Somaţie de plată. Sentința nr. 5041/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5041/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 1179/94/2013
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5041
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 10 SEPTEMBRIE 2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea, . și pe debitoarea, . SRL, având ca obiect somație de plată.
Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publica de la 03.09.2013 fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 10.09.2013, când in aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 29.01.2013 sub nr._, creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea . SRL a formulat cerere de emitere a ordonanței ce va conține somația de plată prin care să fie obligată debitoarea, . SRL la plata sumei de 821,48 lei reprezentând contravaloare marfă achiziționată de debitoare, dar neachitată, la care se adaugă dobânda legală, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, creditoarea a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale.
Ca urmare a îndeplinirii obligațiilor asumate privind livrarea mărfurilor, creditoarea a emis facturi fiscale acceptate de debitoare prin plățile parțiale și prin semnarea acestora, dar a rămas un debit neachitat de 821,48 lei, acesta constituind o creanță certă, lichidă și exigibilă.
S-a mai arătat că debitoarea a fost notificata în nenumărate rânduri in vederea îndeplinirii procedurii concilierii directe prev. de art. 720/1 și urm C.p.c însă demersurile au rămas fără rezultat.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 5/2001.
Cererea a fost legal timbrată cu 39 de lei taxă judiciară de timbru, potrivit art.3 lit.o1 din Legea 146/1997 si 1,5 lei timbru judiciar potrivit art.3 alin.1 din O.G.32/1995.
In susținerea cererii s-au depus în copie înscrisuri la dosar, f.4-8.
Debitoarea, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula eventuale apărări.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoare și debitoare s-au desfasurat relatii comerciale in forma simplificata, si anume vanzare cumpararea de marfuri, asa cum rezulta din facturile fiscale emise in cauza de catre creditoare, în cuantum de 821,48 lei, reprezentand diferenta de plata dintre totalul facturilor fiscale emise - in cuantum total de 1021,48 lei - si plata partiala efectuata - in cuantum de 200 lei, asa cum rezulta din chitanta depusa la dosar (f.7).
Instanța urmează a reține că, în speță, sunt incidente condițiile prevăzute de art. 1 din O. G. nr. 5/2001, text legal în baza căruia creanța dedusă judecății trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă și să rezulte din contracte comerciale.
Legat de admisibilitatea cererii creditoarei, instanța constată că aceasta este supusă următoarelor condiții cumulative: existența unei obligații ce are ca obiect plata unei sume de bani născute dintr-un contract comercial, iar creanța să fie certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește existența primei condiții, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin acțiune să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii, așa cum acesta a fost formulat de creditoare, fiind îndeplinită în cauză.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract, instanța constată că aceasta este îndeplinită.
Dupa cum rezulta din facturile depuse, intre parti s-au derulat raporturi comerciale in forma simplificata din care izvoraste obligatia creditoarei de a furniza produse, iar debitoarea are obligatia corelativa de a achita contravaloarea facturii emise de creditoare, la scadenta.
Instanta mai retine ca debitoarea, desi a beneficiat de produsele livrate, nu a achitat, la scadenta contravaloarea prestatiei primite conform facturilor emise de creditoare (f.4-7).
Astfel, creditoarea a emis facturi fiscale in cuantum total de 1021,48 lei, respectiv factura nr. AB_/27.03.2012, in cuantum de 272,42 lei (f.4), factura nr. AB_/27.04.2012 in cuantum de 517,35 lei (f.5), factura nr. AB_/18.05.2012 in cuantum de 231,71 lei (f.6), debitoarea achitand potrivit chitantei . nr._ din 17.05.2012, suma de 200 lei, reprezentand plata partiala a facturii AB_/27.03.2012 si a facturii nr. AB_/27.04.2012, ca atare ramanand un rest neachitat in cuantum de 821,48 lei.
Factura este inteleasa de art. 46 Cod . semnatura privata ce face proba contractului pe care il constata. Factura, independent de orice semnatura, dovedeste fata de emitent incheierea si conditiile de existenta ale operatiunii comerciale pe care o mentioneaza.
Pentru a avea forta probanta fata de persoana care nu a redactat-o, in speta debitoarea, factura trebuie sa fie acceptata de aceasta prin semnatura unei persoane ce reprezinta legal societatea si parafata cu stampila societatii. F. de emitent factura e asimilata prin continut unei marturisiri judiciare iar fata de destinatar este considerata mijloc de proba daca e acceptata si in speta se constata indeplinirea acestei conditii.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței creditoarei, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 379 alin. 2 Cod procedura civila, creanța este certă, instanța constatand că între părți au existat raporturi comerciale in forma simplificata, creditoarea emitand o facturi fiscale, asa cum au fost anterior mentionate.
Instanta retine ca, desi facturile nu au fost insusite de catre debitoare prin semnatura si stampila, acestea a recunoscut existenta debitelor restante prin achitarea partiala a acestora, in ceea ce priveste doua dintre cele trei facturi solicitate la plata de catre creditoare.
In acest sens, prin chitanta depusa de catre creditoare, debitoarea a facut o plata partiala in cuantum total de 200 lei, intelegand sa stinga in parte factura nr. AB_/27.03.2012 si a factura nr. AB_/27.04.2012, ramanand un total neachitat de 589,77 lei, cu privire la aceste facturi.
Referitor la factura nr. AB_/18.05.2012 in cuantum de 231,71 lei, instanta retine ca debitoarea nu si-a insusit aceasta factura prin semnatura si stampila, nu a efectuat plati partiale cu privire la aceasta si nicinu nu s-a facut dovada de catre creditoare ca unui alt mod prin care debitoarea si-a insusit factura sau a recunoscut debitul restant, ca atare, cu privire la suma de 231,71 lei, aferenta facturii susmentionate debitul nu este cert, raportat la probatoriul administrat in cauza.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că, potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, creanță este lichidă, raportat la facturile fiscale emise de catre creditoare si insusite de catre debitoare, prin plata partiala a acestora suma pe care o datorează aceasta din urma drept contravaloare a marfii receptionate este individualizată (determinată), avand un cuantum de 589,77 lei.
În privinta ultimei condiții, respectiv aceea a exigibilității obligației, instanța reține că exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen. Din factura depusa, reiese că data scadenței este mentionata in mod expres in cuprinsul lor, acestea trebuind sa fie achiatate cel mai târziu la data scadentei, asa cum a fost mentionata in cuprinsul acestora.
Astfel, pentru factura nr. AB_/27.03.2012, data scadenta este 26.04.2013, iar pentru factura nr. AB_/27.04.2012 data scadenta este 27.05.2012.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a face, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
Întrucât, în speța de față, creditoarea, prin înscrisurile administrate la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 Cod civil, că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza inscrisurilor aflate la dosar, singura care a inteles sa administreze dovezi în acest sens este creditoarea, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care debitoarea o avea față de creditoare.
Prin urmare, instanța constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată, va admite cererea creditoarei și va obliga pe debitoare la plata sumei sumei de 589,77 lei, debit neachitat.
Totodată, instanța în scopul executării obligațiilor de plată, va fixa un termen de plată de 10 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
Avand in vedere ca debitoarea nu a achitat debitul datorat la data scadentei instanta o va obliga și la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată conform OG nr. 13/2011, respectiv ca debitoarea sa plateasca creditoarei dobânda legala aferenta sumei de 172,42 lei, rest plata, corespunzător facturii fiscale nr. AB_/27.03.2012, de la data de 26.04.2012 până la data plății efective, precum si a sumei de 417,35 lei, rest plata, corespunzător facturii fiscale nr. AB_/27.04.2012 de la data de 27.05.2012 până la data plății efective.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedura civila, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către creditoare, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către creditoare în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța de plată a taxei de timbru și timbre judiciare, motiv pentru care, având în vedere faptul că debitoarea este partea care a căzut în pretenții, va admite in parte cererea creditoarei și, prin urmare, va obliga debitoarea să plătească în favoarea creditoarei suma de 40,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de creditoarea, . cu sediul ales la . Creanțe SRL - Timișoara, ./2, . și pe debitoarea, . SRL cu sediul în Voluntari, ., . ILFOV.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 589,77 lei reprezentând debit restant.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei dobânda legala aferenta sumei de 172,42 lei, rest plata, corespunzător facturii fiscale nr. AB_/27.03.2012, de la data de 26.04.2012 până la data plății efective, precum si a sumei de 417,35 lei, rest plata, corespunzător facturii fiscale nr. AB_/27.04.2012 de la data de 27.05.2012 până la data plății efective.
Stabilește termen de plată pentru debitoare în 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 40,5 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2013.
P., GREFIER,
Red. IEM/thn. AE/6 ex/02.12.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 5591/2013. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 695/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
