Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 384/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 384/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 9550/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 384
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 10.02.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei privind pe reclamanta G. M. și pe pârâtul G. C., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 6.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 7.02.2014, apoi la 10.02.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 01.08.2013 sub nr._, reclamanta G. M. a chemat în judecată pe pârâtul G. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună reintegrarea reclamantei în imobilul din oraș Otopeni, ..19, .; obligarea pârâtului să-i predea o cheie de la . să-i permită reclamantei să locuiască în imobil, fără să-i îngrădească exercitarea dreptului de proprietar cu toate atributele sale garantate prin lege; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 17.06.2013 a introdus cerere de chemare în judecată având ca obiect desfacerea căsătoriei, stabilire autoritate părintească și stabilire domiciliu minor, formându-se dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei B.. A mai arătat că s-a despărțit în fapt de pârât în luna mai 2013.
A mai precizat că în timpul căsătoriei a dobândit dreptul de proprietate împreună cu pârâtul asupra imobilului apartament situat în oraș Otopeni, .. 19, ..1, ., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1092/12.11.2998, iar de la despărțirea în fapt de pârât nu îi mai este permis accesul în locuința proprietate comună.
Față de aceste considerente, a solicitat instanței admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În dovedirea cererii, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și orice alt mijloc de probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri, sens ]m care a depus la dosarul cauzei, următoarele înscrisuri, în copie: certificat de căsătorie(f. 11), carte de identitate(f. 12-13), certificat de naștere(f. 14), caracterizare privind pe minoră(f. 14), evaluare psihologică p (f. 15), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1092/12.11.1998(f. 16).
În drept, au fost invocate, dispozițiile art. 996 și următ. C.proc.civ.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii de chemare în judecată. A invocat inadmisibilitatea cererii pentru neîndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor de admisibilitate cerute de lege în procedura specială a ordonanței președințiale.
A mai arătat că dosarul nr._ nu se află în curs de judecată, întrucât cererea a fost anulată printr-o încheiere definitivă pronunțată la data de 23.09.2013 de către Judecătoria B..
A mai precizat că reclamanta nu a fost alungată din locuința ce a constituit domiciliul conjugal, ci a plecat de bunăvoie, întrucât și-a construit o locuință proprie, formată din parter și etaj, cu banii obținuți din vânzarea unei moșteniri, astfel că reclamanta nu este în situația de a nu avea unde locui, nefiind îndeplinită în speță nici condiția urgenței.
Cu privire la predarea unei chei pârâtul a arătat că atunci când reclamanta a dorit o cheie, pârâtul i-a înmânat o cheie, reclamanta însăși recunoscând acest fapt în fața organelor de poliție.
Pentru considerentele arătate, a solicitat instanței respingerea cererii în primul rând ca inadmisibilă, iar pe fond ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 și art.996 și următ. C. proc.civ.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu acte, interogatoriul reclamantei și un martor.
A depus la dosar planșe foto, în copie(f. 69-72).
În temeiul art. 255 și 258 N.C.proc.civ, instanța a încuviințat la termenul de judecată din data de 12.12.2013 pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, precum și proba testimonială cu un martor, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei.
La termenul din data de 06.02.2014, în ședință publică, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriu, precum și la audierea martorei propusă de reclamantă, T. A. M., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei la fila 75. Pârâtul a renunțat la proba testimonială încuviințată de către instanță.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prezenta acțiune are ca obiect dispunerea de către instanță, pe cale de ordonanță președințială, a reintegrării reclamantei G. M. în imobilul – locuință comună, cu soțul său – pârâtul G. C., situat în oraș Otopeni, .. 19, ., ., precum și obligarea pârâtului la predarea unei chei de la .>
În fapt, la data de 09.09.1995 a fost încheiată căsătoria părților conform certificatului de căsătorie aflat la f. 11 la dosar. Din această căsătorie a rezultat minora G. E.-B., născută la data de 23.08.1996, conform certificatului de naștere atașat la dosar la fila 14.
Pe data de 26.07.2013, pe rolul Judecătoriei B. a fost înregistrat dosarul cu nr._, având ca obiect cererea de divorț formulată de către pârâtul G. M. în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză, prin încheierea din data de 18.12.2013, fiind admisă cererea de reexaminare formulată de pârât împotriva încheierii de anulare nr. 3976/02.10.2013.
În drept, instanța urmează a verifica dacă sunt realizate în cauză cerințele impuse de art. 996 N.C.proc.civ. pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială. Astfel, în temeiul textului legal indicat, pot fi dispuse „măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unor pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Față de cele arătate, rezultă că cererea de ordonanță președințială este întemeiată pe cele patru condiții de admisibilitate, respectiv aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii dispuse, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului dreptului dedus judecății, urmând ca instanța să verifice temeinicia susținerilor reclamantei.
Avându-se în vedere situația de fapt, deși pentru rezolvarea cererii de ordonanță președințială, instanța nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, trebuie să cerceteze aparența acestui drept.
În raport de condițiile prevăzute de art. 996 N.C. proc. civ.., instanța apreciază admisibilă prezenta cerere, măsura reintegrării reclamantei în imobilul locuință comună a părților.
Astfel, în ceea ce privește aparența de drept, se constată, în cauză, existența drepturilor locative ale reclamantei asupra imobilului situat în oraș Otopeni, .. 19, ., ., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1092/12.11.1998 de către notariatul Public (f. 16, 17), care este valabil, nefiind desființat, nici prin acordul părților, nici pe cale judecătorească.
Din ansamblul probatoriilor administrate în cauză, respectiv din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar cu declarația martorei T. A. M., rezultă că atitudinea pârâtului pe tema folosirii imobilului-locuință comună în timpul căsătoriei cu reclamanta, este una necooperantă, prin aceea că prin schimbările efectuate la sistemul de închidere a ușii de acces în apartament, se creează suspiciunea rezonabilă că pârâtul este refractar posibilității ca reclamanta să poată pătrunde în imobilul respectiv.
De altfel, deși pârâtul prin întâmpinare a susținut că reclamanta a ales să plece din locuință împreună cu minora, tot acesta a precizat la fila 52 de la dosar, în cadrul întâmpinării că în cursul lunii iunie a schimbat încuietoarea ușii, pentru simplul motiv că în mod obișnuit pleacă în delegații în interes de serviciu. Pârâtul a menționat că având în vedere securitatea imobilului și a bunurilor aflate în imobil a considerat oportună schimbarea încuietorilor.
Prin urmare, în condițiile comportamentului abuziv al pârâtului, în sensul nepermiterii accesului reclamantei în imobilul-locuință comună, cererea de reintegrare prezintă urgență, deoarece orice întârziere în luarea măsurii solicitate s-ar reflecta negativ asupra dreptului pe care îl are de a folosi acel spațiu locativ și bunurile ce se află în el.
Mai mult decât atât, urgența cererii formulate în prezentul dosar este justificată și prin prisma efectului negativ asupra comportamentului minorei. Astfel, din caracterizarea făcută de dirigintele minorei(f. 14), reiese faptul că rezultatele sale școlare din semestrul II la disciplinele de profil au scăzut, înregistrând totodată și absențe. Efectul negativ al părăsirii temporare a domiciliului de către minoră este relevat și de evaluarea psihologică(f. 15). Conform acesteia, minora dorește să se întoarcă în apartamentul familiei, în speranța restabilirii legăturii emoționale cu tatăl său.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Ćosić c. Croației), pierderea locuinței de către o persoană este o formă extremă a ingerinței în dreptul la respectarea domiciliului. Orice persoană ce riscă o restrângere atât de gravă trebuie în principiu să poată cere unui tribunal independent să stabilească proporționalitatea și caracterul rezonabil al măsurii prin prisma art. 8 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis cauza Stanková c. Slovaciei).
Apărarea pârâtului referitoare la faptul că nu este îndeplinită condiția urgenței, întrucât reclamanta are o altă locuință nu poate fi primită de instanță deoarece astfel cum reiese din certificatul de atestare fiscală nr. 1782/03.02.2014, reclamanta nu figurează cu alte imobile în proprietate. Din declarația martorei coroborată cu răspunsul pârâtului la interogatoriul administrat în fața instanței, reiese faptul că reclamanta locuiește în prezent în locuința mamei sale.
Faptul că reclamanta locuiește la domiciliul mamei sale, în condiții decente nu este de natură să justifice respingerea cererii de reintegrare, cu atât mai mult cu cât instanța ar pronunța în mod implicit o separare de domicilii și ar antama fondul pricinii în condițiile în care soții se află în proces de divorț.
De asemenea, instanța apreciază că este îndeplinită și condiția vremelniciei, această măsură urmând a fi luată până la soluționarea raporturilor între părți, având în vedere dosarul de divorț cu nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei B., precum și cea a neprejudecării fondului drepturilor părților, având în vedere că s-a examinat doar aparența drepturilor create de raporturile dintre părți.
Pentru toate aceste considerente coroborate cu faptul că la întrebarea nr. 5 din interogatoriul formulat de către reclamantă pentru pârât, acesta a răspuns că este de acord cu reintegrarea sa în domiciliu(f. 74), instanța urmează a admite prezenta cerere, formulată pe calea ordonanței președințiale, executorie și va dispune reintegrarea reclamantei în imobilul-locuință comună a părților, situat în oraș Otopeni, .. 19, ., ..
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța urmează să îl admită și să dispună obligarea pârâtului la predarea unei chei de la . sus menționat.
Pentru ca reintegrarea reclamantei în locuința comună să fie efectivă și realizabilă, este necesară predarea unei chei din partea pârâtului. Acesta a recunoscut în cuprinsul întâmpinării că a schimbat încuietoarea ușii. În speță, s-a dovedit faptul că pentru a putea fi primită în locuința, proprietatea comună a părților, reclamanta a fost nevoită să apeleze la ajutorul organelor de poliție, moment în care a primit o cheie, dar pe care nu a putut să o utilizeze, astfel cum reiese din interogatoriul reclamantei.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să admită și capătul doi de cerere, apreciind că este întemeiat.
În raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și față de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța va dispune obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezentul litigiu, în cuantum de 1020 lei (reprezentând taxă de timbru care i-a fost pusă în vedere de către instanță să fie achitată și onorariu avocat, conform chitanțelor atașate dosarului-f.65), ținând seama de faptul că pârâtul este în culpă procesuală, a căzut în pretenții, nerecunoscând aspectele semnalate de reclamantă în acțiunea introductivă și confirmate de situația de fapt și de drept reținută de instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamanta G. M., cu domiciliul în Otopeni, .. 19, ., . în contradictoriu cu pârâtul G. C., cu domiciliul în Otopeni, .. 19, ., . și în consecință:
Dispune reintegrarea reclamantei în imobilul în oraș Otopeni, .. 19, ., ..
Obligă pârâtul la predarea unei chei de la . în oraș Otopeni, .. 19, ., . către reclamantă.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1020 lei către reclamantă.
Executorie.
Cu drept de apel în 5 zile de la pronunțare.
Instanța la care se depune cererea de apel este Judecătoria B..
Pronunțata in ședința publica, astăzi, 10.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red.BAL/tehnored.DS/4 ex.
10.02.2014
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 5281/2014. Judecătoria BUFTEA | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1850/2014.... → |
|---|
