Pretenţii. Sentința nr. 5963/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5963/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 578/94/2013
ROMÂNIA -JUDEȚUL ILFOV
JUDECĂTORIA BUFTEA
Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.5963
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15.10.2013
INSTANȚA CONSITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE TĂŞCAN ADRIANA
GREFIER F. G.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. B. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta ..R.L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile de fond au avut loc in ședința publica de la 24.09.2013, fiind consemnate in încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta Încheiere, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 01.10.2013, 02.10.2013, 09.10.2013, apoi la data de 15.10.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București- Secția a VI –a Civilă la data de 24.02.2012, sub nr._ reclamanta S.C. B. C. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ..R.L., pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 353.387 lei reprezentând diferența din Acordul din 23.10.2009, încheiat între cele două unități, pentru neacordarea clauzelor contarctuale plus dobânzile legale până la plata efectivă a debitiului.
În fapt, a arătat că între reclamantăși pârâtă a intervenit Acordul din data de 23.10.2009 prin care societatea pârâtă se obliga să achite reclamantei suma de 428.000 (TVA inclus), echivalent a 100.000 Euro caslculat la cursul de 4,28 lei pentru un Euro conform punctului 5(12 sume) din Acord. Din această sumă pârâta a achitat parțial rămânând un rest de plată de 353.387 lei. Cu Actul nr.3/563/02.05.2011 reclamanta a încercat diferența din Acordul din 23.10.2009, fiind invitată pârâta la conciliere în data de 31.05.2011, conform art.7201 C.pr.civ., însă în urma întâlnirii nu s-a ajuns la un punct comun de conciliere. La termenul de judecată 20.11.2012 instanța, din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale, întemeiată pe dispozițiile art.219 pct.1 din Legea nr.71/2011, abrogat art.2 pct.1 litera a C.pr.civ. de unde rezultă că Tribunalele judecă, în materie civilă, cereri al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei. Pretențiile reclamantei sunt sub 500.000 lei, competența de soluționare a prezentei cauze aparține pe raza teritorialăa căreia își are sediul pârâta.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus în copie înscrisuri doveditoare .(f.5-25).
Prin sentința civilă nr._/20.11.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ cauza a fost deeclinată în favoarea Judecătoriei B.. Astfel că la data de 15.01.2013 cauza a fost înregistrată pe rolul Judxecătoriei B. sub nr._ .
Pârâta a depus la dosar un înscris prin care a învederat instanța că documentele contabile furnizate de administratorul reclamantzei, nu există proces verbal de predare primire facturi.(f.23).
Instanța, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri considerând-o utilă, concludentă și pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 23.10.2009, între reclamantă și pârâtă s-a încheiat un acord privind compensarea datoriilor reciproce recunoscute ca atare de părți (f.5-11), rezultând, în esență, din necesitatea executării lucrărilor de remediere a unor deficiențe de execuție la obiectivul „Cortina Residence”, care a făcut obiectul contractului de subantrepriză nr. SA VE001/25.01.2008.
Potrivit art. 2 din Acord, pârâta s-a obligat să achite reclamantei suma de 428.000 lei la momentul îndeplinirii cumulative a cerințelor enumerate la art. 4 lit.a-e, respectiv:
a) Semnarea și livrarea în original către pârâtă, de către reclamantă, a declarației autentice de renunțare la dreptul dedus judecății în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului București, la orice alte cereri formulate în contradictoriu cu pârâta precum și renunțarea la orice alte drepturi din sau în legătură cu contractul de subantrepriză nr. SAVE001/25.01.2008
b) Pronunțarea de către instanțele judecătorești competente a unei hotărâri definitive și irevocabile de respingere a cererii de deschidere a procedurii generale a insolvenței formulate de către reclamantă împotriva pârâtei în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului București
c) Formularea în comun cu pârâta la termenul de judecată din data de 28.10.2009 în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului București a unei cereri de amânare a judecății și încuviințarea acestei cereri de către instanță
d) Realizarea tuturor demersurilor prevăzute de lege în vederea înregistrării și autorizării la orice autoritate competentă din România a compensării facturilor reciproc emise de către părți
e) Predarea în original către pârâtă a facturilor nr. 8/31.08.2002, 10/31.10.2008, 11/30.11.2008, 13/30.12.2008
Instanța reține că, în perioada 11.10._10 pârâta a efectuat o . plăți parțiale, în temeiul acordului din data de 23.10.2009 (f.12-15), această manifestare de voință a pârâtei semnificând recunoașterea implicită a îndeplinirii cumulative a condițiilor prealabile asumate de reclamantă potrivit art. 4 lit.a-e din Acord.
Totodată, din analiza înscrisurilor depuse de reclamantă la dosar, respectiv ordinele de compensare nr._ și_ din data de 4.11.2009, borderourile datoriilor stinse (f.21-24 dosar TB), procesul verbal al ședinței de compensare din data de 4.11.2009 (f.25 dosar TB), declarația reprezentantului reclamantei (f.42), precum și încheierea de ședință din data de 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ prin care s-a luat act de renunțarea creditoarei (reclamanta din cauza de față) la dreptul dedus judecății, ca urmare a renunțării la orice drepturi rezultate din sau în legătură cu contractul de subantrepriză nr. SAVE001/25.01.2008, rezultă că au fost îndeplinite toate obligațiile de care era condiționată efectuarea plății sumei de 428.000 lei.
În drept, instanța reține că art. 969 alin.1 C.civ. consacră principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), dispunând in acest sens: “Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”.
În cauză a intervenit acordul de voință al părților asupra modului și condițiilor de compensare a datoriilor reciproce ale părților, respectiv asupra condițiilor pentru efectuarea plății sumei de 428.000 lei de către pârâtă.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosar rezultă că reclamanta a dovedit relațiile contractuale cu pârâta, îndeplinirea propriilor obligații asumate potrivit art. 4 lit. a-e din Acord, precum și efectuarea unei plăți parțiale a debitului de către pârâtă, astfel încât revenea pârâtei sarcina de a dovedi îndeplinirea integrală a obligației de plată a sumelor menționate.
Reținând că potrivit art.1082 C.civ, în materie contractuală, sarcina dovedirii executării obligației revine debitorului, creditorul nefiind ținut să probeze decât existența obligației, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată și să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de_ lei diferență debit.
Cu privire la dobânda legală solicitată, instanța reține că potrivit art. 43 din C.. data încheierii contractului), datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept, din ziua în care au devenit exigibile. Dobânda se va calcula potrivit prevederilor din OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești și OG nr.13/2011 de la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ.
Având în vedere aceste considerente, instanța reține că data exigibilității obligației de plată a diferenței de_ lei este data efectuării plăților parțiale de către pârâtă, respectiv 12.10.2010.
Pentru a decide astfel instanța are în vedere faptul că, în lipsa unui proces verbal de predare primire nu se poate stabili cu certitudine data îndeplinirii ultimei condiții prealabile, respectiv data predării facturilor enumerate la lit. e a art. 4 din Acord, pe cale de consecință, în lipsa unui criteriu asumat de părți sau stabilit potrivit legii, data plății parțiale va fi considerată data îndeplinirii cumulative, spre satisfacția pârâtei, a cerințelor de care depindea nașterea obligației de plată a sumei de 428.000 lei.
În consecință, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă debitului principal, pentru perioada cuprinsă între data de 12.10.2010 și data achitării integrale a debitului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. B. C. S.R.L. prin lichidator judiciar H. R. C.I.I. cu sediul înIași, ..93, ., parter, Județul Iași în contradictoriu cu pârâta ..R.L. cu sediul în Dragomirești V., . Industrial A 1, Autostarda București – Pitești, Km13,6, Județul Ilfov.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de_ lei și la plata dobânzii legale aferente debitului, calculată de la data de 12.10.2010 până la achitarea efectivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Tășcan A. F. G.
Pentru grefierul aflat în concediu de odihnă
semnează grefierul șef,
Red.jud.T.A.
Thn.red.gr.FG/4 ex /
4.02.2014
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 4142/2013. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2720/2013.... → |
|---|
