Acţiune în constatare. Sentința nr. 6507/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6507/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 7673/94/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6507
Ședința publică din data de 06.11.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – E. M.
GREFIER – M. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul D. C. și pârâtul Z. T., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 02.10.2013, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 09.10.2013 și la 06.10.2013, și la 23.10.2013, și la 30.10.2013, și la 06.11.2013 când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.06.2012 sub nr._, reclamantul D. C. în contradictoriu cu pârâtul Z. T. a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să constate că imobilul situat în Chitila, jud. Ilfov și locuit de către pârât este proprietatea reclamantului; obligarea pârâtului să lase liberă posesie și pașnică folosință a imobilului din Chitila, jud. Ilfov; obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosință de la data de 10.05.2010, data emiterii rezoluției din dosarul penal nr. 3645/P/2009 prin care a fost dispusă neînceperea urmăririi penale față de numitul Z. T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzut de art. 215 alin. 1 și 3 C.p., și până la data plății efective a investiției sau a eliberării locuinței de către pârât, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a construit un imobil cu destinația locuință pe terenul în suprafață de 500 m.p. atribuit în concesiune de Primăria Chitila către pârât. Între cei doi a fost încheiată o convenție în sensul că dacă ni îi va putea restitui suma îi va ceda construcția în contul creanței de 20.000 euro, bani plătiți de reclamant pentru construcție.
Mai arată că în momentul de față pârâtul s-a mutat abuziv în locuință fără să restituie bani din suma cheltuită cu construcția. Solicită să se constate că este proprietarul construcției și obligarea pârâtului să-i lase liberă posesie și pașnică folosință a imobilului.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea, pe disp. art. 942 și urm., art. 998-999 cod civil, art. 1093 și urm. Cod civil.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 1.778 lei și timbru judiciar 5 lei.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin precizarea și completarea depusă la data de 19.06.2013 (f.30-32) reclamantul a arătat că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 21.400 lei reprezentând debit principal; la plata dobânzilor legale datorate de la data termenului de 12.02.2009, stabilit ca fiind scadent al obligațiilor decurgând din contractul de împrumut, prin Notificarea-somație nr. 35/28.01.2009 a B. P. C. G. în cuantum de 7.762 lei, calculată până la data de 19.06.2013 precum și obligarea la plată a dobânzilor legale până la data recuperării efective și integrale a creanței, conf. disp. art. 1586 cod civil, cu cheltuieli de judecată.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri filele 33-54.
La data de 27.09.2013 pârâtul a transmis prin fax întâmpinare și cerere precizatoare prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune, față de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, act normativ aplicabil Contractului de împrumut aut. de BNP S. C. D. sub nr. 1285/02.06.2005, cu termen de rambursare la 01.12.2005.
Cu privire la exceptia prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârât, instanța reține următoarele:
Cu respectarea dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției prescripției dreptului la acțiune care, în caz de admitere, ar face de prisos, cercetarea în fond a pricinii.
Între părți s-a incheiat un contract de imprumut autentificat prin incheierea nr.1285 din 02.06.2005 de către BNP S. C. D. prin care reclamantul i-a imprumutat pârâtului 30 000 de lei cu conditia ca acesta să-i returneze 01.12.2005. Reclamantul a arătat prin precizarea pe care a făcut-o la actiune că pârâtul i-a achitat o parte din imprumut in iunie 2007, dar nu a facut nicio dovadă in acest sens.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din Decretul privitor la prescripția extinctivă, nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. Articolul 3 alin. 1 din același decret statuează că termenul de prescripție este de 3 ani. În virtutea art. 7 alin. 1 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Articolul 16 lit.a din Decretul 167/1958 arată că prescriptia se intrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia.
Termenul de prescriptie in spetă a inceput să curgă la data scadentei, respectiv 01.12.2005, ceea ce a facut să se implinească la data de 01.12.2008. Dacă sustinerile reclamantului, potrivit cărora pârâtul i-ar fi plătit o parte din suma imprumutată, ar fi fost dovedite, aceasta ar fi dus in temeiul art.16 din Decretul 167/1958 la întreruperea termenului de prescriptie, dar si în acest caz acesta s-ar fi implinit in anul 2010, inainte de introducerea prezentei actiuni.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța urmează să admită excepția prescripției dreptului la acțiune și să respingă acțiunea ca prescrisă.
In temeiul art.274 C.p.c., având in vedere culpa sa procesulă, instanta va obliga reclamantul la plata către pârât acheltuielilor de judecată in cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite exceptia prescripției dreptului material la actiune invocată de către pârât.
Respinge actiunea formulată de reclamantul D. C. domiciliat în sector 6, București, .. 1, ., . cu pârâtul Z. T. domiciliat în Chitila, .. 2, ., ., astfel cum a fost precizată, ca prescrisă.
Obligă reclamantul către pârât la plata cheltuielilor de judecată in cuantum de 1000 lei.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntat in sedință publică, azi, 06.11.2013
PREȘEDINTE,GREFIER,
Tehnored. EM/
Red. MA/
4 ex./12.02.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 1350/2013. Judecătoria BUFTEA | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 4124/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
