Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2388/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2388/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 7216/94/2013
JUDECATORIA B.
Dosar nr._
SENTINTA CIVILĂ NR.2388
Ședința publică din data de 16.06.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU
Grefier C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta B. H. M. în contradictoriu cu pârâtul B. H. A., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publică de la 13.06.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 16.06.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 31.03.2014, reclamanta B.-H. M. a chemat în judecată pe pârâtul B.-H. A., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună, pe cale de ordonanță președințială, exercitarea autorității părintești în exclusivitate, asupra minorei B.-H. I., stabilirea unui program de relații personale a pârâtului cu minora în prima și a treia zi de sâmbătă a lunii între orele 17-20, doar în prezența mamei, preferabil într-un loc public, adecvat vârstei minorei sau în prima și a treia zi de duminică a lunii între orele 17-20, doar în prezența mamei. preferabil într-un loc public, adecvat vârstei minorei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 20 iunie 2011 pârâtul a introdus acțiunea de divorț, acela fiind momentul care a declanșat o stare tensionată între părți. Programul de relații personale ale tatălui cu minora a fost stabilit și început să fie pus în practică încă din lunile martie/mai 2012. Nu s-a opus niciodată aplicării programului de vizitare stabilit în favoarea pârâtului, deși acesta în cadrul cererii sale de ordonanță președințială, a arătat instanței că locuiește în București, sector 2. În realitate, pârâtul nu a dus niciodată minora acolo, ci exclusiv la domiciliul concubinei sale din Săftica, unde locuiește în prezent împreună cu concubina, copilul și părinții acesteia. Menționează ca minora a fost prima oara în străinătate la 4 luni, in Bulgaria, apoi la 1.2 ani in Turcia si din nou la 1.5 ani in Turcia cu ambii părinți. La 2.2 ani, întrucat paratul tocmai ne părăsise, subsemnata am mers singura cu minora in Bulgaria in luna iulie si apoi din nou, la 2.5 ani in luna septembrie, in Turcia. Tatăl nu a condiționat atunci procurile, neinteresandu-1 practic ce se întâmpla cu mine si cu minora; din 2012 insa, dreptul minorei la o vacanta in condiții mai bune decât cele oferite in România (si implicit al subsemnatei), este restrâns de tata, acesta nedorind sa ii semneze procura care i-ar permite si ei sa se bucure de o vacanta in străinătate, 7 zile / an, la fel ca prietenii si colegii ei.
In contrapartida, arată că paratul si-a dus noua familie in vacante in Turcia de 3 ori in vara 2012, plătind sume de peste 20,000 lei /excursie din contul sau personal, doar pentru biletele cumpărate pentru el, concubina sa, copilul acesteia de 3 ani la acel moment si părinții concubinei (lucru aflat in urma depunerii in instanța, in cadrul acțiunii de partaj a bunurilor comune, a extraselor sale de cont).
Ca dovada a imensei afecțiuni si deosebitei griji pe care paratul o manifesta fata de minora, stau următoarele acțiuni ale acestuia:
- tatăl minorei nu i-a dat voie acesteia sa participe alături de colegii ei de grădinița la un concurs preșcolar de arte plastice dedicat vârstei ei. concurs ce a avut loc in data de 2 martie 2013, organizat la nivel de București. Paratul i-a comunicat mamei ca are alt program cu ea si ca nu ii da voie sa meargă, fiind week-end-ul lui de vizita. Ulterior a aflat de la minora (care a plâns îngrozitor de frica lui când acesta a luat-o sâmbăta 2 martie 2013), ca a dus-o tot la Saftica si ca duminica, singura distracție a fost aceea de a merge la coafor cu concubina soțului meu(inca), pentru ca aceasta sa isi faca unghiile.
Mai mult, intrucat minora (care cu mama participa la toate activitățile socio-cultural dedicate vârstei ei-Teatrul Tandarica, I. C., Opera Comica pentru Copii, spectacolele de dans de la Palatul Copiilor, Spectacolul Disney din februarie 2013, spectacole de balet de la Opera R., etc) - isi dorește foarte mult sa devină balerina, aceasta i-a solicitat tatălui ei sa îi spună daca poate sa o înscrie pe cea mica la cursuri de balet (unde sunt inscrisi copii de la 3 ani) si la cursurile Fast Track Kids (unde sunt copii de la 6 luni!), cursuri care se tin săptămânal, sâmbăta - nesolicitandu-i sa participle financiar la susținerea acestor cursuri, ci doar sa ii permită celei mici sa isi implineasca visul, renunțând pentru o perioada la câteva ore din "dreptul lui de vizita" in favoarea micii ei pasiuni.
Tatăl i-a răspuns ca el nu doar ca nu are oricum de gand sa dea nici un ban in plus fata de ce il obliga legea, dar ca nici nu considera important ca cea mica sa faca vreun curs si ca nu este de acord, (atașat prezentei acțiuni aveți si corespondenta purtata intre noi).
In ce privește problemele de sănătate, fetita a fost in intervalul oct 2012 - martie 2013 de nenumărate ori bolnava, in diverse stadii. Paratul nu doar ca nu s-a implicat in nici un fel, insa de multe ori a impiedicat accesul minorei la tratament, fapt care a dus la complicații.
Astfel, fetita a avut câteva episoade serioase de rinofaringita acuta, febra puternica, infecții ORL, infecție cu rotavirus (pentru care a avut nevoie de spitalizare), infecție cu giardia, infecție cu pneumococ, suspiciune de ., toate ca urmare a frecventării grădiniței si probabil pe fondul unui psihic / fizic mai sensibil. In plus, a trebuit dusa de aprox 6 ori la stomatolog pentru urgente dentare, a avut un diagnostic de tendinita, etc.
Deși a încercat de fiecare data sa il contacteze si sa il solicite sa le ajute, de cele mai multe ori paratul nu i-a răspuns la telefon iar in rarele cazuri in care l-a găsit si informat, i-a comunicat ca nu este problema lui.
Deși informat asupra problemelor si a consecințelor, tatăl nu i-a permis minorei sa facă un tratament urgent si complicat in luna noiembrie 2012 care presupunea de 3 ori/zi aerosoli in diferite concentrații) prin prisma faptului ca era week-end-ul lui de vizita; rezultatul a fost ca început cu întârziere, tratamentul nu a avut rezultatul scontat, fetita dezvoltând polipi nazali care si acum sunt ținuți sub control cu tratament medicamentos si control lunar, pentru a preveni operația.
In luna decembrie 2012 minora a fost internata de urgenta cu rotavirus (costurile pentru doar 3 zile de spitalizare si tratament depășind suma de 2,000 ron): informat, tatăl a găsit de cuviința sa ii trimită 2 sms-uri in care o întreba cum se simte minora, insa nu a acceptat sa plătească nici un leu din cheltuiala cu spitalizarea, spunând ca ii da oricum prea multa pensie alimentara minorei si ca el are acum alta familie de care trebuie sa se ocupe.
În paralel, in aceeași perioada in care mama si minora erau in spital cu rotavirus 21 - 27 decembrie 2012, reclamantul era ocupat sa isi golească conturile bancare, transferând atat către tatăl sau cat si către tatăl concubinei sale — numitul P. I. — sume enorme, de ordinul zecilor de mii de euro intrucat se pregătea pentru acțiunea de partaj pe care a si introdus-o in luna ianuarie 2013, iar conturile sale trebuiau sa fie goale.
Datorita programului de vizita acordat paratului si a inflexibilității pe care acesta a aratat-o, reclamanta susține că de multe ori a ajuns sa programeze minora la doctori la primele ore ale dimineții de sâmbăta, orele 7 sau 8 cel târziu tocmai pentru a nu intarzia fetita la intalnirea cu tatăl ei. pentru a nu da naștere la alte scandaluri la care ea sa fie martora.
Reclamanta a menționat ca in ciuda eforturilor sale de a sti ce se întâmpla cu copilul cat ea este la tatăl ei, cu atat mai mult cu cat el nu are experiența sau interes întrucât nu s-a ocupat niciodată de ea acesta refuză orice comunicare cu copilul in cele doua zile in care el are drept de vizita, niciodată nu răspunde la telefon atunci cand il sună să vadă ce face copilul, niciodată nu răspunde la sms-uri.
Niciodată paratul nu vrea sa-i comunice unde o duce, unde au fost, ce anume a mâncat fetita cat a fost cu el, daca a avut scaun. De multe ori dupa ce revine din vizitele de la tatăl sau, minora are nopți in care se trezește din somn plângând sau strigând "mama nu ma da, mama nu ma da", sau are episoade de vărsaturi si accese de febra fara legătura cu nimic.
În momentul de fata minora este îngrozita de vizitele ei la Saftica, de faptul ca trebuie sa se duca ca nu are ce face, ca altfel "iar vine A. si ne bate si vine cu politia". Si ca daca se duce acolo, pe ea cine o apară, ca iar o bate Mateo, ca iar o inchide A. . plângă acolo singura. Si de multe ori o întreaba pe reclamantă: " mama, daca tu spui ca ma iubești, de ce il lasi pe A. sa ma ia?"
Articolul 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 prevede in mod expres ca „exercitarea drepturilor si indeplinirea obligațiilor părintești trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunăstarea materiala a copilului". Rezulta ca interesul superior al copilului primează in orice situație, deci si in aceea in care căsătoria părinților sai a fost desfăcuta prin divorț.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată, respingerea reducerii programului de vizitare a minorei, nefiind îndeplinite condițiile prevazute de art 996 C. pr civ., cu cheltuieli de judecată.
Astfel, este necesar ca instanța sa aprecieze ca in favoarea reclamantului exista o aparenta de drept. Aparenta dreptului exclude in mod categoric aprofundarea dreptului reclamat. Instanța investita doar va „palpa" dreptul, va aprecia asupra aparentei lui prin motivările invocate de reclamant si parat fara sa administreze probatorii de fond.
Astfel, hotărârea instanței care judeca ordonanța președințiala nu va trebui sa soluționeze problema fondului ci doar sa admită unele masuri cu caracter provizoriu.
Cu privire la exercitarea autorității părintești în comun, Judecătoria B. ca instanța de fond, s-a pronunțat prin sentința civila nr. 1208/5.03.2012, stabilind in baza probatoriului consistent administrat in cauza ca se impune aceasta soluție. In acest sens, o hotărâre judecătoreasca, chiar si când este supusa cailor de-atac, constituie mai mult decât o aparenta de drept.
De asemenea, codul civil instituie ca regula de baza in aceasta materie exercitarea autorității părintești in comun si numai ca excepție, in cazuri extrem de grave, in care prima varianta este imposibila, încredințarea minorului unuia dintre părinți.
Având in vedere toate aceste aspecte, se poate constata cu ușurința ca aparenta de drept este cu totul si cu totul potrivnica reclamantei, exercitarea autorității părintești in comun fiind prevăzuta ca regula de legislația in materie si dispusa de catre instanța care a soluționat fondul cauzei.
Pentru a se putea promova o acțiune pe calea ordonanței presedintiale trebuie sa se probeze existenta unor „cazuri grabnice", care impun luarea unor masuri provizorii pentru:
a) păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin intarziere;
b) prevenirea unor pagube iminente ce nu s-ar putea repara altfel;
c) înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu ocazia unei executări.
Pârâtul susține că reclamanta nu motivează si mai ales nu dovedește in nici un fel urgenta pentru dispunerea unei astfel de masuri excepționale pana la soluționarea irevocabila a dosarului de fond. Se poate observa cu ușurința din înscrisurile depuse de pârât la dosar, ca reședința minorei este stabilita la reclamanta, ca aceasta refuza sa se supună hotărârii irevocabile prin care i-a fost stabilit un program de vizitare, că încearcă prin orice mijloace sa-i interzică dreptul de a avea legături personale cu minora. Pe de alta parte, pârâtul susține că a încercat din răsputeri sa ajung la un consens cu reclamanta numai in interesul superior al minorei care trebuie sa fie afectata cat mai puțin de despărțirea părinților. Acesta spune că a plătit si plătește o pensie alimentara de peste 5.000 RON lunar si respectiv peste 18.000 de RON in luna iunie când a primit bonusul anual.
In aceste condiții, daca ar fi sa existe un PERICOL IMINENT pentru fiica sa, acesta ar veni din partea mamei care nu mai lucrează din 2011 si a transformat minora in instrument de șantaj pentru obținerea unor beneficii materiale necuvenite.
Însăși caracterul provizoriu al masurilor prezuma vremelnicia acestora.
In ceea ce privește condiția neprejudecării fondului, atâta timp cât Judecătoria B. s-a pronunțat pe fond prin sentința nr. 1208/05.03.2012, stabilind ca autoritatea părinteasca sa se exercite in comun, admiterea cererii de ordonanța presedintială prin încuviințarea unei masurj diametral opuse decât cea stabilita deja in dosarul de fond, ar echivala cu o prejudecare a fondului. Pe de alta parte, prezenta ordonanța presedintiala nu poate substitui calea de atac a apelului care urmeaza a fi soluționat in dosarul_ aflat pe rolul Tribunalului Ilfov. In acest sens, soluția fondului nu poate fi modificata, chiar si vremelnic pe cale de ordonanța presedintiala, ci numai prin uzitarea cailor legale de atac.
Având in vedere toate aceste aspecte, solicită a se constatate ca aparenta de drept este potrivnica cererii de ordonanța presedintiala formulata de reclamanta si ca aceasta cerere nu îndeplinește nici condițiile urgentei si neprejudecării fondului.
Mai arată că și-a exercitat întotdeauna cu responsabilitate autoritatea părinteasca asupra fiicei sale I. A., având grija de aceasta cand a fost in prezenta sa, interesându-se în mod permanent de evoluția acesteia la grădinița, de sănătatea fiicei minore si susținând-o financiar in mod consistent.
Subliniază ca îl preocupa în permanenta sănătatea Iuliei. Astfel, i-a dat reclamantei un card de servicii medicale pe numele fiicei sale, card valabil in toate clinicile rețelei de sănătate Regina M., card de care reclamanta a uzat din plin, asa cum demonstrează rapoartele medicale si rețele atașate chiar de reclamanta la dosar, marea lor majoritate fiind emise de Regina M.. In ceea ce privește neadevărul cu privire la tratamentul nazal cu nebulizatorul din luna noiembrie 2012, atașează corespondenta purtata cu reclamanta pe aceasta tema din care rezulta clar ca el s-a oferit sa continue acest tratament în weekend, dar reclamanta a refuzat sa-i dea tratamentul, având o atitudine batjocoritoare la adresa sa.
A mai arătat că o susține în permanenta financiar pe minoră, virând sume semnificative cu titlu de pensie alimentara în contul mamei acesteia. Din păcate, se pare ca reclamanta, care conform propriilor declarații nu mai are serviciu din luna decembrie 2011, cheltuiește o parte semnificativa din acești bani pe avocați pentru a deschide tot felul de procese în loc sa folosească acești bani exclusiv în folosul Iuliei. Spre susținere s-au atasat ordinele de plata a pensiei de întreținere (peste 5.000 de RON pe luna si respectiv peste 18.000 de RON in luna iunie cand a primit bonusul anual) pentru ultimele trei luni.
In ceea ce privește celelalte afirmații defăimătoare si neadevărate ale reclamantei cu privire la o presupusa adversitate a fiicei sale fata de el, s-au depus fotografii recente. Pârâtul a mai menționat că relația de afecțiune foarte buna intre el si minoră este dovedita si in raportul de ancheta sociala întocmit de Primăria Chiajna. Menționează ca nu are nici un fel de antecedente penale sau fiscale si atașează drept dovada cazierul judiciar si cel fiscal recent emise de autoritatiile competente. De asemenea, menționează ca de mai bine de 5 ani de zile deține funcția de Director Economic in cadrul unor companii multinaționale, leaderi ai pieții din România (METRO Cash & Carrv si Vodafone), companii care nu ar lasa administrarea a zeci de oameni șj a sute de milioane de euro pe mana unui om fara o responsabilitate sociala, financiara si etica deosebita.
Reclamanta B. H. M. îl impiedica în mod curent si rău-voitor sa aibă acces la informatii cu privire la educația, sănătatea si starea generala a fiicei sale minore I. A.
In concluzie, Noul cod civil (art 397-398) statuează explicit, ca regula de baza este autoritatea părinteasca in comun, iar exercitarea exclusiva este reglementata doar cu titlu de excepție si doar daca este in interesul superior al copilului, pe baza de motive intemeiate si nu pe baza unei fabule inventata de mama reclamanta si nesustinuta cu probe relevante si concludente. Asa cum corect a reținut si instanța de fond in dosarul de divorț_, reclamanta nu dovedește existenta unor motive intemeiate de natura sa conducă la concluzia ca paratul nu este un tata responsabil si atașat afectiv de minora. Mai mult prin probele atașate de către reclamanta la prezentul dosar (emailuri cu limbaj agresiv si sfidător, poze in care apare minora singura fiind in prezenta exclusiva a mamai in momentul pozei, s.a.m.d.) se demonstrează doar caracterul sicanator al prezentei acțiuni introduse in instanța de către reclamanta B. H. M..
La termenul de judecată din 24.07.2013 instanța a invocat din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a instanței, cauza fiind înaintata Judecătoriei Sectorului 2 București spre competenta soluționare.
Prin sentința civilă nr._ pronunțata la data de 02.12.2013 Judecătoria Sectorului 2 București a invocat excepția de necompetenta teritorială, a constatat ivit conflictul de competenta între Judecătoria B. si Judecătoria Sectorului 2 București si a înaintat cauza Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență, aceasta din urma stabilind ca instanță competenta să soluționeze cauza, Judecătoria B..
La termenul de judecată din data de 02.06.2014 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat pentru capătul 2 de cerere, invocată de pârât prin întâmpinare.
La termenul de judecata din data de 13.06.2014 instanța a încuviințat si administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisurile aflate la dosar si referatele anchetelor psihosociale efectuate în cauză.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În drept, potrivit art. 996 C.pr.civ. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unor executări.
În fapt, din căsătoria dintre reclamantă și pârât s-a născut minora B.-H. I. la data de 22.04.2009. În curs de soluționare se află și dosarul nr._ având ca obiect divorțul dintre cele două părți. Prin decizia nr. 366/2012 pronunțată în dosarul nr._, instanța a stabilit pe cale de ordonanță președințială un program pentru pârât de vizitare a minorei, până la soluționarea irevocabilă a divorțului, în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă, orele 10.00 până duminică, orele 17.00, cu deplasarea copilului la reședința tatălui și obligarea acestuia de a readuce copilul la domiciliul mamei.
Prin prezenta ordonanță președințială reclamanta a solicitat, în esență, exercitarea autorității părintești exclusive de către mamă și modificarea programului de vizită minor încuviințat tatălui după cum urmează: prima și a treia zi de sâmbătă a lunii între orele 17-20, doar în prezența mamei, preferabil într-un loc public, adecvat vârstei minorei sau în prima și a treia zi de duminică a lunii între orele 17-20, doar în prezența mamei. preferabil într-un loc public, adecvat vârstei minorei.
Având în vedere că dosarul care privește divorțul părților este în curs de soluționare, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 919 C.pr.civ. potrivit cărora instanța poate lua pe tot timpul procesului de divorț, pe cale de ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei. În aceste cazuri, urgența măsurilor expres prevăzute de legiuitor este prezumată pe parcursul soluționării dosarului de divorț, în vreme ce pentru orice altă măsură, urgența este o condiție ce trebuie probată de cel care afirmă necesitatea acesteia.
Prin cererea introductivă reclamanta a justificat urgența celor două solicitări formulate în fața instanței prin faptul că tatăl nu duce minora la domiciliul declarat în dosarul prin care i s-a stabilit programul de vizită minor, ci la domiciliul din Săftica unde locuiește împreună cu concubina, copilul și părinții acesteia, iar minora refuză să meargă cu tatăl, deoarece acesta o jignește, nu o îngrijește corespunzător, este lovită de copilul concubinei, i se refuză comunicarea cu mama pe perioada cât se află la tată. Toate aceste aspecte sunt afirmații ale reclamantei și nu au fost probate în cauză. Pe de altă parte, tatăl susține că fetița refuză să meargă cu el în timpul programului de vizită întrucât este influențată în mod negativ de mamă, aceasta având în permanență o atitudine șicanatoare față de el de la momentul despărțirii.
Din referatul de anchetă psihosocială efectuat la domiciliul din Săftica de Primăria comunei Balotești, a reieșit că imobilul în care locuiește pârâtul și în care o duce și pe minoră beneficiază de tot confortul și de toate condițiile necesare pentru creșterea unui copil.
Potrivit art. 398 C.civ. „dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinție. Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia”.
Aceste dispoziții legale trebuie completate cu cele prevăzute de Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care stabilesc la art. 36 alin. 2, cu valoare de principiu, faptul că exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său. La alin. 7 din același articol sunt exemplificate motivele întemeiate pentru care se poate dispune exercitarea autorității părintești de către un singur părinte, respectiv: alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
În prezenta cauză nu s-au probat astfel de aspecte de o asemenea gravitate încât să justifice exercitarea autorității părintești de către un singur părinte.
De asemenea, dispozițiile art. 401 C.civ. statuează cu valoare de principiu în materia legăturilor personale dintre părinte și copil, faptul că părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta. Art. 17 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului conchide că minorul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții săi.
În aceste condiții programul de vizită propus de către reclamantă este mult prea restrictiv și nu poate atinge dezideratul normelor menționate, acela de a asigura o relație directă și apropiată dintre copil și părintele care nu locuiește cu acesta. În plus, așa cum s-a subliniat anterior și cum reiese și din prezentul dosar, relațiile dintre părinți sunt în continuare tensionate și nu pot asigura un climat familial normal pentru ca întâlnirile tatălui cu copilul să se producă în prezența mamei.
Față de aceste aspect, este de datoria instanței de tutelă, în spiritul interesului superior al minorului, să atragă atenția părinților că, pentru o dezvoltare armonioasă a copilului lor trebuie să recunoască și să accepte dreptul fiecăruia dintre ei de a petrece timp cu acesta, precum și nevoia minorei de a fi alături de părinții săi, dincolo de disensiunile inevitabile care apar în timpul unui proces de divorț. Pentru a respecta acest drept fundamental fiecare dintre cei doi părinți au datoria să încurajeze, să sprijine și chiar să ajute, inclusiv apelând la consiliere psihologică, menținerea relației dintre copil și celălalt părinte. Orice jignire, denigrare, șicanare între părinți se răsfrânge în mod iremediabil asupra copilului care va dezvolta în timp aversiune față de părinți și probleme comportamentale în societate.
Față de aceste aspecte, instanța constată că în cauză nu s-a probat aparența dreptului în favoarea solicitărilor reclamantei de a dispune exercitarea autorității părintești exclusive de către mamă și modificarea programului de vizită minor până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț, motiv pentru care va respinge aceste cereri ca neîntemeiate, urmând ca în privința programului de vizită să își producă în continuare efecte decizia civilă nr. 366/2012 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Ilfov.
În baza art. 453 C.pr.civ., având în vedere că reclamanta a căzut în pretenții, va fi obligată la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei reprezentând onorariu avocat (conform chitanței depuse la dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea privind exercitarea autorității părintești exclusive, formulată de reclamanta B. H. M. domiciliata în localitatea Chiajna, sat D., .. 5, județ Ilfov în contradictoriu cu pârâtul B. H. A., domiciliat în Râmnicu V., .. 8, județ V., ca neîntemeiată.
Respinge cererea privind modificarea programului de vizită minor, formulată de reclamanta B. H. M. în contradictoriu cu pârâtul B. H. A. ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.06.2014.
Președinte Grefier
Red: jud. FAL /Tehnored.Gr, C.L.
4 ex/17.06.2014
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 2829/2014. Judecătoria BUFTEA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
