Plângere contravenţională. Sentința nr. 540/2014. Judecătoria BUFTEA

Sentința nr. 540/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 10476/94/2013

DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BUFTEA

-

SENTINȚA CIVILĂ NR. 540/2014

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 18.02.2014

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE IORDĂCHESCU ELISABETA MIHAELA

GREFIER A. E.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta, . și pe intimata, C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ -CESTRIN, având ca obiect plângere contravenționala (pr. v. . nr._/09.09.2011).

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cauza are ca obiect plângere contravențională, stadiul procesual fond, al 2 lea termen de judecata; prin registratură intimata a depus înscrisuri la dosar; a solicitat judecata în lipsă.

Instanța invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. si reține cauza în pronunțare pe excepție.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 09.08.2012, sub nr._/212/2012 petenta, ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN a solicitat anularea procesului verbal . nr. 0292207din data de 09.09.2011 emis de intimată iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.

si restituirea contravalorii amenzii.

În motivarea cererii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional cu amenda in cuantum de 250 lei pentru ca ar fi circulat pe un drum național fără a deține rovinieta valabila.

Arata că deși s-a dorit achiziționarea rovinietei aceasta nu a fost găsită spre vânzare în punctele indicate de către CNADNR fiind nevoit să continue drumul.

Petentul si-a întemeiat cererea pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, OG 15/2002, solicitând administrarea probei cu înscrisuri.

Intimata, deși legal citată, nu a depus întâmpinare, dar a depus înscrisuri la dosar la data de 18.02.2014.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de excepția invocată din oficiu, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție . nr. 0292207din data de 09.09.2011, încheiat de către intimata C.N.A.D.N.R., petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.

În temeiul art. 137 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. În consecință, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei B..

Astfel, din examinarea procesului verbal de contravenție rezultă că fapta reținută în sarcina petentului a fost săvârșită pe raza comunei Glina, jud. Ilfov DN Autostrada A 2KM 12+450 m.

Totodată, instanța reține că art.32 alin.2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stabilește competența teritorială în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, iar OG 15/2002 nu stabilește o competență teritorială specială, ci trimite la norma generală reprezentată de OG 2/2001. Prin urmare, ceea ce interesează în determinarea instanței competente teritorial este locul săvârșirii faptei contravenționale.

Or, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.19 C.proc.civ. (care prevede posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri) combinată cu dispozițiile art.159 pct.3 C.proc.civ (potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică dacă părțile nu o pot înlătura) se desprinde concluzia că în litigiile care nu sunt referitoare la bunuri (cum este și cazul plângerilor contravenționale), competența teritorială este exclusivă.

Totodată, instanța are în vedere dispozițiile art. XXIII alin 1 si 4 din Legea nr. 2/2013, respectiv „Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.”, norma de strictă interpretare și aplicare, care nu poate fi extinsă și în materie contravențională, pentru litigiile existente la data modificării legii rămânând competente instanțele inițial investite, în a căror circumscripție a fost săvârșită contravenția.

De asemenea, instanța reține că prin Legea nr. 2/2013 a fost introdus și art. 10 ind 1 din OG nr. 15/2002, prin care s-a desemnat ca instanța competentă cea de la domiciliul pententului, însă aceste prevederi sunt aplicabile doar litigiilor începute după . acestui act normativ.

In acelasi sens, s-a pronunțat și Inalta Curte de Casație și justiție, într-o decizie de speță, respectiv Decizia nr. 2076/2013 „Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. 3 alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul."

Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin (2) și (3) din art. 23 precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."

D. urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. 23 din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. 23 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. 13 alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după . Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.”

Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 09-08.2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost pe raza localității Glina, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

Reținând caracterul absolut al competenței teritoriale în această materie, de la care nici instanța, nici părțile nu pot deroga, în baza art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001, a art. 158 și a art. 159 pct. 3 C. proc. civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată de instanță din oficiu, și va declina competența în favoarea Judecătoriei Cornetu, căreia i se va înainta dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B..

Declină competența de soluționare a cauzei privind pe petenta, . cu sediul în C., ., ., ._, J. C., în contradictoriu cu intimata, C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN cu sediul în sector 6, București, .. 401A, Cod postal_, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.02.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER, I. E. M. A. E.

Red. Jud.I.E.M/thn. Gr.AE/3 ex/24 Februarie 2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 540/2014. Judecătoria BUFTEA