Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 987/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 987/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 10183/94/2013
DOSAR NR._ /2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINTA CIVILA NR. 987
Ședința publică de la 20.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE B. A. – L.
GREFIER F. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată formulată de creditoarea S.C. M&M M. & M. ROMÂNIA S.R.L. împotriva debitoarei S.C. P. G. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința care arată următoarele:
- cauza se află la al doilea termen de judecată; stadiul procesual fond; la termenul anterior s-a dispus comunicarea cererii modificatoare către debitoare; la data de 20.03.2014 creditoarea a depus al dosar „concluzii scrise”;
În baza art. 104 alin. 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești se lasă dosarul la a doua strigare, față de lipsa părților. Se reia dosarul la a doua strigare, iar la apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Instanța, încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile de la dosar ca fiind concludente, pertinente și utile soluționării cauzei și față de actele și lucrările dosarului reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 12.08.2013, sub nr._, creditoarea S.C. M&M M. & M. România S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. P. G. S.R.L. a formulat cerere privind emiterea ordonanței de plată, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 93.136,33 lei aferentă facturilor fiscale restante, emise de creditoare ca urmare a serviciilor prestate în beneficiul acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că urmare a serviciilor de transport prestate la solicitarea debitoarei de la începutul anului 2013 și până în prezent, debitoarea a înregistrat un debit față de creditoare în valoare de 22.076,46 Euro și 352,54 Ron. Prin Adresa nr. 232/25.07.2013, debitoarea a recunoscut că datorează creditoarei suma de 94.175,58 Ron. Debitoarea nu a inclus în lista facturilor neachitate și ultima din cele 20 facturi restante, respectiv factura nr._/29.04.2013 în valoare de 2.419,82 euro.
La data de 26.07.2013 debitoarea a realizat o plată parțială în valoare de 3.459,07 Ron.
S-a încercat soluționarea pe cale amiabilă, în temeiul art. 1014 C.pr.civ. la data de 29.07.2013. Până la data formulării prezentei acțiuni, debitoarea nu a înțeles să-și respecte obligațiile corelative existente în sarcina sa. A apreciat creanța certă, lichidă și exigibilă, potrivit art. 1013 alin. 1 C.pr.civ. În cuprinsul comenzii de transport din 10.04.2013 este menționat prețul transportului ce urma a fi efectuat pe ruta România – Olanda. Comenzile de transport au fost primite și acceptate de către creditoare reprezintă acte juridice, iar debitoarea avea obligația de a plăti contravaloarea serviciilor prestate.
În temeiul art. 1014 C.pr.civ., debitoarea a fost notificată în vederea efectuării plății debitului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1013 C.pr.civ.
În susținerea cererii, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar în copie înscrisuri doveditoare(f.5-58).
Cererea a fost legal timbrată.
Creditoarea la data de 16.12.2013 a depus la dosar un” Contract de tranzacție”(f.73).
La data de 24.02.2014 creditoarea a depus la dosar cerere modificatoare prin care și-a micșorat valoarea pretențiilor, la suma de_,62 Ron(f.82).
La data de 20.02.2013 creditoarea a solicitat instanței să nu se ia act de tranzacție, întrucât debitoarea nu și-a respectat obligațiile asumate prin tranzacție(f.86).
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
În fapt, instanța reține că între părți s-au derulat raporturi contractuale civile, respectiv creditoarea a prestat servicii de transport la solicitarea și în beneficiul debitoarei.
În temeiul acestor raporturi, creditoarea a emis mai multe facturi fiscale, din care au rămas neachitate în valoare de _,62 lei.
În drept, potrivit art. 1013 alin. 1 din N.C.proc.civ. prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, respectiv a unui contract de prestări servicii, a cărui existență este probată cu facturi fiscale, însușite de ambele părți.
Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței se determină în conformitate cu prevederile art. 662 alin. 2, 3 și 4 N.C.proc.civ., potrivit cărora creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui, iar creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În ceea ce privește contractul încheiat între părți, instanța constată că acesta are natură juridică a unui contract între profesioniști, potrivit art. 3 alin. 2 și 3 N.C.civ., conform cărora sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.
Atât creditoarea cât și debitoarea sunt profesioniști și raporturile contractuale dintre părți au ca obiect prestarea unor servicii contra unui preț constând într-o sumă de bani.
Referitor la caracterul cert al creanței, instanța reține că existența acesteia este neîndoielnică deoarece facturile au fost emise în baza contractului, negociat de către ambele părți. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 662 alin. (2) N.C.proc.civ., existența creanței rezultă din facturile emise de către creditoare, din adresa cu nr. 232/25.07.2013(f. 13), unde este menționat în mod expres faptul că societatea creditoare figurează în evidențele debitoarei cu un debit de 94.175,58 lei.
Mai mult, fiecare dintre cele 20 de transporturi a fost efectuat după confirmarea de către reprezentanții debitoarei a acceptării prețului propus de către creditoare, prin corespondență electronică, astfel că debitoarea și-a asumat existența în sarcina sa a obligației de a plăti contravaloarea serviciilor prestate în beneficiul său, servicii al căror preț a fost în mod expres prevăzut în cuprinsul fiecărei comenzi de transport.
Prin contractul de tranzacție(f. 73-76), debitoarea a recunoscut existența în sarcina sa a debitelor în valoare totală de 12.022,30 euro și a celui de 351,54 lei. Totodată, părțile au recunoscut stingerea prin plată, la art. 11 din convenție, a debitului de 9259,32 euro, acest debit reprezentând o parte din obiectul cererii de chemare în judecată.
La data de 20.02.2014, creditoarea a depus cerere precizatoare prin care și-a micșorat obiectul cererii de chemare în judecată, solicitând instanței obligarea debitoarei la plata sumei de_,62 lei, întrucât suma de_,71 lei a fost achitată de către debitoare.
În ceea ce privește caracterul lichid, instanța constată caracterul lichid al creanței întrucât este determinată potrivit înscrisurilor depuse la dosar, respectiv facturile fiscale emise de creditoare, convenția încheiată între părți, în cuantum total de _,62 lei.
Din punct de vedere al exigibilității, instanța constată că este necesar ca termenul prevăzut în favoarea ori și în favoarea debitorului să fie împlinit. Instanța reține că această condiție este îndeplinită, termenul de scadență fiind împlinit pentru fiecare factură în parte.
Întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1021 alin. 1 N.C.proc.civ., creditoarea reușind să probeze dreptul său de creanță, în cuantum de _,62 lei, iar debitoarea nu a probat liberarea sa de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, potrivit regulilor referitoare la sarcina probei din materia obligațiilor, instanța, constată că cererea este întemeiată, urmând să admită cererea creditoarei și sa emită o ordonanță de plată prin care va soma debitoarea să achite creditoarei suma de _,62 lei, în termen de 10 zile de la comunicare, conform art. 1021 alin. 3 N.C.proc.civ.
Având în vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 N.C.proc.civ și constatând culpa procesuală a debitoarei, instanța urmează oblige debitoarea la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, precum și la plata sumei de 2480 lei, reprezentând onorariu avocat conform facturii fiscale cu nr. 1506/20.02.2014.
În ceea ce privește solicitarea creditoarei de a obliga debitoarea la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul executor în cuantum de 413,68 de lei, potrivit art. 451 alin. 1 N.C.pr.civ. conform căruia cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Astfel, cheltuielile efectuate de către creditoare pentru notificarea debitoarei prin executor judecătoresc nu se încadrează în cheltuielile de judecată prevăzute de textul legal amintit.
Din aceste considerente, instanța va respinge cererea creditoarei de a obliga pârâta la plata sumei de 413,68 lei constând în onorariu executor ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea S.C. M&M M.&M. ROMÂNIA S.R.L. cu sediul ales la SCA „Ciubotă & R. P.” în București, ..1, ., Apartament 11, Sector 4 în contradictoriu cu debitoarea S.C. P. G. S.R.L. cu sediul în Otopeni, ..30 A, Județul Ilfov, astfel cum a fost precizată.
Obligă debitoarea să plătească suma de _,62 lei reprezentând debit restant către creditoare într-un termen de 10 zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Admite în parte capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, precum și la plata sumei de 2480 lei, reprezentând onorariu avocat.
Respinge cererea creditoarei de a obliga pârâta la plata sumei de 413,68 lei constând în onorariu executor ca neîntemeiată.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A. - L. F. G.
Red.jud.B.A.L.. /Thn.red.grFG/
4ex/ 06.05.2014
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 4427/2014. Judecătoria BUFTEA | Pretenţii. Sentința nr. 5189/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
