Ordin de protecţie. Sentința nr. 2920/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2920/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 07-07-2014 în dosarul nr. 4283/94/2014
Dosar nr._
JUDECATORIA B.
Sentința civilă nr.2920
Camera de Consiliu din data de 07.07.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU
Grefier C. L.
Din partea Ministerului Public- P. de pe lângă Judecătoria B. participă procuror Hanc M. L..
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamanta R. L. M. și pe pârât B. G., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu au răspuns reclamanta asistata de apărător, pârâtul asistat de apărător cu împuternicire avocațiala aflata la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează faptul că dosarul se află la al treilea termen de judecata, stadiul procesual – fond, obiectul cauzei ordin de protecție.
La interpelarea instanței, reclamanta arata ca adeverința medicala se referă la incidentul din data de 06.05.2014 si a ajuns la IML in data de 10 mai 2014. In data de 06.05.2014 era acasă si a spus soțului că dorește dă divorțeze insă, având in vedere că au un copil să locuiască împreuna. Pârâtul a amenințat-o în sensul că i-a adus injurii, că o omoară si a si lovit-o, a aruncat un coș cu chei după ea.
Pârâtul, în apărare, arata ca nu are o fire recalcitrantă astfel cum reclamanta susține, reclamanta a formulat aceasta acțiune pentru a acoperi faptul că se afla ., ca să acopere aceste relații a căutat cearta tot timpul cu el, nu a agresat-o nici fizic, nici verbal pe reclamantă, nu bea, nu fumează, nu a aruncat cu chei. Tot ce spune reclamanta spune în apărarea ei pentru a spăla rușinea. Nu a amenințat-o niciodată si nu a aruncat cu chei.
Instanța față de cererea de trimitere a cauzei la parchet o va respinge având în vedere că nu s-au indicat circumstanțe temeinice din care sa rezulte că înscrisul ar fi fost falsificat si totodată, raportat la probatoriul administrat in cauza consideră că nu este utilă o asemenea trimitere, partea având posibilitatea să facă plângere direct la parchet.
Apărătorul reclamantei arata ca la data de 02.07.2014 martorul P. I. a afirmat ca s-a întâlnit cu reclamata in data de 7-8 mai 2014 si nu i-a povestit nimic însă la dosar s-au depus documente din care rezultă ca dl P. s-a întâlnit cu reclamanta in data de 5 mai 2014 la cabinetul medical.
Apărătorul pârâtului solicită a se constata ca martorul s-a aflat sub jurământ, la data de 7-8 s-a întâlnit cu reclamanta, după incident insă au vorbit la telefon să-i elibereze actul medical.
Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecata si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata, să se dispună emiterea ordinului de protecție pentru motivele arătate. Fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii, să se aibă în vedere răspunsurile contradictorii si răspunsul la întâmpinare prin care reclamanta a arătat că s-a întors acasă. Cu privire la incidentul din data de 06.05.2014 solicită a se constata ca nu există nici o proba directă cu privire la acest episod iar martorul audiat a arătat ca reclamanta nu a prezentat urme de violenta. De asemenea, solicită a fi înlăturata declarația martorului audiat de reclamanta având in vedere ca aceasta se afla in litigiu cu pârâtul, a arătat ca nu vorbește cu pârâtul de 6 luni. Solicită a se avea in vedere ca in perioada 06.05._14, reclamanta si pârâtul s-au aflat in aceeași încăpere, fără alte persoane in preajma lor, fără ca acesteia să i se fi întâmplat ceva pentru ca pârâtul nu are un comportament violent, reclamanta a mers in domiciliul comun pentru a face curățenie iar la un moment dat a venit si fostul soț. La dosarul cauzei s-a depus desfășurător convorbiri telefonice ale reclamantei de la ora 10 seara, relevant este că reclamanta nu era amenințata insă încuia ușa pentru a vorbi la telefon; s-au depus și fotografii făcute cu telefonul pârâtului când părțile au stat la magazin, pârâtul făcea poze, din acestea nu rezultă că reclamanta era speriată.
Acțiunea este neîntemeiată intrucit nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 23 alin 1 din legea 217/2003 si față de faptul că aceasta este o măsura restrictivă ce reprezintă o limitare a unor drepturi ce țin de viata privata a pârâtului, acest lucru este admisibil juridic numai in măsura in care comportamentul acestuia o impune. In speță nu a fost probat comportamentul asocial direcționat spre reclamanta, nu exista măsura solidă care să conduca la instituirea acestei masuri restrictive de drepturi pentru o perioada de 6 luni iar termenul pentru care a fost solicitat acordarea ordinului de protecție este prea mare deoarece intervalul de 6 luni reprezintă limita maxima a acestuia si se acorda in cazuri deosebite. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea cererii, să se dispună emiterea ordinului de protecție.
Instanța retine cauza in pronunțare.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 14.05.2014, reclamanta R. L. M. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva numitului B. G., prin care să se dispună obligarea pârâtului la păstrarea unei distante minime de 300 m față de reclamantă, obligarea pârâtului la păstrarea unei distante minime de 300 m față de reședința reclamantei, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau în orice alt mod cu reclamanta, obligarea pârâtului la predarea armelor către politie.
În motivarea cererii, s-a arătat în esență că părțile au fost împreuna aproximativ 21 de ani, din relația lor a rezultat un copil care in prezent este major. S-a arătat că pârâtul manifestă violenta fizică, in acest sens reclamanta a fost lovita cu palmele, cu pumnii si picioarele fără să tină cont că de față a fost si copilul lor. Cu toate acestea; reclamanta a arătat că nu a dorit să creeze un rău pârâtului înțelegând să ascundă aceste ieșiri ale acestuia, totuși agresiunile au continuat, fapt dovedit de certificatul medical depus la dosar.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii arătând că in ultimii ani intre părți nu au existat conflicte majore si nici episoade de agresiune fizică, in perioada 06.05._14 părțile au locuit împreuna fără a exista urme de agresiuni fizice, la data de 10 mai 2014, după ce s-a întors din oraș nu a mai găsit-o pe reclamanta acasă, aflând ulterior că se mutase la rudele ei, si tot in prezenta acestora reclamanta a arătat că nu a fost agresata fizic sau verbal ci doar că dorește să si ia o măsura de precauție. Pârâtul a mai precizat ca deține un magazin in curtea casei lor in care este angajata vânzătoare mama reclamantei iar in perioada 10-20 mai 2014 reclamanta a venit constant la magazin, au stat împreuna fără ca aceasta să dea vreun semn de teamă. După ce a adus la cunoștința reclamantei că a revocat procura prin care o împuternicise pe reclamanta să se ocupe de anumite chestiuni administrative legate de magazin, aceasta a început să tipe si să amenințe că va chema organele de politie.
Instanța a încuviințat si administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri si martori, fiind audiați in cauza martorii M. M. si P. I., declarațiile fiind consemnate si atașate la dosar.
Analizând cererea formulată de reclamantă, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată că aceasta este întemeiată în parte și urmează a fi admisă ca atare, pentru următoarele considerente:
Reclamanta și pârâtul au avut calitatea de soti, casatoria din data de 23.04.2008 fiind desfăcută de comun acord prin Certificat de divorț din data de 14.05.2014, depus la fila 21 din dosar.
Din probele administrate în cauză a rezultat comportamentul necorespunzător al pârâtului față de reclamantă. Astfel, susținerile reclamantei se coroborează cu depozițiile martorilor audiați în cauză, în sensul că au existat două incidente recente din care reiese comportamentul violent al pârâtului față de reclamantă. În data de 6 mai 2014 martorul P. I. B. a vorbit telefonic cu reclamanta care i-a povestit că a fost nevoită să plece din casă întrucât pârâtul a bătut-o și ar fi vrut să „o taie” iar fiul părților i-a povestit martorului că părinții lui s-au certat iar reclamanta i-a spus că trebuie să plece de acasă pentru că pârâtul s-a dus la bucătărie să ia cuțitul și să îi omoare. Reclamanta a susținut în instanță faptul că în acea seară s-a certat cu pârâtul iar acesta a lovit-o în cap cu un coș cu chei metalice. Aceste aspecte se coroborează cu certificatul medico-legal depus la fila 142 emis în data de 20.06.2014 în care se concluzionează că reclamanta prezenta leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp dur, datând din 06.05.2014 și necesitând 2,3 zile de îngrijiri medicale. Mai mult, reclamanta a depus două plângeri la Poliția Mogoșoaia înregistrate sub nr.1746.191/02.06.2014 și 1746.212/20.06.2014, care au fost înregistrate ca petiții, pârâtul fiind invitat la sediul poliției și avertizat în scris să respecte normele de conviețuire socială și relațiile cu soția și familia.
Martora M. M., audiată în cauză a relatat despre incidentul petrecut imediat după divorț, în data de 20.05.2014, arătând că l-a auzit din curtea sa pe pârât adresându-se pe un ton ridicat reclamantei și a văzut-o pe reclamantă cum a ieșit din magazinul familiei, pârâtul a alergat după ea, iar în momentul în care aceasta a intrat în mașină, pârâtul a început să dea cu pumnii în geamul lateral, să înjure și să spună „te omor, te omor”.
Din toate aceste elemente instanța reține că scandalurile dintre părți s-au intensificat pe fondul divorțului recent și a motivelor care au determinat această despărțire, pârâtul manifestând o atitudine violentă verbal și chiar fizic, care poate pune în pericol siguranța reclamantei, dreptul său la viață, integritate corporală, libertate fizică și psihică, drepturi fundamentale garantate de lege oricărei persoane.
Față de susținerile părților, trebuie amintit că măsura ordinului de protecție se impune în situații de posibile conflicte violente, violența putând fi chiar și numai la nivel verbal, tocmai pentru a preîntâmpina o stare de pericol, pe care persoanele ce dovedesc reacții violente, o pot crea în orice moment sub impulsul unor factori externi. Comportamentul pârâtului i-a creat reclamantei o stare de teamă care îi afectează libertatea de mișcare și libertatea psihică, ceea ce nu este o situație de normalitate, intervenția instanței urmărind să stopeze acest abuz. Chiar și faptul că părțile nu vor mai păstra legătura pentru două luni este menit să estompeze conflictul deschis existent în prezent, și să conducă la reconcilierea relațiilor dintre cei doi.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea 217/2003 republicată, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute.
În consecință, având în vedere cele reținute, instanța urmează să admită în parte cererea și să oblige pârâtul B. G., să păstreze o distanta minima de 10 m fata de reclamanta R. L. M., precum și fata de domiciliul și locul de muncă ale reclamantei. Instanta consideră că distanta de 10 m este suficientă pentru a i se asigura protectia reclamantei, fără a afecta posibilitatea de deplasare a pârâtului prin localitatea in care domiciliază.
În baza art. 23 alin. 1 lit. f din Legea 217/2003 republicată, instanța va interzice pârâtului luarea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta si persoanele mentionate mai sus.
Potrivit art. 23 alin. 1 lit. g din Legea 217/2003 pârâtul va fi obligat să predea poliției armele deținute pe perioada amintită.
Toate aceste măsuri își vor produce efectele pe o perioadă de 2 luni de la data pronunțări hotărârii, perioadă considerată suficientă de instanță față de împrejurările cauzei, reclamanta având posibilitatea de a formula o nouă cerere dacă starea de pericol persistă și după acest moment.
Instanta va lua act că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta R. L. M. domiciliata București, ., ., .,sector 2 în contradictoriu cu pârâtul B. G. domiciliat in Mogoșoaia, ., județ Ilfov.
In temeiul disp. art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 republicată, emite următorul ORDIN DE PROTECTIE prin care, cu caracter provizoriu, pe durata de 2 luni de la data emiterii prezentului ordin, dispune următoarele:
In temeiul disp. art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 republicată:
- Obliga pârâtul să păstreze o distanta minima de 10 m fata de reclamanta precum și fata de domiciliul și locul de muncă ale reclamantei.
- Interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
- Obliga paratul să predea armele deținute către poliție.
În baza art. 29 din Legea 217/2003 republicată, prezentul ordin de protecție este executoriu, fără somație și fără trecerea vreunui termen.
In temeiul art. 31 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 prezentul ordin se comunica de îndată structurilor Politiei Romane de la domiciliul reclamantei și al pârâtului.
In temeiul art. 31 alin. 2 Legea nr. 217/2003 dispune punerea de îndată in executare a prezentului ordin de protecție sub supravegherea politiei.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs in termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronuntata in sedinta publica azi 07.07.2014.
P., Grefier,
Red: Jud FAL/ Tehnodact C.L.
5 ex/08.07.2014
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 5076/2014. Judecătoria BUFTEA | Ordin de protecţie. Sentința nr. 2829/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
