Plângere contravenţională. Sentința nr. 1237/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1237/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 1156/94/2014
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1237
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03.04.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. V. cu domiciliul ales și pe intimata IPJ Ilfov, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- obiectul cauzei – plângere contravențională,
- stadiul procesul – fond,
- cauza fiind la primul termen de judecată, declinată de la Judecătoria Cornetu, după care:
În baza art. 104(13) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, instanța lasă dosarul la a doua strigare față de lipsa părților.
Se reia dosarul la a doua strigare, când, la apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 167 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 28.05.2012 sub nr._, petentul C. V. în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/25.05.2012, solicitând instanței anularea procesului-verbal.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ a fost amendat contravențional întrucât la data de 25.05.2012, a circulat pe DN 2 în direcția București cu viteaz de 112 km/oră.
Petentul a mai arătat că în zona respectivă nu există vreun indicator de circulație prin care să fie indicată limita maximă de viteză și nu se afla la . din vreo localitate.
Față de aspectele învederate, a solicitat instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată
În dovedirea cererii, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 118 din OUG 195/2006, OG 2/2001.
Petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal contestat, dovada de circulație, act de identitate.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 15 lit. i din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata IPJ Ilfov a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale.
În motivare, a arătat că petentul a condus un autoturism în localitatea B. și a fost înregistrat de aparatul radar circulând cu o viteză de 112 km/h, cu 70 km/h peste viteza prevăzută de lege în localitate, conform art.49 alin.1 din OUG 195/2002.
În susținere, intimata a depus planșe foto, buletin de verificare metrologică, atestat operator radar.
A solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori.
Prin sentința civilă nr. 7498 pronunțată la data de 15.11.2013 Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Pe rolul acestei instanței cauza a fost înregistrată la data de 30 ianuarie 2014 sub nr._ .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 25.05.2012, petentul a fost sancționat cu puncte amendă în cuantum de 630 de lei și cu măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, pentru că în data de 25.05.2012, ora 17:30, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN2,km 13+800 m, dinspre Urziceni către București, fiind filmat și înregistrat de aparatul radar marca Autovision, montat pe autospeciala MAI cu nr. de înmatriculare_, circulând cu viteza de 112 km în localitate, contravenție prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 și sancționată conform art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa faptei săvârșite atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. O descriere insuficientă a faptei săvârșite echivalează cu lipsa faptei, conform textului citat, iar sancțiunea nu poate fi decât anularea procesului-verbal pentru a se înlătura vătămarea pricinuită contestatorului, vătămare care se prezumă, având în vedere că nulitatea este expresă.
Instanța nu poate reține argumentul petentului referitor la faptul că agentul constatator nu a menționat viteza maximă admisă cu care acesta ar fi trebuit să circule pe tronsonul de drum unde a fost filmat și înregistrat cu aparatul radar cu viteza de 112 km/h, spre a putea verifica incidența textului de lege indicat de către acesta, întrucât:
Din analiza procesului-verbal contestat, se poate observa că agentul constatator a consemnat că în data de 25.05.2012, ora 17:30, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN2,km 13+800 m, dinspre Urziceni către București, fiind filmat și înregistrat de aparatul radar marca Autovision, montat pe autospeciala MAI_, circulând cu viteza de 112 km în localitate.
Astfel, deși agentul constatator nu a consemnat în mod expres care este limita maximă de viteză legal admisă pe tronsonul respectiv de drum, nu i s-a adus nicio vătămare petentului, atât timp, cât acesta cunoscând dispozițiile art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 conform cărora limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, poate verifica incidența textului de lege indicat în procesul-verbal de contravenție.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este un mijloc de probă care conține constatările personale ale agentului constatator, care nu face dovada vinovăției petentului, ci doar a situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Petentul beneficiază în prezenta cauză de prezumția de nevinovăție și instanța de judecată a încuviințat toate probele solicitate de acesta, în vederea dezbaterii lor contradictorii.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un cinemometru instalat pe autoturismul cu număr de înmatriculare MAI_, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată cu camera video . 174.
Din buletinul de verificare de la fila 20 rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
De asemenea, între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. În planșa foto de la fila 19 se observă foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv_, precum și viteza de 112 km/h avută de acesta în data de 25.05.2012, la ora 17:30:54.
Procesul-verbal care cuprinde constatări personale ale polițistului rutier care se coroborează în privința locației cu lipsa obiecțiunilor din procesul-verbal, de unde instanța reține că autoturismul era condus de contestator în localitate, pe DN2,km 13+800 m, dinspre Urziceni către București, viteza maximă legală de deplasare fiind de 50 km/h, așa cum prevede expres art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Argumentul invocat de petent prin plângerea formulată privind faptul că în zona respectivă nu exista vreun indicator prin care să i se aducă la cunoștință limita maximă de viteză, neaflându-se în localitate, nu poate fi reținut de instanță, atât timp cât nu este susținut prin mijloace de probă. În plus, la rubrica obiecțiuni din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, petentul a semnat actul sancționator, consemnând că nu are de făcut obiecțiuni.
Ca atare procesul-verbal este unul temeinic, cu atât mai mult cu cât, pe de o parte fapta a fost constatată personal de agentul constatator și înregistrată cu dispozitive tehnice omologate, iar pe de altă parte petentul nu a reușit prin probele administrate să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal.
Prin urmare, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că petentul a fost sancționat cu 9 puncte amendă, minimul prevăzut de lege, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. V., cu domiciliul ales în sector 1, București, .. 12, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 25.05.2012 în contradictoriu cu intimata I.P.J. Ilfov, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal contestat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red.Tehnored.BAL/DS/4 ex.
03.06.2014
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Actiune in regres. Sentința nr. 5720/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
