Somaţie de plată. Sentința nr. 2535/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2535/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 16540/94/2012
Dosar nr._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2535
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19 APRILIE 2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea, . pe debitoarea, ., având ca obiect, somație de plată.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 09.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 16.04.2013, apoi la data de 19.04.2013 când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 27.12.2012 sub nr._ creditoarea, . contradictoriu cu debitoarea, . a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 7.862,40 lei, reprezentând debit conform facturilor emise și neachitate; obligarea la plata sumei de 2.106,47 lei reprezentând dobânda legală calculată până la data de 18.12.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că in baza Contractului de prestări servicii medicale nr. NC03 din 01.10.2011, precum și Anexa 1 și 2 la contract, societatea creditoare în calitate de prestator a oferit servicii medicale pe bază de abonament societății debitoare în schimbul unui onorariu.
Conform art. 5.1 din contract debitoarea avea obligația achitării unui onorariu lunar, în avans, în valoare de 655,20 lei în primele 10 zile ale lunii de referință.
În schimbul plății acestui abonament, beneficiarii puteau accesa orice serviciu medical prevăzut în contract și anexa 1 la acesta.
Creditoarea a menționat că au fost emise mai multe facturi fiscale, situația facturilor neachitate fiind următoarea:
- factura fiscala nr. A7492728/16.11.2011 - valoare restanta 655,20 lei, (factura scadenta la data de 30.11.2011), emisa pentru perioada contractuala 01.10._11;
- factura fiscala nr. A7492729/16.11.2011 - valoare restanta 655,20 lei (factura scadenta la data de 30.11.2011), emisa pentru perioada contractuala 01.11._11;
- factura fiscala nr. A7492730/16.11.2011 - valoare restanta 655,20 lei (factura scadenta la data de 30.11.2011), emisa pentru perioada contractuala 01.12._12;
- factura fiscala nr. A7494636/12.12.2011 - valoare restanta 655,20 lei (factura scadenta la data de 26.12.2011), emisa pentru perioada contractuala 01.01._12;
- factura fiscala nr. A7497543/31.01.2012 - valoare restanta 655,20 lei (factura scadenta la data de 14.02.2012), emisa pentru perioada contractuala 01.02._12;
- factura fiscala nr. A7499516/29.02.2012 - valoare restanta 655,20 lei (factura scadenta la data de 14.03.2012), emisa pentru perioada contractuala 01.03._12;
- factura fiscala nr. A7502027/30.03.2012 - valoare restanta 655,20 lei (factura scadenta la data de 13.04.2012), emisa pentru perioada contractuala 01.04._12;
- factura fiscala nr. A7504020/30.04.2012 - valoare restanta 655,20 lei (factura scadenta la data de 14.05.2012], emisa pentru perioada contractuala 01.05._12;
- factura fiscala nr. A7506228/25.05.2012 - valoare restanta 655,20 lei (factura scadenta la data de 08.06.2012), emisa pentru perioada contractuala 01.06._12;
- factura fiscala nr. A7508668/29.06.2012 - valoare restanta 655,20 lei (factura scadenta la data de 13.07.2012), emisa pentru perioada contractuala 01.07._12;
- factura fiscala nr. A7510828/30.07.2012 - valoare restanta 655,20 lei (factura scadenta la data de 13.08.2012), emisa pentru perioada contractuala 01.08._12;
- factura fiscala nr. A7513579/31.08.2012 - valoare restanta 655,20 lei (factura scadenta la data de 14.09.2012), emisa pentru perioada contractuala 01.09._12.
Întrucât aceste facturi nu au fost achitate la data scadenta au fost calculate penalități de întârziere de 0,1% conform contractului.
Creditoarea a mai arătat ca deține o creanța certă, lichida si exigibilă.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007.
În dovedirea pretențiilor sale, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei un set de acte (filele 8-64).
Cererea a fost legal timbrată cu 39 lei taxă de timbru cf. chitanței nr._ din 03.12.2012 și 0,3 lei timbru judiciar.
Legal citată, debitoarea a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii creditoarei ca nefondată și obligarea la cheltuieli de judecată.
In drept art. 1350 și art. 1556 C.civ.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
In fapt, între creditoare și debitoare s-a încheiat Contractul nr. NC03 din 01.10.2011, având ca obiect servicii medicale pe bază de abonament în schimbul unui onorariu. (f. 47-57)
Conform art. 5.1 din contract debitoarea avea obligația achitării unui onorariu lunar, în avans, în valoare de 655,20 lei în primele 10 zile ale lunii de referință. În schimbul plății acestui abonament, beneficiarii (angajații debitoarei) puteau accesa orice serviciu medical prevăzut în contract și anexa 1 la acesta.
Astfel, instanța reține că, raportat la dispozițiile contractuale, creditoarea pune la dispoziția debitoarei accesul la serviciile medicale oferite de aceasta, fără ca plata onorariului să depindă de apelarea efectivă a acestor servicii de către debitoare (denumită în contract participant), prin beneficiari (angajații debitoarei).
În baza contractului mai sus menționat, creditoarea a emis facturi fiscale, succesiv, pentru perioada 01.10._12, ce nu au fost achitate de către debitoare.
În drept, instanta urmează a reține că, în speță, sunt incidente condițiile prevazute de art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, text legal în baza căruia creanța dedusă judecății trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă și să rezulte din contracte comerciale.
Legat de admisibilitatea cererii creditoarei, instanța constată că aceasta este supusă următoarelor condiții cumulative: existența unei obligații ce are ca obiect plata unei sume de bani născute dintr-un contract comercial, iar creanța să fie certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește existența primei condiții, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin acțiune să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii, așa cum acesta a fost formulat de creditoare, fiind îndeplinită în cauză.
Cu privire la cea de a doua condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract comercial, instanța constată că aceasta este îndeplinită, în speță existând un contract comercial, prin care debitoarea și-a asumat obligația de plată a onorariului pe bază de abonament, reprezentând posibilitatea acesteia de a accesa serviciile oferite de către creditoare fără suportarea unor costuri suplimentare, contractul fiind semnat de către ambele părți.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței creditoarei, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 379 alin. 2 Cod procedura civila, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. P. urmare, în aprecierea instanței, ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitoare.
În cauză instanța constată că între părți a fost încheiat de prestări servicii medicale nr. NC03 din 01.10.2011, iar acesta a fost în vigoare pe toată durata emiterii facturilor de către creditoare, urmând a înlătura apărările debitoarei pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția de neexecutare a contractului invocată de către debitoare, instanța reține că aceasta reprezintă o apărare de fond, a cărei simplă invocare nu are menirea de a respinge de plano acțiunea întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 119/2007, ci trebuie să aducă dubii rezonabile în ceea ce privește caracterul cert al creanței.
În acest sens, instanța constată că între părți a fost încheiat un contract pe bază de abonament, astfel că creditoarea și-a asumat obligația de a pune la dispoziția debitoarei accesul la serviciile medicale și efectuarea acestora, în măsura în care au fost solicitate. Mai mult, însuși debitoarea afirmă că nu a solicitat serviciile medicale oferite, ca atare invocarea unei potențiale neexecutări a contractului nu are la bază nicio rațiune contractuală, fiind chiar în contradicție cu susținerile coroborate ale debitoarei.
Cu privire la apărarea debitoarei că „aproape toate persoanele care fuseseră angajații acesteia la momentul încheierii contractului nu mai dețineau calitatea de angajați”, instanța reține că acestea nu au nicio relevanță în speță, debitoarea invocându-și propria culpă, raportat la dispozițiile art 4.5 din contract, debitoarea având obligația să „informeze creditoarea în scris referitor la orice schimbări dorite în lista beneficiarilor așa cum este prezentată în Anexa 2”. (f. 49). Raportat și la prevederile art 5.1 alin 2 din Contract instanța constată că prețul contractului – onorariul – a fost fixat pentru numărul de beneficiari ai serviciilor medicale, pus la dispoziția creditoarei de către creditoare. Mai mult, instanța va avea în vedere și dispozițiile art 4.6 și 4.7, precum și 5.1 alin 1 din Contract, iar din interpretarea sistematică a articolelor menționate, instanța reține că accesul la serviciile medicale oferite de către creditoare debitoarei, are loc pe baza unui abonament, pentru care debitoarea plătește un onorariu lunar, în sumă fixă, calculat raportat la un număr de beneficiari, fiind la latitudinea debitoarei de accesa sau nu serviciul oferit, precum și de a modifica numele proprilor angajați în lista ce formează Anexa 2 la Contract.
În ceea ce privește susținerea debitoarei, că nu mai este în vigoare contractul sus menționat, acesta „încetând tacit”, instanța urmează a le înlătura ca netemeinice, fiind o simplă susținere a acesteia, neexistând o astfel de dispoziție contractuală, cauzele de încetare, modificare și/sau completare, fiind cuprinse limitativ în art 12 din Contract.
De altfel, prin aceaste susțineri, având scopul de a aduce dubii în ceea ce privește caracterul cert al creanței, debitoarea practic recunoaște că nu și-a îndeplinit obligația de plată, așa cum și-a asumat-o prin contract.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că, potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, o creanță este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Instanta constată ca suma solicitata are caracter caracter lichid fiind determinată potrivit art 5.1 din Contractul, semnat și ștampilat de către debitoare. Mai mult, debitoarea a fost notificată la 24.07.2012, pentru o parte din facturile restante, aceasta neformulând nici un punct de vedere la acel moment cu privire la caracterul cert al creanței solicitate de către creditoare, a eventualei „încetări tacite” a acestuia sau a modificării numărului/numelui beneficiarilor contractului (angajații acesteia), aceste apărări fiind formulate abia în calea procesuală aleasă de către creditoare pentru recuperarea debitului restant.
În privinta ultimei condiții, respectiv aceea a exigibilității obligației, instanța reține că exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze în caz de neexecutare la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție.
Instanta constată ca obligatia este exigibila, facturile emise în tot cursul anului contractual 01.10._12, fiind scadente potrivit art 6.02 din Contract, cel mai târziu la data de 14.09.2012 (pentru ultima factură aferentă lunii septembrie 2012)
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a face, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior.
Întrucât, în cauză creditoarea, prin înscrisurile administrate la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații – punerea la dispoziție a unor servicii medicale, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 Cod civil, că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza inscrisurilor aflate la dosar, singura care a inteles sa administreze dovezi în acest sens este creditoarea, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care debitoarea o avea față de creditoare.
P. urmare, instanța constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată, va admite cererea creditoarei și va obliga debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe, suma de 7862,40 lei, reprezentând debit neachitat.
Având în vedere că debitoarea nu a plătit debitul datorat până la data scadenței fiecărei facturi în parte, va admite cererea de acordare a penalităților în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere din valoarea neachitată a facturii, și, raportat la dispozițiile art 1523 lit d cod civil și art 6.4 din Contractul de încheiat între părți, va obliga debitoarea la plata sumei de 2106,47 lei cu titlu de penalități, calculate de la data scadenței fiecărei facturii fiscale restante (12) până la data de 18.12.2012.
Totodată, instanța în scopul executării obligațiilor de plată, va fixa un termen de plată de 10 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedura civila, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, debitoarea este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea creditoarei și, prin urmare, va obliga debitorea să plătească în favoarea acesteia suma de 662 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar, precum și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de creditoarea, . cu sediul în sector 1, București, ., în contradictoriu cu debitoarea, . cu sediul în com. Corbeanca, ., nr. 81 I, .. mansardă, . Ilfov.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe, suma de 7862,40 lei, reprezentând debit neachitat, precum și suma de 2106,47 lei cu titlu de dobândă legală, calculate de la data scadenței fiecărei facturii fiscale restante până la data de 18.12.2012.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 662 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.04.2013.
P., GREFIER,
Red. I.E.M/thn.E.A./6 ex/07.05.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1063/2013. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 6781/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
