Somaţie de plată. Sentința nr. 1234/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1234/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 135/94/2013
JUDECĂTORIA BUFTEA
JUDEȚUL ILFOV
Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.1234
Ședința publică din data de 05.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: TĂŞCAN ADRIANA
GREFIER: F. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată formulată de creditoarea S.C. A. INTERNAȚIONAL S.R.L. împotriva debitoarei S.C. T. INTERNAȚIONAL LOGISTICS S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru contestatoare se prezintă avocat G. D. cu împuternicire avocațială ., nr._/2012 aflată la dosar la fila 5, lipsă fiind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care arată următoarele: cauza se află la primul termen de judecată; stadiul procesual fond; prin cererea formulată creditoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă; prin rezoluție s-a dispus citarea creditoarei cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 39 de lei și a timbrul judiciar de 5 lei;
Instanța, în temeiul art.1591 al.4 din codul de procedură civilă își verifică din oficiu competența și constată că: în tem. art.5 din O.G. nr.119/2007 că este competentă material, teritorial și general.
Apărătorul creditoarei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța ia act că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar de către creditoare, conform rezoluției.
Apărătorul creditoarei solicită modificarea câtimii capătului II din cererea de chemare în judecată, respectiv suma de 95.020,07 lei.
Nefiind cereri prealabile, instanța acordă cuvântul pe probe.
Apărătorul creditoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța, în temeiul art.167 alin.1 C. încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile de la dosar ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de soluționat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul creditoarei solicită admiterea acțiunii, obligarea debitoarei la debitul restant. A apreciat creanța certă, lichidă și exigibilă, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar.
Instanța, față de actele dosarului reține cauza în pronunțare.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 03.01.2013, sub nr._ creditoarea S.C. A. Internațional S.R.L.. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se emită ordonanța de plată care să conțină somației de plată împotriva debitoarei S.C. T. Internațional Logistics S.R.L. și obligarea acesteia:
- la plata sumei de 146.889,39 Iei, reprezentând contravaloarea chiriei precum și contravaloarea sumelor datorate din totalul facturilor la energie electrică percepute conform contractului de locațiune nr. 2012/01.01.2012;
- la plata penalităților pe zi de întârziere calculate conform prevederilor art. 8 din contractului de locațiune nr._/01.01.2012 în cuantum total de 86.930,39 lei;
- la plata cheltuielilor de judecată conform art. 274 Cod Procedură Civilă.
În motivarea cererii sale, creditoarea a arătat că în data de 01.01.2012, între creditoare și debitoare a intervenit contractul de locațiune nr._ ce are ca obiect închiriere trei Hale industriale, identificate cu lit. D, F și H din Corpul de clădire C21 în suprafață totală de 1755 mp, situate în Comuna Chiajna, ., jud. Ilfov, cu nr. cadastral 197/1, intabulat în Cartea Funciară nr. 5100 a localității Chiajna. Începând cu luna septembrie a anului 2012, debitoarea a încetat să mai plătească chiria pentru spațiul ce face obiectul contractului de locațiune. De la acest moment până în prezent debitoarea a acumulat un debit total de 146.889,39 lei reprezentând contravaloare chirie dar și contravaloarea a 8% din valoarea facturilor la curentul electric emise de către furnizorul de energie electrică ENEL SA. Contravaloarea a 8 procente din facturile la curentul electric sunt percepute în conformitate cu prevederile art. 9 din contractul de locațiune. Următoarele facturi fiscale emise de creditoare au fost acceptate la plata de debitoare, respectiv:
1. Factura 8532/01.09.2012 în cuantum de 23.479,26 lei reprezentând chirie;
2. Factura 8557/14.09.2012 în cuantum de 6914,86 lei reprezentând 8% din factura de energie electrică;
3. Factura 8575/01.10.2012 în cuantum de 23.866,77 lei reprezentând chirie;
4. Factura 8580/02.10.2012 în cuantum de 8996,59 lei reprezentând 8% din factura de energie electrică;
5. Factura 8598/12.10.2012 în cuantum de_,25 lei reprezentând 8% din factura la energie electrică;
6. Factura 8629/01.11.2012 în cuantum de_,98 Iei reprezentând chirie;
7. Factura 8646/13.11.2012 în cuantum de 2418,77 lei reprezentând 8% din factura la energie electrică;
8. Factura 8657/22.11.2012 în cuantum de 7624,06 lei reprezentând 8% din factura la energia electrică;
9. Factura 8676/03.12.2012 în cuantum de_,06 lei reprezentând chirie;
10. Factura 8696/10.12.2012 în cuantum de 2115,93 lei reprezentând 8% din factura la energie electrică;
11. Factura 8705/14.12.2012 în cuantum de 9632,86 lei reprezentând 8% din factura la energie electrică.
Totodată a precizat faptul că în luna octombrie 2012, a notificat debitoarea, solicitându-i acesteia sa plătească debitul restant în caz contrar, a avertizat-o că va opera rezilierea de plin drept și de asemenea că va proceda la evacuarea acesteia din imobil. În cele ce au urmat, debitoarea a insistat cu privire la continuarea colaborării, promițând că va plăti tot ceea ce datorează. însă, contrar promisiunilor, aceasta a nu a plătit nimic, mai mult, a ignorat inclusiv facturile emise ulterior. A mai emis o ultimă notificare la data de 21.12.2012 pentru care pârâta a semnat de primire deși creditoarea nu a fost contactată de pârâtă nici până în prezent, debitoarea continuând să aducă prejudicii debitoarei. Cu privire la capătul de cerere privind plata penalităților, a arătat că debitele principale a căror scadență a fost depășită este un număr considerabil de zile., penalitățile fiind în cuantum de 86.930,39 lei.
A apreciat creanța, certă, lichidă și exigibilă. Față de facturile acceptate de debitoare prin semnare, câtimea este determinată, iar scadența obligației de plată s-a împlinit.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr.119/2007 art.379 Codul de procedură civilă, art.1169, art.1272, art.1516, art.1530, art.1531, art.1535 Noul Cod Civil.
În susținerea cererii, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri sens în care a depus la dosar în copie înscrisuri doveditoare.( f.6-22).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 39 lei conform art. 3 lit. o¹ din Legea nr. 146/1997 și cu timbru judiciar de 0,3 lei conform art. 3 alin. 1 din O. G. nr. 32/1995. ( f.32).
Debitoarea, deși legal citată nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoare și debitoare a fost încheiat contractul nr._/01.01.2012 (filele 6-9), având ca obiect închirierea de către creditoare în folosul debitoarei a unui spațiu cu destinația de hale de producție și depozitare.
În temeiul contractului au fost emise facturi fiscale, în perioada septembrie-decembrie 2012 (filele 10-20), acceptate la plată de debitoare, prin semnătură și ștampilă.
Instanța urmează a reține că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, text legal în baza căruia creanța dedusă judecății trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă și să rezulte din contracte comerciale.
Legat de admisibilitatea cererii creditoarei, instanța constată că aceasta este supusă următoarelor condiții cumulative: existența unei obligații ce are ca obiect plata unei sume de bani născute dintr-un contract comercial, iar creanța să fie certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește existența primei condiții, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin acțiune să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii, așa cum acesta a fost formulat de creditoare, fiind deci îndeplinită în cauză.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract comercial, instanța constată că aceasta este îndeplinită. Astfel, contractul din care rezultă obligația debitorului este un contract comercial, incheiat între două societati comerciale.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței creditoarei, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 379 alin. 2 Cod procedura civila, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Prin urmare, în aprecierea instanței, ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitoare.
În speța de față, instanța constată că este îndeplinită această condiție, între părți fiind încheiat contractul de închiriere, semnat de ambele părți, în baza căruia au fost emise facturile fiscale mai sus arătate.
Potrivit prevederilor art. III din contract, chiria pentru folosința spațiului este de 3 euro/mp + TVa pe lună, plata chiriei se face în termen de 3 zile de la emiterea și comunicarea facturii (factura urmând a fi emisă în prima zi lucrătoare a lunii, potrivit pct. 17). În cazul în care chiriașul nu plătește la scadență, potrivit art. III pct. 8 din contract, se vor calcula penalități de întârziere de 3% pe zi, la suma datorată.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că, potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, o creanță este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Analizând prevederile contractuale referitoare la modalitatea de plată cuprinsa în contract, instanța constată că suma pe care o datorează debitoarea ca și contravaloarea folosinței este individualizată în contract și în facturile depuse.
În privinta ultimei condiții, respectiv aceea a exigibilității obligației, instanța reține că exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze în caz de neexecutare la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție.
Întrucât debitoarea nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței, deși a avut posibilitatea de a depune la dosar înscrisuri din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, instanța urmează a face aplicarea art. 7 alin. 4 teza a II-a din OUG 119/2007 și coroborându-le cu înscrisurile administrate în cauză va considera dovedite pretențiile reclamantului.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a face, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
Întrucât, în speța de față, creditoarea, prin înscrisurile administrate la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 cod civil de la 1864 (art. 1169 fiind aplicabil în cauză potrivit prevederilor art. 230 lit. a din Legea nr. 71/2011), că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza înscrisurilor aflate la dosar, singura care a înțeles să administreze dovezi în sensul neachitării datoriei este creditoarea, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii debitului pe care debitoarea îl avea față de creditoare.
Prin urmare, instanța constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată, va admite cererea creditoarei și va obliga pe debitoare la plata sumei de_,39 lei, reprezentând contravaloare debit.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța constată că, potrivit art. III pct. 8 din contract, în cazul în care chiriașul nu plătește la scadență, va plăti penalități de întârziere de 3% pe zi, la suma datorată.
Ca atare, instanța va admite cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata penalităților de întârziere în cuantum de_,07 lei.
Totodată, în scopul executării obligațiilor de plată, instanța va fixa un termen de plată de 20 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedura civila, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Efectuarea cheltuielilor trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cerere obligarea la plată a părții ce a cazut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către creditoare, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către creditoare în vederea desfășurării procesului, respectiv chitanța de plată a taxei de timbru și timbre judiciare, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, debitoarea este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea creditoarei și, prin urmare, va obliga debitorea să plătească în favoarea creditoarei suma de 39,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea formulată de creditoarea S.C. A. INTERNAȚIONAL S.R.L. cu sediul în București, cu sediul ales la Cabinet Individual de Avocatură " D. G.", cu sediul în București, ., nr.125, sector 6 în contradictoriu cu debitoarea S.C. T. INTERNAȚIONAL LOGISTICS S.R.L. cu sediul Chiajna, . Bis, nr. 169, J. ILFOV
Obligă debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 20 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe suma de_,39 lei debit și_,07 lei penalități de întârziere.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 39,5 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
TĂȘCAN A. F. G.
Red.judT.A..
Thn.red.gr.FG/6ex /
12.04.2013
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 5109/2013. Judecătoria BUFTEA | Pretenţii. Sentința nr. 5065/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
