Plângere contravenţională. Sentința nr. 730/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 730/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 6375/94/2012
DOSARNR._ SECȚIA CIVILĂ
ROMANIA
JUDECATORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 730
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 14.02.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
P. – C. E. D.
GREFIER – D. S.
Pe rol pronunațrea cauzei civile privind pe petentul G. G. și intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 7.02.2013 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 14.02.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.05.2012 și înregistrată sub nr._, petentul G. G. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 13.05.2012, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei, precum și anularea măsurilor dispuse prin acesta, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 13 mai 2012, în jurul orelor 18,45, în timp ce se deplasa cu autovehiculul proprietate personală cu numărul de înmatriculare_, dinspre București către Pitești, la intersecția spre localitatea Corbeanca a fost oprit de către un agent constatator și a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei și pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
A mai arătat că procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 13.05.2012 este nelegal și netemeinic întrucât conținutul acestuia nu concordă cu realitatea, nefiind inserate aspecte de esență care să arate împrejurările în care s-a constatat pretinsa contravenție, mențiunile fiind inserate ca urmare a interpretării personale a agentului constatator, fără a se reține situația de fapt reală.
Petentul a mai arătat că s-a încadrat corespunzător pentru a efectua virajul la stânga către localitatea Corbeanca, neexistând nici un indicator de restricție în acest sens, semnalizând intenția pe care o avea, a așteptat regulamentar celelalte autovehicule care circulau pe direcție înainte să treacă, astfel încât să poată efectua virajul în condiții de siguranță.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115 din OUG 195/2002, art.32 din OUG 2/2001.
În dovedire a depus la dosar, în copie, procesul-verbal contestat.
A solicitat instanței administrarea probei cu înscrisuri, planșe foto sau înregistrare video, proba testimonială cu un martor.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula eventuale apărări.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 13.05.2012 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul verbal a fost semnat de petent căruia i s-a comunicat o copie, petentul încadrându-se în termenul legal de depunere a plângerii de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Instanța subliniază faptul că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Fiind investită potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța mai reține, totodată și împrejurarea că faptelor li s-a dat încadrarea juridică corectă, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002. La rubrica obiecțiuni s-a consemnat faptul că petentul arată că nu este de acord cu cele menționate.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța constată că potrivit art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 constituie neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept.
Instanța constată că, în cauza de față petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.
Astfel, susținerile petentului în sensul că a respectat dispozițiile legale incidente în cauză, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța reține dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea aplicată pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul G. G., domiciliat în sector 1, București, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./dact./CED/DS/4 ex/2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 249/2013. Judecătoria BUFTEA | Somaţie de plată. Sentința nr. 3689/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
