea poate fi obligată numai la dobânda legală aferentă debitului, de la scadența fiecărei facturi, până la achitarea efectivă a sumei. Astfel, din moment ce părțile nu au convenit asupra unei evaluări convenționale a prejudiciului produs prin întârzierea în executarea obligației de plată, creditoarea este îndreptățită la obținerea dobânzii legale, pentru a se realiza o reparare integrală a prejudiciului suferit de creditoare prin neachitarea la termen a contravalorii facturii de către debitoare.
Față de faptul că prezentul litigiu este unul între profesioniști, debitorul este de drept pus în întârziere. Dobânda devine exigibilă la data scadenței debitului principal, respectiv termenele înscrise în facturile fiscale.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța urmează să admită și capătul al doilea al cererii și să dispună obligarea debitoarei la plata către creditoare a dobânzii legale aferente debitului principal de la scadența fiecărei facturi și până la achitarea efectivă a debitului.
Instanța va fixa un termen de plată de 20 zile de data comunicării prezentei ordonanțe.
În temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. civ. instanța va obliga debitoarea și la plata sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea formulată de creditoarea S.C. S. I. 95 S.R.L cu sediul ales la „ C.. Av. C. T.” în București, ..8, ., Etaj 6, Apartament 102, Sector 5 în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. P. 93 S.R.L. cu sediul în ., ., Județul Ilfov.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de_,41 lei debit și la plata dobânzii legale aferente debitului, calculată de la scadența fiecărei facturi până la data achitării efective, în termen de 20 zile de la comunicare.
Obligă debitoarea la plata sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
TĂȘCAN A. F. G.
Red.jud.T.A.. /Thn.red.grFG/
6ex/07.08.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 3832/2013. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2996/2013.... → |
|---|
