Somaţie de plată. Sentința nr. 1350/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1350/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 8157/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 1350
Ședința publică de la 11.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D.-I.
Grefier: C. V.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de creditoarea . SRL - București, cu sediul ales, ., . în contradictoriu cu debitoarea . A. SRL - Voluntari, .. 93/3, . Ilfov având ca obiect somație de plată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 11.03.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 06.07.2012, sub nr._, creditoarea . SRL a solicitat în contradictoriu cu debitoarea . A. SRL ca prin hotărârea pronunțată sa se dispună emiterea unei somații de plată, în baza căreia debitorul să fie obligat să plătească suma de 24.285,68 lei reprezentând debit principal, dobânda legală calculată de la data scadenței facturilor și până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că între aceasta și debitoare s-au desfășurat relații comerciale constând în vânzarea-cumpărarea de fructe și legume în urma cărora au fost emise o . facturi. A mai arătat că debitoarea a fost notificată în vederea achitării datoriei, demersuri care nu au avut nici un rezultat.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile OG 5/2001.
Creditoarea a solicitat judecarea și în lipsă, conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform art.3 lit.o1 din Legea nr.146/1997, fiind aplicat un timbru judiciar în cuantum de 5 lei, potrivit art.3 alin.2 din O.G. nr.32/1995.
În susținerea cererii, creditoarea a depus la dosarul cauzei înscrisuri aflate la filele 4-38.
La data de 01.03.2013, prin serviciul registratură, creditoarea a depus la dosarul cauzei calculul penalităților, arătând că solicită obligarea debitoarei la plata dobânzii legale de 35.0582,67 lei (f.47-57,61-75).
Debitoarea a formulat și depus întâmpinare prin serviciul registratură al instanței la data de 01.03.2013 prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că situația prezentată de creditoare în acțiunea principală nu se circumscrie cerințelor legale, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă. A mai arătat debitoarea că nu este certă creanța întrucât nu rezultă din facturi, facturile fiscale chiar dacă există nu sunt acceptate la plată, nu poartă decât ștampila societății, fără semnătură și fără mențiunea acceptat, ștampila societății nu constituie un element de identificare a persoanei juridice și nici nu este în măsură să angajeze răspunderea contractuală a persoanei juridice, lipsind orice semnătură olografă din partea reprezentantului societății debitoare. Simpla aplicare a unei ștampile fără să se poată proba cine a aplicat-o și dacă cel ce a aplicat-o avea împuternicire în acest sens pentru a angaja răspunderea societății și fără o semnătură olografă care ar fi permis identificarea celui care a executat-o și dacă acel angajat reprezenta societatea nu poate echivala cu acceptarea tacită a facturii, nu sunt prezentate comenzi pentru produsele care ar fi fost achiziționate de debitoare, facturile invocate de creditoare nu au fost acceptate la plată de societatea debitoare, nefiind acceptate prin semnătura unei persoane care să reprezinte legal societatea. Mai arată debitoarea că în această situație factura fiscală dovedește cel mult că au fost livrate mărfurile, fapt insuficient pentru a dovedi un acord de voință, atâta timp cât la dosar nu există înscrisuri semnate de ambele părți din care să rezulte obligația de plată asumată (f.58-60).
La termenul din data de 04.03.2013, în temeiul dispozițiilor art.167 alin.1 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru creditoare proba cu înscrisuri constând în actele de la dosar, apreciindu-le drept pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține:
În fapt, între creditoarea . SRL și debitoarea . A. SRL s-au desfășurat relații comerciale constând în vânzarea-cumpărarea de legume și fructe, în urma cărora au fost emise de către creditoare facturile fiscale nr._/08.03.2011 pentru suma de 1353,12 lei, factura fiscală nr. 41/12,.03.2011 în cuantum de 1191,12 lei, factura fiscală nr. 58/14.03.2011 în cuantum de 82,86 lei, factura fiscală nr. 84/16.03.2011 în cuantum de 639,95 lei, factura fiscală nr. 117/19.03.2011 în cuantum de 700,85 lei, factura fiscală nr. 142/21.03.2011 în cuantum de 1664,30 lei, factura fiscală nr. 182/24.03.2011 în cuantum de 77,01 lei, factura fiscală nr. 199/25.03.2011 în cuantum de 1978,38 lei, factura fiscală nr. 236/29.03.2011 în cuantum de 897,80 lei, factura fiscală nr. 262/30.03.2011 în cuantum de 107,01 lei, factura fiscală nr. 269/31.03.2011 în cuantum de 340,46 lei, factura fiscală nr. 293/02.04.2011 în cuantum de 1982,39 lei, factura fiscală nr. 322/04.04.2011 în cuantum de 744,08 lei, factura fiscală nr. 351/06.04.2011 în cuantum de 1418,09 lei, factura fiscală nr.401/09.04.2011 în cuantum de 1151,03 lei, factura fiscală nr. 432/12.04.2011 în cuantum de 1042,56 lei, factura fiscală nr. 472/15.04.2011 în cuantum de 433,43 lei, factura fiscală nr. 485/16.04.2011 în cuantum de 2015,98 lei, factura fiscală nr. 517/19.04.2011 în cuantum de 997,80 lei, factura fiscală nr. 531/20.04.2011 în cuantum de 165,88 lei, factura fiscală nr. 549/21.04.2011 în cuantum de 357,02 lei, factura fiscală nr. 557/22.04.2011 în cuantum de 1004,58 lei, factura fiscală nr. 568/23.04.2011 în cuantum de 412,02 lei, factura fiscală nr. 582/26.04.2011 în sumă de 239,45 lei, factura fiscală nr. 595/27.04.2011 în cuantum de 433,76 lei, factura fiscală nr. 624/29.04.2011 în cuantum de 1802,57 lei, factura fiscală nr. 671/03.05.2011 în cuantum de 791,78 lei, factura fiscală nr. 724/06.05.2011 în cuantum de 1595,15 lei, factura fiscală nr. 817/14.05.2011 în cuantum de 1065,20 lei, factura fiscală nr. 860/18.05.2011 în cuantum de 832, 71 lei, factura fiscală nr. 899/21.05.2011 în cuantum de 917,64 lei, factura fiscală nr. 919/23.05.2011 în cuantum de 649,29 lei.
În drept, conform art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001, aprobată prin Legea nr. 295/2002, act normativ pe care creditoarea își întemeiază pretențiile, reglementează sfera de aplicare a procedurii somației de plată, aceasta vizând realizarea creanțelor ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate printr-un contract constatat prin înscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau alt înscris, însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații, iar creanța solicitată trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă.
P. urmare, instanța consideră că, în vederea admiterii cererii creditoarei, trebuie să procedeze la verificarea existenței în speță a condițiilor cumulative amintite mai sus.
În ceea ce privește existența primei condiții, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somația de plată să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii așa cum acesta a fost formulată de creditoare, respectiv obligarea debitorului la plata sumei unei sume de bani.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței potrivit art. 379 alin. 2 Cod procedura civila, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. P. urmare, în aprecierea instanței ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitor.
În speța de față, instanța constată că este îndeplinită această condiție în parte, cu privire la facturile ce au fost semnate de către debitoare, respectiv, facturile fiscale nr. 142/21.03.2011 în cuantum de 1664,30 lei, factura fiscală nr. 199/25.03.2011 în cuantum de 1978,38 lei, factura fiscală nr. 236/29.03.2011 în cuantum de 897,80 lei, factura fiscală nr. 262/30.03.2011 în cuantum de 107,01 lei, factura fiscală nr. 293/02.04.2011 în cuantum de 1982,39 lei, factura fiscală nr. 322/04.04.2011 în cuantum de 744,08 lei, factura fiscală nr. 432/12.04.2011 în cuantum de 1042,56 lei, factura fiscală nr. 472/15.04.2011 în cuantum de 433,43 lei, factura fiscală nr. 485/16.04.2011 în cuantum de 2015,98 lei, factura fiscală nr. 517/19.04.2011 în cuantum de 997,80 lei, factura fiscală nr. 531/20.04.2011 în cuantum de 165,88 lei, factura fiscală nr. 549/21.04.2011 în cuantum de 357,02 lei, factura fiscală nr. 557/22.04.2011 în cuantum de 1004,58 lei, factura fiscală nr. 568/23.04.2011 în cuantum de 412,02 lei, factura fiscală nr. 582/26.04.2011 în sumă de 239,45 lei, factura fiscală nr. 595/27.04.2011 în cuantum de 433,76 lei, factura fiscală nr. 624/29.04.2011 în cuantum de 1802,57 lei, factura fiscală nr. 671/03.05.2011 în cuantum de 791,78 lei, factura fiscală nr. 724/06.05.2011 în cuantum de 1595,15 lei, factura fiscală nr. 919/23.05.2011 în cuantum de 649,29 lei.
Astfel, debitul cert este în valoare de 19.316,31 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale acceptate în mod expres la plată de către debitoare prin semnătură.
Într-adevăr, faptul că factura fiscală poartă ștampila societății debitoare nu atestă fără echivoc acceptarea acesteia. Însă nu poate avea același efect aplicarea semnăturii olografe pe factură. Din contră, prin aplicarea semnăturii de către o persoană care în acel raport juridic reprezintă societatea în raportul juridic cu creditoarea reprezintă o acceptare expresă a facturii de către aceasta. Susținerile debitoarei în sensul că facturile nu sunt semnate sunt neîntemeiate, întrucât facturile enumerate mai sus care atestă o creanță certă în cuantum de_,31 lei poartă semnătura de primire a debitoarei.
Nu se poate considera nici că acestea nu au fost semnate de către un reprezentant al debitoarei întrucât aceasta nu s-a înscris în fals cu privire la semnătura aplicată pe facturi.
Mai mult decât atât debitoarea a efectuat și plăți ale unor facturi care nu poartă nici măcar semnătură, ci doar ștampilă la rubrica de primire, respectiv factura fiscală nr. 860/18.05.2011 în cuantum de 832,71 achitată de către debitoare la data de 18.05.2011 cu chitanța nr. 764 aflată la fila 35 din dosar.
În ceea ce privește caracterul lichidal creanței, potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, o creanță este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
În cauză creanța recunoscută de către debitoare este lichidă așa cum reiese din facturile fiscale enumerate, fiind în cuantum de 19.316,31 de lei.
În ceea ce privește ultima condiție, exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze în caz de nevoie (în caz de neexecutare) la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție.
Analizând facturile fiscale depuse la dosar sub aspectul datei la care au devenit scadente, reiese că în toate a fost prevăzută data scadentă, aceasta fiind îndeplinită la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației de plată din partea debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nici o obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
În privința dobânzii legale solicitate de către creditoare, instanța constată că în temeiul OG 9/2000, în vigoare la momentul emiterii facturilor fiscale acceptate la plată, conform art. 2, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală, iar în temeiul art.3 dobânda legală se stabilește, în materie comercială (în prezent denumite litigii cu profesioniști), când debitorul este comerciant, la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de Banca Națională a României.
În cauză, debitul fiind reprezentat de o sumă de bani, acesta este purtătoare de dobândă legală de la data scadenței, în raporturile comerciale debitorul fiind de drept în întârziere de la scadență. Astfel, în ceea ce privește dobânda legală, aceasta urmează a fi acordată și calculată prin raportare la debitul în cuantum de 19.316,31 de lei admis de către instanță, fiind în cuantum de 8678,48 de lei, reprezentând o creanță certă, lichidă și exigibilă, calculată de la scadența fiecărei facturi considerată de instanță ca fiind acceptată la plată și enumerată în considerentele prezentei hotărâri până la data de 01.03.2013 conform calculului efectuat de către creditoare aflat la fila 56 din dosar.
Va respinge însă solicitarea creditoarei de obligare a debitoarei la plata în continuare a dobânzii legale, având în vedere că aceasta nu este lichidă, fiind greu determinabilă prin raportare la numărul mare de facturi fiscale considerate de instanță ca fiind acceptate la plată și data incertă la care fiecare dintre acestea ar putea fi achitată.
Rămâne însă debitoarei calea dreptului comun în vederea recuperării creanței sale ce permite un probatoriu mai amplu, respectiv o eventuală expertiză contabilă pentru dobânda viitoare și un probatoriu mai amplu pentru debitul respins la plată de către instanță.
P. urmare, instanța, constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei somații de plată, va admite cererea creditoarei și va soma pe debitoarea la plata sumei de 19.316,31 lei reprezentând debit, la plata sumei de 8678,48 lei cu titlu de dobândă legală aferentă debitului.
În scopul executării obligației de plată, instanța va fixa un termen de plată de 30 de zile de la data comunicării ordonanței.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, debitoarea urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 44 lei, suportate de către creditoare cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de creditoarea . SRL - București, cu sediul ales, ., . în contradictoriu cu debitoarea . A. SRL - Voluntari, .. 93/3, . Ilfov.
Somează debitoarea la plata către creditoare, în termen de 30 de zile de la comunicare, a sumei de 19.316,31 lei reprezentând debit, la plata sumei de 8678,48 lei cu titlu de dobândă legală aferentă debitului.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Obligă debitoarea la plata sumei de 44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare pentru debitor.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.03.2013.
Președinte, Grefier,
S. D. I. C. V.
Red. Jud. SDI
Tehn. CV /4 ex18.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4696/2013.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 6507/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
