Plângere contravenţională. Sentința nr. 3476/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3476/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 5253/94/2012
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINTA CIVILA NR. 3476
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 24.05.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C. E. D.
GREFIER D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe petentul D. C. A. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravenționala.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 16 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 24.05.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 14.11.2011 și înregistrată sub nr._/302/2011, petentul D. C. A. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/10.11.2011, cu consecința anulării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
În motivarea plângerii petentul D. C. A. a arătat că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate absolută întrucât cuprinde o descriere generică, lipsită de conținut concret, agentul constatator nu a efectuat o descriere concretă a contravenției, nu a specificat acțiunea sau inacțiunea și nici circumstanțele de natură a imprima faptei un caracter contravențional, încălcând astfel prevederile art.16 și art.17 din OG 2/2001.
Petentul a arătat că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, împiedicându-i acestuia exercitarea dreptului recunoscut de art.16 alin.7 din OG 2/2001.
Față de considerentele invocate a solicitat instanței admiterea plângerii așa cum a fost formulată, procesul-verbal . nr._/10.11.2011 fiind nelegal și netemeinic întocmit, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001, Legea 180/2002, OUG 195/2002.
În dovedire petentul a depus la dosar copie de pe procesul-verbal contestat, precum și copie de pe actul de identitate.
Prin sentința civilă nr.2920/30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, s-a admis excepția de necompetentă materială invocată de instanță din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Pe rolul Judecătoriei B. cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 7 mai 2012.
Deși legal citat, intimatul I.P.J. ILFOV nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a trimis reprezentant în fața instanței de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 10.11.2011 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1005 lei, în temeiul art.102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 101 alin. 1 pct.18 din același act normativ.
Procesul verbal nu a fost semnat de petent căruia i s-a comunicat o copie, petentul încadrându-se în termenul legal de depunere a plângerii de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Instanța subliniază faptul că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Fiind investită potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că faptelor li s-a dat încadrarea juridică corectă, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.138 alin. 1 lit. a și b din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002. La rubrica obiecțiuni s-a consemnat faptul că petentul a luat la cunoștință de conținutul procesului verbal, nu are obiecții dar nu înțelege să semneze.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune.
În acest sens, instanța privește cu circumspecție declarația martorului propus de către petent, și anume S. V.. Deși martorul arată că petentul atunci când a trecut calea ferată nu erau semnale puse, din înregistrarea evenimentului rutier (depusa la dosar) se observă că petentul a trecut calea ferată după ce semnalele luminoase s-au aprins. În aceste condiții, instanța va înlătura declarația martorului, apreciind că o înregistrare video redă cu mai multă fidelitate și obiectivism derularea evenimentului rutier.
Instanța constată că, în cauza de față petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.
În acest sens, instanța reține că fapta descrisă în procesul verbal a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, care a încheiat procesul verbal de contravenție în prezența petentului.
Astfel, susținerile petentului în sensul că a respectat dispozițiile legale incidente în cauză, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta comisă de petentă constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța reține că sancțiunea a fost corect individualizată cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea aplicată pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul D. C. A., cu domiciliul în Urziceni, ., ., J. IALOMIȚA, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având sediul în București, . nr.7, sectorul 2, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Dact./C.E.D./D.S./4 ex./2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7691/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 3420/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
