Plângere contravenţională. Sentința nr. 1772/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1772/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 3080/94/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1772
Ședința publică din data de 15.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – GALAȚANU N.
GREFIER - M. G.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul M. E. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 07.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 15.05.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.03.2013 sub nr._, petentul M. E. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce va pronunța să dispună, în principal, anularea procesului verbal . nr._ din 21.02.2013, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În fapt, petentul a arătat că la data de 21.02.2013 se deplasa spre localitatea Tâncăbești, cu autoturismul marca Skoda având număr de înmatriculare_, a fost oprit de un agent constatator care i-a comunicat că se face vinovat de neacordarea priorității de trecere unui pieton angajat pe trecerea de pietoni, deși, în realitate, nu a văzut nicio persoană în apropierea trecerii de pietoni, nici pe sensul său de mers și nici pe sensul opus.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 alin.1 și următoarele din OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, și cele ale OUG 195/2002
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: procesul– verbal de constatare a contravenției . nr._ din 21.02.2013, dovada achitării amenzii, carte de identitate.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15, lit. i din Legea 146/1997 și art.1, alin 2 din OG 32/1995.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că procesul – verbal a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2012. Mai arată că situația de fapt reținută este rezultatul unor constatări personale ale unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 205 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Instanța a încuviințat și administrat pentru petent proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ incheiat la data de 21.02.2013 de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 21.02.2013, ora 14,15, pe DN1, in localitatea Tancabesti, la km 28+700 a condus autoturismul cu nr._ si nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat in traversarea regulamentara pe trecerea pentru pietoni marcata si semnalizata corespunzator pe sensul sau de mers.
Petentul s-a incadrat în termenul legal de depunere a plângerii de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța subliniază faptul că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Fiind investită potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța mai reține, totodată și împrejurarea că faptelor li s-a dat încadrarea juridică corectă, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002.
In ceea ce priveste locul savarsirii faptei, acesta a fost individualizat - pe DN1, in localitatea Tancabesti, la km 28+700.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța constată că în cauza de față petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.
Contrar sustinerilor petenului, agentul constatator nu are obligatia de a inregistra video faptele contraventionale, cu exceptia cazurilor in care legea o impune, avand competenta atribuita de lege de a constata personal faptele prevazute de legea contraventionala.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța reține dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea aplicată pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului. Instanta constata ca s-a aplicat petentului minimul amenzii prevazute de lege pentru fapta retinuta in sarcina sa, petentul nefacand dovada unor circumstante exceptionale care ar impune inlocuirea acesteia cu cea a avertismentului.
Față de aceste considerente, instanța urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
In baza art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanta va obliga petentul la plata catre stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea formulată de petentul M. E., cu domiciliul în B., ., ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neintemeiata.
Obliga petentul sa plateasca statului suma de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 15.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
GALAȚANU N. M. G.
Red.jud.GN
Thn.red.gr.MG/
Ex.4/30.06.2014
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 3779/2014. Judecătoria BUFTEA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1245/2014. Judecătoria... → |
|---|
