Contestaţie la executare. Sentința nr. 3396/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3396/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 21-08-2014 în dosarul nr. 6470/94/2014
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3396
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21.08.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe contestatoarea . și pe intimatul D. D., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc și au fost consemnate în încheierea de ședință de la 13.08.2014 ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data 21.08.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 28.01.2014 sub nr._, contestatoarea S.C. VOLKSBANK ROMÂNIA S.A., în contradictoriu cu intimatul D. D., a formulat contestație la executare împotriva executării silite si a actelor de executare, emise de către B.E.J.A. B., T. & ASOCIAȚII in dosarul de executare nr. 2011/2E/2013, în baza titlului executoriu, reprezentat prin Sentința civilă nr._ din 17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2012, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea popririi înființate în dosarul de executare menționat, precum și a tuturor actelor de executare silită îndeplinite, inclusiv a somației de plată emise la data de 20.01.2014 și a Încheierii din data de 30.12.2013, prin care sunt stabilite cheltuielile de executare; suspendarea executării silite, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestației la executare; întoarcerea executării silite, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr._/17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2012 a fost admisă cererea formulată de creditorul D. D. și s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor reglementate de art. 3 lit. d și art. 5 lit. c din Condițiile speciale ale Convenției de credit nr._/29.11.2007 și art. 3.5 și art. 3.10 din Condițiile generale ale Convenției de credit, s-a constatat nulitatea parțială a Actului Adițional cu privire la introducerea comisionului de administrare, a fost obligată banca să emită un nou grafic de rambursare după eliminarea clauzelor constatate abuzive și a fost obligată banca la restituirea către reclamant a sumelor percepute cu titlu de comision de risc și de administrare, în baza Convenției de credit.
Conform obligațiilor stabilite prin sentința civilă nr._/ 17.10.2013, S.C. VOLKSBANK ROMÂNIA S.A. și-a îndeplinit obligația din titlul executoriu restituindu-i intimatului Dască D. comisionul de risc/administrare achitat de acesta, conform extrasului de cont atașat la dosarul cauzei, încă din data de 09.12.2013. Mai mult, intimatul a fost invitat la bancă pentru a ridica noul Grafic de rambursare, însă acesta nu a dat curs invitației.
Sentința civilă nr._/17.10.2013 a fost pusă în executare de către creditor, formându-se dosarul de executare nr. 2011/2E/2013, executarea silită fiind vădit nelegală.
Contestatoarea a mai arătat că, în primul rând, onorariul stabilit de către executor la suma de 4.340 lei, deși s-au efectuat decât câteva acte de executare silită de către executorul judecătoresc, este într-un cuantum foarte mare față de actele de executare efectuate și ținând cont și de dispozițiile art. 669 C.proc.civ.
În al doilea rând, executarea silită este vădit nelegală având în vedere că S.C. VOLKSBANK ROMÂNIA S.A. și-a îndeplinit toate obligațiile rezultate din dispozitivul sentinței civile nr._/17.10.2013 încă dinainte de constituirea dosarului de executare.
Față de aspectele învederate, contestatoarea a solicitat instanței admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și următoarele C.proc.civ., art. 667, art. 669, art. 451, art. 622 C.proc.civ.
În cadrul procedurilor de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată, instanța a pus în vedere contestatoarei achitarea unor taxe judiciare de timbru în cuantum de 1.000 lei, potrivit art. 10 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013, aferentă contestației la executare propriu zise, în cuantum de 50 lei, potrivit art. 10 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 80/2013, aferentă capătului de cerere privind suspendarea executării silite și în cuantum de 300 lei, potrivit art. 10 alin. 4 din O.U.G. nr. 80/2013, aferentă capătului de cerere privind întoarcerea executării silite, precum și achitarea unei cauțiuni în cuantum de 4.573,13 lei, potrivit dispozițiilor art. 718 alin. 2 lit. b Cod procedură civilă, în privința capătului de cerere privind suspendarea executării silite, contestatoarea achitând doar suma totală de 1.300 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru (f. 44, 45).
Au fost atașate la dosar, in copii certificate pentru conformitate cu originalul, toate actele de executare întocmite in dosarul nr. 2011/2E/2013 al B.E.J.A. B., T. & ASOCIAȚII.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care, pe cale de excepție, a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București, iar pe fond, a solicitat respingerea contestației la executare propriu-zise, precum și a celorlalte capete de cerere formulate de contestatoare.
În motivare, a arătat că S.C. VOLKSBANK ROMÂNIA S.A. nu s-a achitat de obligațiile stabilite prin sentința civilă nr._/17.10.2013, deși a făcut demersurile de a solicita pe cale amiabilă sumele menționate și noul grafic de rambursare, astfel că a ales calea executării silite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 alin. 1 N.C.P.C.
În susținere, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4283/19.06.2014 Judecătoria Sector 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată la data de 16.07.2014 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt,prin sentința civilă nr._/17.10.2012 pronunțată în dosarul nr._/300/2012 de Judecătoria Sectorului 2 București(f. 54-58), rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2679/26.06.2012 pronunțată de Tribunalul București(f. 59-63), s-a admis cererea formulată de reclamantul D. D. împotriva pârâtei ., s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor inserate al clauzelor inserate la art. 3 lit. d și art. 5 lit. a din condițiile speciale și art. 3.5 și art. 3.10 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/29.11.2007, astfel cum a fost modificată prin actul adițional. S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor menționate și nulitatea absolută parțială a actului adițional cu privire la introducerea comisionului de administrare. Pârâta a fost obligată să emită un nou grafic de rambursare după eliminarea clauzelor constatate abuzive. De asemenea, pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma de 9.899,50 CHF, în lei, la data plății, suma încasată cu titlu de comision de risc în perioada 17.12._10 și a sumei în cuantum de 6.818,94 CH, în lei, la data plății, suma încasată cu titlu de comision de administrare în perioada 15.09._12.
Prin cererea de executare silită formulată la data de 09.12.2013(f. 53), creditorul D. D. a solicitat înregistrarea dosarului de executare împotriva debitoarei ., motiv pentru care s-a format dosarul de executare nr. 2011/2E/2013 de Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești B., T.&Asociații.
Prin încheierea nr. 5189/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria B.(f. 70) s-a admis cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitoarei ..
Prin încheierea din data de 30.12.2013 emisă de Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești B., T.&Asociații(f. 75), s-a stabilit suma de 4.438,60 lei ce reprezintă cheltuieli de executare silită în dosarul execuțional nr. 2011/2E/2013.
Prin notificarea din data de 16.01.2014(f. 21), i s-a adus la cunoștință contestatoarei faptul că s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor.
Prin somația din data de 20.01.2014(f. 15), contestatoarea a fost somată ca în termen de 10 zile de la primirea acesteia, să emită un nou grafic de rambursare după eliminarea clauzelor constatate abuzive și de a achita creditorului suma de 4.438,60 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
În drept, în ce privește aplicarea legii procesuale civile în timp, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite intrate după ..
Astfel, având în vedere că data înregistrării cererii de executare silită la Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești B., T.&Asociații este 09.12.2013, atunci sunt incidente dispozițiile Noului Cod de Procedură Civilă.
Prin prezenta acțiune, contestatoarea solicită anularea popririi înființate, a somației de plată emisă în data de 20.01.2014 și a încheierii din data de 30.12.2013.
Instanța nu poate reține motivele contestatoarei legate de faptul că onorariul stabilit de către executor se ridică la suma de 4.340 lei, deși în cadrul executării silite declanșate nu s-au efectuat decât câteva acte de executare silită de către executorul judecătoresc, respectiv o înființare de poprire, o înștiințare, o somație de plată și o încheiere de fixare a cheltuielilor de executare, din următoarele considerente:
Potrivit art. 669 alin. 1-4 C.proc.civ., "partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor. Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului în faza de executare silită;
4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni."
Potrivit art. 39 din Legea nr. 188/2000, "executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
b) pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
c) pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depășește 80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
(2) Ministrul justiției va stabili onorarii minimale și maximale pentru persoanele cu venituri sub salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, precum și posibilitatea achitării acestora în mai multe tranșe.
(3) Executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului."
Prin încheierea din data de 30.12.2013 emisă de Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești B., T.&Asociații, s-a stabilit suma de 4.438,60 lei ce reprezintă cheltuieli de executare silită în dosarul execuțional nr. 2011/2E/2013, sumă compusă din: 49 lei taxe poștale, 49,60 lei cheltuieli de transport, 4.340 lei onorariu executor judecătoresc.
În ceea ce privește onorariul de executor, sumele plătite cu acest titlu reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000 și cele ale Ordinului MJ nr. 2550/2006, astfel cum a fost modificat, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește. Instanța constată că executorul judecătoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000, acesta fiind stabilit la limita de 10% din creanța pusă în executare.
Instanța nu poate interveni pentru a micșora sau mări cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului. Onorariul executorului judecătoresc, calculat în limitele impuse de art. 39 din Legea nr. 188/2000, nu poate fi disproporționat de mare față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut contestatoarea, întrucât textul de lege înlătură orice disproporție vădită.
Cât privește susținerile contestatoarei privind nulitatea absolută a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, deoarece acestea nu ar fi fost avansate de catre intimat, instanța urmează a le înlătura, întrucât potrivit art. 669 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ., debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar, iar potrivit art. art. 669 alin. 5 C.proc.civ., în cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepția onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție.
Mai mult, potrivit alin. 3 al art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului.
Conform art. 669 alin. (1) C. proc. civ., partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
Onorariul executorului judecătoresc nu trebuie însă achitat în avans nici măcar parțial de către creditor, conform art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, potrivit cu care executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului.
Prin urmare, onorariul executorului judecătoresc se obține exclusiv în urma executării de la debitor, în cazul în care executarea silită se finalizează cu realizarea obligației prevăzute de titlul executoriu.
Contestatoarea a invocat faptul că executarea silită este vădit nelegală, având în vedere că aceasta și-a îndeplinit toate obligațiile rezultate din dispozitivul sentinței civile înainte de constituirea dosarului execuțional.
Potrivit art. 662 alin. 1, 2 și 3 C.proc.civ., "obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
(3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare."
Deși contestatoarea a învederat instanței că aceasta și-a îndeplinit obligațiile, aceasta nu a făcut nicio dovadă în acest sens. Contestatoarea a depus la dosarul cauzei un act adițional la convenția de credit nr._/29.11.2007, dar nu a făcut dovada comunicării către intimat a graficului de rambursare sau a actului adițional.
Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că actele de executare silită nu sunt afectate de vreo cauză de nulitate, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată contestația formulată.
Întrucât cererea contestatoarei urmează a fi respinsă, instanța constată că aceasta se află în culpă procesuală, căzând în pretenții și, în baza dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, va obliga contestatoarea la plata către intimat a sumei de 2000 lei constând în onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. Volsbank România S.A., cu sediul ales la S.C.P. R. C. ȘI ASOCIAȚII în sector 1, București, .. 31, în contradictoriu cu intimatul D. D., cu domiciliul ales în sector 5, București, .. 4, ., ..
Obligă contestatoarea la plata către intimat a sumei de 2000 lei constând în onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.08.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./4 ex./02.12.2014
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 6883/2014. Judecătoria BUFTEA | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 4401/2014.... → |
|---|
