Somaţie de plată. Sentința nr. 3132/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3132/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 5671/94/2012
DOSAR NR._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR.3132
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 10.05.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. E. D.
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe creditoarea . și pe debitoarea ., având ca obiect somație de plată.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 18.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 26.04.2013, apoi la 2 mai 2013, la 10 mai 2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 14 mai 2012, creditoarea . a chemat în judecată pe debitoarea ., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care aceasta să fie somată să plătească creditoarei suma de 1240 lei, reprezentând contravaloare factură fiscală nr.668/19.09.2011; plata sumei de 79,23 lei reprezentând dobânda penalizatoare, calculată pentru perioada 1.10.2011 – 30.04.2012, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare până la data achitării integrale a sumei datorate; obligarea acesteia la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a realizat pentru debitoare o lucrare de specialitate în vederea obținerii Autorizației de gospodărire a apelor. După întocmirea lucrării creditoarea a emis factura nr.668/19.09.2011.
Deși factura fiscală a fost înmânată persoanei care a lansat comanda, respectiv doamnei N. R., această factură nu a fost achitată până în prezent, neexistând vreo obiecțiune nici cu privire la cuantumul acesteia și nici cu privire la serviciile prestate.
Ca urmare, creditoarea a încercat recuperarea creanței pe calea concilierii directe, convocând pârâta la conciliere pentru data de 13.04.2012, însă aceasta nu a dat curs concilierii.
A mai arătat că suma pretinsă de creditoare îndeplinește condițiile exprese prevăzute de art.1 alin.1 din OG 5/2001 și anume este o creanță certă, lichidă, exigibilă și reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un înscris recunoscut de pârâtă, respectiv din factura fiscală nr.668/19.09.2011.
Întrucât debitoarea nu a înțeles să-și achite obligațiile de plată, societatea creditoare a promovat prezenta acțiune, solicitând instanței admiterea cererii așa cum a fost formulată, cu obligarea debitoarei la plata următoarelor sume: 1240 lei, reprezentând contravaloare factură
fiscală nr.668/19.09.2011; 79,23 lei reprezentând dobânda penalizatoare, calculată pentru perioada 1.10.2011 – 30.04.2012, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare până la data achitării integrale a sumei datorate; obligarea acesteia la cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
În drept, creditoarea și-a întemeiat cererea pe prevederile OG 5/2001, OG 13/2011, Circulara BNR nr.28/2011, dispozițiile incidente din Codul de Procedură Civilă.
A solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
În dovedirea acțiunii, creditoarea a depus la dosar înscrisuri, filele 6-11.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 39 RON potrivit art.3 lit.o1 din L 146/ 1997 și timbru judiciar de 3 RON, potrivit art.3 alin.1 din OG 32/1995.
La data de 24.01.2013 creditoarea a depus la dosar precizare la acțiune prin care a învederat instanței faptul că societatea debitoare a achitat la 15.01.2013 debitul principal în valoare de 1240 lei, astfel că primul capăt de cerere a rămas fără obiect.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, a arătat că înțelege să-și actualizeze creanța în raport de datoriile acumulate până la data achitării debitului principal, respectiv până la data de 15 ianuarie 2013, astfel că valoarea dobânzii penalizatoare la data de 15.01.2013 este de 175,95 lei.
Debitoarea nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței, deși a fost legal citată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 5/2001 prevăd că procedura somației de plată se desfășoară la cererea creditorului în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligația de plată a unor sume de bani asumate prin contract, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură ori alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligației privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice prestație.
Potrivit facturii fiscale nr. 668/19.09.2010 atașate prezentului dosar, creditoarea a realizat pentru debitoare documentația de obținere a autorizației pentru gospodăria de apa în valoare totală de 1024 lei.
Deși între părți nu s-a încheiat un act în formă scrisă, instanța apreciază că între acestea a intervenit un contract de vânzare-cumpărare comercială, pentru care Codul comercial nu cere forma scrisă, nici ad solemnitatem și nici ad probationem. Existența contractului menționat este probată cu factura fiscală menționată mai sus. În temeiul dispozițiilor art. 46 Cod comercial, facturile reprezintă un înscris sub semnătură privată ce fac dovada existenței actului juridic și a executării acestuia. În speță, acceptarea facturii este expresă, prin semnarea acesteia de către societatea debitoare, împrejurare ce echivalează cu o manifestare de voință neîndoielnică ce atestă voința debitoarei de a accepta factura menționată. Mai mult instanța are în vedere și faptul că debitoarea a recunoscut debitul prin achitarea integrală a acestuia. Instanța va avea în vedere dispozițiile O.G. nr. 13/2011, debitoarea fiind de drept în întârziere, dobânzile legale curgând de la data punerii în întârziere.
Astfel, în baza textelor legale menționate, instanța urmează a reține că, în speță, s-a făcut dovada existenței în patrimoniul creditoarei a unei creanțe certe, lichide și exigibile, motiv pentru care va admite cererea precizată si va soma debitoarea să achite creditoarei suma de 175,95 lei, reprezentând dobânda aferentă debitului neachitat.
În temeiul dispozițiilor art. 6 alin. 3 din O.G. nr. 5/2001, instanța va fixa un termen de plată de 20 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedura civila, debitoarea urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru si timbru judiciar în cuantum de 39,3 lei, onorariu avocațial - 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea precizata formulată de creditoarea ., cu sediul în sector 2, București, ., în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în ., nr. 74A, J. ILFOV.
Obliga debitoarea către creditoare la plata sumei de 175,95 lei, reprezentând dobânda, . 20 zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Obliga debitoarea către creditoare la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar, 39,3 lei si onorariu de avocat 300 lei.
Cu drept de cerere in anulare in 10 zile de la data comunicării.
Pronunțata în ședința publica, azi, 10.05.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. Jud. CED
Dact./6 ex./ DS/2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1630/2013. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 3155/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
