Somaţie de plată. Sentința nr. 849/2013. Judecătoria BUFTEA

Sentința nr. 849/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 16585/94/2012

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BUFTEA

SENTINTA CIVILA NR.849

Ședința publică de la 19.02.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE TĂŞCAN ADRIANA

GREFIER F. G.

Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect somație de plată formulată de creditoarea S.C. J. M. ROMÂNIA S.R.L. împotriva debitoarei S.C. D. P. S.R.L.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care arată următoarele: cauza se află la primul termen de judecată; stadiul procesual fond; prin cererea formulată creditoarea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă; cererea legal timbrată(f.4); la data de 11.02.2013 creditoarea a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată, respectiv onorariul de avocat.(f.38).

În baza art.104 alin.13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești se lasă dosarul la a doua strigare, față de lipsa părților. Se reia dosarul la a doua strigare, iar la apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Instanța, în temeiul art.1591 al.4 din codul de procedură civilă își verifică din oficiu competența și constată că: în tem. Art.1 Codul de procedură civilă și art.2 din O.G. nr.5/2001 că este competentă material, teritorial și general.

Instanța, în temeiul art.167 alin.1 C. încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile de la dosar ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei și față de actele dosarului reține cauza în pronunțare.

INSTANTA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 27.12.2012, sub nr._ creditoarea S.C. J. M. România S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se emită somația de plată împotriva debitoarei S.C. D. P. S.R.L. și obligarea acesteia la plata sumei de 5.478,04 lei reprezentând contravaloarea produselor de cafea livrate de creditoare în cursul anilor 2010 și 2011 și dobânda legală de 812,48 lei de la data de 15.04.2011 și până la 20.12.2012, data introducerii acțiunii, dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, a arătat că a livrat debitoarei produse de cafea și accesorii servirii acesteia potrivit facturilor fiscale emise. Debitoarea nu a achitat un număr de 19 facturi în valoare de 5.478,04 lei. Ultima factură emisă de creditoare a ajuns scadenta la data de 15.04.2011, fapt pentru care a solicitat dobânda legală calculată la întreg debitul. Totodată a mai solicitat obligarea debitoarei la plata dobânzilor legale de la data scadentei întregii sume, până la plata efectivă. Debitoarea a recunoscut datoria, potrivit facturilor fiscale acceptate și semnate de reprezentantul debitoarei. A apreciat creanța certă, lichidă și exigibilă.

Cererea a fost legal timbrată cu 39 lei taxa judiciară de timbru potrivit art. 3 lit. o1 din legea 146/1997 și 0,3 lei timbru judiciar potrivit art. 3, alin 1 din OG 32/1995.(f.4).

În drept a invocat dispozițiile art.6 și urm din O.G. nr.5/2001.

În dovedirea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar înscrisuri doveditoare;(f.4-26).

Debitoarea deși legal citată nu a formulat întâmpinare.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În perioada iulie 2010 – aprilie 2011 între părți s-au desfășurat relații comerciale concretizate în livrarea de către creditoare a unor cantități de cafea si accesorii către debitoare, fiind emise facturi fiscale (filele 8-26) semnate si stampilate de debitoare.

Instanța urmează a analiza dacă pretențiile creditoarei îndeplinesc condițiile cerute de art.1 alin.1 din O.G. nr.5/2001 pentru emiterea ordonanței, respectiv, să fie vorba de o obligație de plată a unei sume de bani, obligația să fie asumată printr-un contract constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau alt înscris, iar creanța să fie certă lichidă și exigibilă.

În ceea ce privește conditia ca obligația a cărei executare se solicită să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii așa cum acesta a fost formulat de creditoare.

Astfel, creanța pentru care creditoarea a solicitat emiterea somatiei de plată are ca obligație corelativă plata sumei de 5478,04 lei și reprezintă contravaloarea produselor furnizate.

În ceea ce privește caracterul cert al creanței instanța are în vedere dispozițiile art. 379 alin. 3 C.p.civ., potrivit cărora creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor, sau recunoscute de dânsul. Astfel, creanța debitoarei estre certă întrucât rezultă din facturile însușite de părți prin semnătură.

Totodată instanța reține că potrivit art. 46 Cod comercial, aplicabil in cauză avand in vedere că facturile au fost emise inainte de 1.10.2011, data intrarii in vigoare a noului Cod civil, obligațiile comerciale se probează prin facturi acceptate, precum si prin orice alte mijloace de probă.

Factura comercială este un inscris sub semnatură privată prin care se constată executarea unei operatiuni comerciale si face dovada impotriva emitentului ei, in privinta intregului său cuprins, indiferent dacă a fost sau nu acceptată, iar impotriva destinatarului numai dacă a fost acceptată.

Acceptarea facturii poate fi expresă, atunci cand este semnată de destinatar cu mentiunea acceptat, ori tacită, in cazul in care rezultă din manifestări de vointă neindoielnice care atestă vointa de a accepta factura.

Facturile fiscale depuse la dosar au fost acceptate de debitoare, prin semnatura si stampila.

Potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță. În cauză, caracterul lichid al creanței rezultă din faptul că aceasta este determinată expres în facturi.

Caracterul exigibil al creanței rezultă din faptul că aceasta a ajuns la scadență, fiind depășite termenele pentru achitarea facturilor, prevazute in chiar cuprinsul acestora.

Totodată, instanța constată că debitoarea, desi a avut posibilitatea de a depune la dosar înscrisuri din care să rezulte că a achitat obligațiile în cauză, acesta nu a prezentat niciun înscris care să justifice stingerea obligațiilor între cele două părți.

Având în vedere că, în speța de față, creditoarea, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unui acord de voință valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 Cod civil, că a executat propriile obligații.

Însă, așa cum rezultă din analiza inscrisurilor aflate la dosar, singura care a înțeles să administreze dovezi, in sensul neachitarii debitului, este creditoarea.

Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1 din O.G. nr.5 din 2001, motiv pentru care va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 5478,04 lei reprezentând contravaloare produse.

În ceea ce privește obligarea debitoarei la plata dobanzii legale, instanța reține că potrivit art. 43 din C.. și plătibile în bani produc dobândă de drept, din ziua în care au devenit exigibile, dobândă ce se va calcula potrivit prevederilor din OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, în cazul în care potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale nu exista o clauza penala și OG nr.13/2011 de la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ.

Instanta, având în vedere că au fost depășite datele de scadență pentru achitarea facturilor, va constata că sunt întrunite condițiile pentru acordarea dobanzii legale, motiv pentru care va obliga debitoarea la plata sumei de 812,48 lei, dobanda legala aferenta debitului, calculata de la data de 15.04.2011 pana la data de 20.12.2012 si in continuare, pana la plata efectiva a debitului.

În conformitate cu prevederile. art. 6 alin. 3 din O.G. nr.5/2001, instanța va fixa un termen de plată de 20 zile de data comunicării prezentei ordonanțe.

În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedura civila, instanța va obliga partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cercetând actele depuse de către creditoare, instanța constată că există la dosar chitanța de plată a taxei de timbru și timbru judiciar, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, debitoarea este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea creditoarei și, va obliga debitorea să plătească în favoarea creditoarei suma de 315,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constand in taxa de timbru, timbrul judiciar si onorariul de avocat potrivit chitanței și timbrelor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite cererea formulată de creditoarea S.C. J. M. ROMÂNIA S.R.L. cu sediul ales la C.. Av. Dr. Laczko D. Geza cu sediul în Tg. S., ., Județul C. în contradictoriu cu debitoarea S.C. D. P. S.R.L. cu sediul în Chitila, ., Județul Ilfov.

Obligă debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 20 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe, suma de 5478,04 lei reprezentând contravaloare produse livrate, dobânda legală de 812,48 lei aferentă acestui debit, calculată de la data de 15.04.2011 până la data de 20.12.2012, plus dobânda legală aferentă aceluiași debit, calculată în continuare, până la plata efectivă a datoriei.

Obligă debitoarea la plata sumei de 315,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.02.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

TĂȘCAN A. F. G.

Red.jud.T.A.. /Thn.red.grFG/

6ex/18.03..2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Somaţie de plată. Sentința nr. 849/2013. Judecătoria BUFTEA