Pretenţii. Sentința nr. 4460/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4460/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 3431/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr.4460
Ședința Publică din data de 25.06.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU
Grefier C. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. S & L T. C. S.R.L. și pârâta S.C. G. C. S.R.L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integranta din prezenta sentință când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 25.06.2013 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 22.03.2012 reclamanta S.C. S & L T. C. S.R.L. a chemat in judecată pe pârâta S.C. G. C. S.R.L., solicitând instanței obligarea acestei la plata sumei de 8.170,03 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale neachitate de aceasta.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza relațiilor comerciale existente între părți au fost emise facturile nr.8962/06.11.2009 în valoare de 1,190,99 lei, factura nr.9659/15.12.2009 in valoare de 4.251,90 lei, factura fiscală nr.9944/04.02.2010 în valoare de 1.477,14 lei și factura nr._/24.02.2010 în valoare de 1.250,00 lei. Reclamanta a menționat că între părți nu a fost încheiat un contract ca instrumentum probationis însă negotium iuris a luat naștere prin acceptarea la plată de către pârâtă a facturilor menționate. Reclamanta a mai arătat că pârâta a fost convocată la conciliere însă aceasta nu s-a prezentat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.112 si următoarele din codul de procedură civilă si art 43 din Codul comercial si potrivit art. 242 alin 2 C.pr.civ, reclamanta a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu 601 lei taxă judiciară de timbru si timbru judiciar aferent de 3 lei, în baza art. 2 alin.1 din Legea 146/1997.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare la data de 19.11.2012 și a solicitat respingerea acțiunii întrucât pe rolul acestei instanțe a fost soluționat un alt dosar, având același obiect dar întemeiat pe dispoziițiile art. 5/2001 fiind soluționat prin sentința civilă nr. 5980/16.11.2011, prin care s-a respins acțiunea ca neîntemeiată. În dosarul anterior au fost depuse aceleași facturi care nu au fost semnate de pârâtă. Numai una dintre facturi a fost semnată, însă aceasta nu aparține unui reprezentat al pârâtei. S-a susținut că în mod greșit reclamanta s-a întemeiat pe dispozițiile art. 43 C.. introducerii acțiunii acest text de lege era abrogat. Pe fondul caiuzei, s-a arătat că facturile depuse nu au fost acceptate(semnate) de pârâtă.
La data de 10.01.2013 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea susținerilor debitoarei făcte prin întâmpinare, având în vedere că între părți s-au desfășurat raporturi comerciale, au fost emise facturi fiscale, iar marfa solicitată a fost livrată în bune condiții cu autoturismul aparținând societății. De altfel pârâta nici nu a negat faptul că ar fi primit marfa. Respingerea cererii de emitere a unei somații de plată având același obiect, nu are autoritate de lucru judecat față de prezenta cauză.
Instanța a încuviintat pentru ambele părti proba cu înscrisuri, iar pentru reclamantă proba cu interogatoriul pârâtei si expertiză tehnică în specialitatea contabilitate.
Analizând actele si lucrările dosarului instanta constată următoarele:
Între reclamanta S.C. S & L T. C. S.R.L., în calitate de vânzător, și pârâta S.C. G. C. S.R.L., în calitate de cumpărător, s-au desfășurat raporturi comerciale în formă simplificată fiind emise facturile fiscale nr.8962/06.11.2009 în valoare de 1.190,99 lei, factura nr.9659/15.12.2009 in valoare de 4.251,90 lei, factura fiscală nr.9944/04.02.2010 în valoare de 1.477,14 lei și factura nr._/24.02.2010 în valoare de 1.250,00 lei (filele 7-10) în cuantum total de 8.170,03 lei. Obiectul acestor raporturi comerciale a constat în furnizarea unor materiale de construcții de către reclamantă în beneficiul pârâtei.
În baza acestui contract simplificat creditoarea și-a executat obligațiile și a emis facturile fiscale amintite, care nu au fost semnate de către debitoare, cu excepția facturii nr. 8962/06.11.2009, care poartă o semnătură la rubrica corespunzătoare, semnătură care a fost însă contestată de pârâtă.
Potrivit art. 46 Cod comercial, obligațiile comerciale se probează prin facturi acceptate, precum și prin orice alte mijloace de probă. Factura comercială este un înscris sub semnătură privată prin care se constată executarea unei operațiuni comerciale și face dovada împotriva emitentului ei, în privința întregului său cuprins, indiferent dacă a fost sau nu acceptată iar împotriva destinatarului numai dacă a fost acceptată. Acceptarea facturii poate fi expresă, atunci când este semnată de destinatar ori tacită, în cazul în care rezultă din manifestări de voință neîndoielnice care atestă voința de a accepta factura.
În condițiile acestor dispoziții legale, instanța a încuviințat reclamantei proba cu expertiză tehnică în specialitatea contabilitate, fiind depus la dosar Raportul de expertiză contabilă judiciară (filele 164-262) vizat de Corpul experților contabili și contabililor autorizați din București. Din cuprinsul acestui raport de expertiză, se reține că prin intermediul celor 4 facturi fiscale amintite mai sus(nr.8962/06.11.2009 în valoare de 1.190,99 lei, factura nr.9659/15.12.2009 in valoare de 4.251,90 lei, factura fiscală nr.9944/04.02.2010 în valoare de 1.477,14 lei și factura nr._/24.02.2010 în valoare de 1.250,00 lei) reclamantul S.C. S & L T. C. S.R.L. a livrat pârâtei S.C. G. C. S.R.L. materiale de construcții, valoarea totală a livrărilor efectuate fiind de 8.170,03 lei. Din evidența contabilă a celor două societăți comerciale-părți în dosar- s-a constatat că cele 4 facturi fiscale sunt înregistrate în conturile de clienți, marfă și materiale, fiind evidențiate în „Deconturile – 300 de TVA” și „Declarațiile informative-394” depuse la Administrația Finanțelor Publice. În concluzie, s-a stabilită că, deși numai factura nr. 8962/06.11.2009 a fost semnată de primire la sediul de livrare al pârâtei, toate cele 4 facturi în discuție, emise de către S.C. S & L T. C. S.R.L. au fost înregistrate în evidențele contabile ale S.C. G. C. S.R.L.
În plus, la solicitarea expertului judiciar de a fi prezentate și documentele de plată a celor 4 facturi, pârâta S.C. G. C. S.R.L. a menționat prin reprezentantul său legal, dl.G. F., prin adresa de răspuns nr. 102/27.05.2013, privind solicitarea suplimentară de înscrisuri (depusă la fila 252 din dosar) faptul că „nu există documente de plată a celor 4 facturi”.
Având în vedere aceste aspecte instanța consideră că reclamanta a făcut, conform art. 1169 C.civ., art. 1176 alin. 1 C.civ. și art. 46 C.. de creanță, având ca obiect plata prețului produselor livrate, cu facturile fiscale acceptate tacit de debitoare prin înregistrarea acestora în evidențele sale contabile, în vreme ce debitoarea nu a probat îndeplinirea propriei obligații, respectiv plata sumei pretinse de creditoare cu titlu de preț al mărfurilor livrate.
În sarcina pârâtei operează o dublă prezumție relativă, respectiv de neexecutare a obligației de plată și de culpă în neexecutarea obligației. În acest sens, instanța reține că sarcina probei în ceea ce privește executarea obligației de plată a prețului produselor livrate aparținea pârâtei, întrucât reclamantei nu i se poate pretinde dovedirea unui fapt negativ (neexecutarea obligației de către debitor).
Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada respectării obligației de plată a sumei de 8.170,03 lei și tinând cont de principiul general de drept pacta sunt servanda (forța obligatorie a actului juridic civil), instanța reține că s-a făcut dovada de către reclamant a existenței unui creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtului, constatată prin facturile fiscale recunoscute în mod tacit de către acesta, astfel cum prevăd si dispozițiile art. 379 C.pr.civ.
În aceste condiții, instanța va admite această cerere și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8.170,03 lei, reprezentând contravaloarea materialelor de construcții livrate în baza facturilor fiscale nr.8962/06.11.2009 în valoare de 1.190,99 lei, nr.9659/15.12.2009 in valoare de 4.251,90 lei, nr.9944/04.02.2010 în valoare de 1.477,14 lei și nr._/24.02.2010 în valoare de 1.250,00 lei.
Referitor la apărările făcute în cauză de pârâtă, instanța arată că deși cererea a făcut obiectul unei alte acțiuni în instanță în dosarul nr._, respinsă prin sentința civilă nr. 5980/16.11.2011 pronunțată de Judecătoria B., aceasta a avut ca obiect emiterea unei somații de plată în baza OG 5/2001, iar în această materie hotărârea pronunțată nu are autoritate de lucru judecat față de o altă cerere de drept comun, cu atât mai mult cu cât acțiunea a fost respinsă tocmai pentru că necesita un probatoriu complex și incompatibil cu procedura simplificată a somației. Nici susținerea pârâtei în sensul că în mod eronat reclamanta s-a întemeiat pe dispozițiile art. 43 C.. la data introducerii acțiunii, nu este întemeiată, având în vedere că actul juridic civil este guvernat de legea în vigoare la data încheierii sale, iar la momentul emiterii facturilor fiscale dispozițiile amintite erau în vigoare.
În ceea ce privește cererea expertului contabil B. Rozmari Catherinne de suplimentare a onorariului provizoriu stabilit la suma de 1.000 lei și achitat în cauză de reclamantă, instanța o consideră întemeiată în parte pentru următoarele considerente. Prin cererea depusă la fila 263 s-a solicitat suplimentarea onorariului expert cu 2.000 lei având în vedere prevederile OG 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați și ținând seama de complexitatea și volumul de lucrări necesare prezentei cauze, tariful orar fiind de 100 lei/oră. Față de aceste argumente, instanța arată că OG 65/1994 nu stabilește limitele onorariului de expert pentru efectuarea expertizei judiciare, acestea fiind apreciate de instanță în funcție de volumul de muncă și complexitatea fiecărei cauze în parte. Ori, având în vedere că în prezenta speță expertiza contabilă efectuată a avut un singur obiectiv, acela de a se determina dacă cele 4 facturi fiscale au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății pârâte, fără ca părțile să invoce obiecțiuni la raportul de expertiză și fără să se solicite suplimentarea acesteia, se apreciază că volumul de muncă și complexitatea cauzei sunt la un nivel redus, motiv pentru care nu se justifică un tarif de 100 lei/oră astfel cum s-a detaliat în nota de evaluare. În aceste condiții, instanța stabilește suplimentarea onorariului provizoriu cu suma de 500 lei, sumă care va fi plătită de pârâtă către Biroul local pentru expertize judiciare tehnice și contabile de pe lângă Tribunalul București, având în vedere că aceasta se află în culpă procesuală.
În plus, în baza art. 274 C.proc.civ., instanta, constatând culpa procesuală a pârâtei o va obliga să plătească reclamantei suma de 1.604 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciara de timbru de 601 lei, timbru judiciar de 3 lei și onorariu provizoriu expert de 1.000 lei, achitat de reclamantă cu chitanța de la fila 159.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. S&L T. C. S.R.L. cu sediul ales la U. și Asociații în București, Preciziei Business Center, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. G. C. S.R.L. cu sediul în B., ., județul Ilfov.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8.170,03 lei reprezentând debit neachitat.
Admite în parte cererea privind suplimentarea onorariului expert și dispune suplimentarea acestuia cu suma de 500 lei.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.604 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu expert provizoriu.
Obligă pârâta la plata sumei de 500 lei către Biroul local pentru expertize judiciare tehnice și contabile de pe lângă Tribunalul București, reprezentând contravaloare suplimentare onorariu expert.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. FAL./Thn.Dact CL. /4 ex/05.07.2013
Dosar nr._
JUDECATORIA B.
INCHEIERE
Ședința Publică din data de 17.06.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU
Grefier C. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. S & L T. C. S.R.L. și pârâta S.C. G. C. S.R.L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă apărător C. C. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost comunicat raportul de expertiză în cauză,nu s-au depus obiecțiuni, prin serviciul registratură la data de 30.05.2013 expertul a depus cerere de majorare a onorariului cu 2.000 lei față de nota de evaluare, după care,
Reprezentantul reclamantei arată că nu are de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză deja efectuat în cauza.
Cu privire la cererea de majorare a onorariului de expert arată că se opune având în vedere că nu se impune majorarea onorariului.
Reprezentantul reclamantei arată că nu mai sunt alte cereri de formulat si probe de administrat si solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 8.170,03 lei reprezentând contravaloarea celor 4 facturi fiscale, cu cheltuieli de judecată.
INSTANTA,
Pentru ca părțile să depună concluzii scrise va dispune amânarea pronunțării cauzei, sens în care,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 25.06.2013.
Pronunțata în ședință publică azi, 17.06.2013.
Președinte, Grefier,
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 3845/2013. Judecătoria BUFTEA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 6245/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
