Plângere contravenţională. Sentința nr. 989/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 989/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 2804/94/2013
ROMÂNIA -JUDEȚUL ILFOV
JUDECĂTORIA BUFTEA
Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.989
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE 20.03.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE B. A. - L.
GREFIER F. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul A. C. împotriva procesului – verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ din data de 23.02.2013 emis de intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată următoarele: cauza a primit termen de recomandare la 18.12.2013; prin rezoluție s-a dispus comunicarea plângerii intimatei și s-a pus în vedere acesteia să depună întâmpinare în 25 de zile, sub sancțiunea prevăzută de lege; plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 1 alin 2 din OG 32/1995; s-a stabilit termen la data de 20.03.2014, ora 13:00.
În baza art. 104 alin. 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești se lasă dosarul la a doua strigare, față de lipsa părților. Se reia dosarul la a doua strigare, iar la apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Instanța în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 N.C.proc.civ încuviințează pentru petent părți proba cu înscrisurile de la dosar și pentru intimată proba cu înregistrarea video, ca fiind concludente, pertinente și utile soluționării cauzei.
Instanța, fata de actele si lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 25.02.2013, a fost înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei B. plângerea formulată de petentul A. C. împotriva procesului-verbal CP nr._ din data de 23.02.2013 întocmit de intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov prin care a solicitat anularea procesului verbal.
În fapt, a arătat că s-a luat împotriva sa măsura aplicării unei amenzi în cuantum de 300 lei și puncte de amendă precum și măsura complementară a reținerii permisului de conducere auto, pe motiv că ar fi circulat cu autoutilitara marca F. Boblo cu număr de înmatriculare_ în orașul B., Km1+500 m dinspre București către Ploiești, iar când a ajuns la trecerea de pietoni semnalizată și marcată corespunzător nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor care erau angajați în traversare, fapt filmat și înregistrat cu aparatul radar.
În realitate, a arătat că la momentul la care a traversat, o femeie cu un copil de mână, erau pe partea opusă (pe contrasens), fără să fie angajați în traversare. La un moment dat s-au răsucit brusc pe trecerea de pietoni, dar nu au pășit pe trecere, în acel moment circula cu viteza normală. A solicitat ca intimata să comunice filmarea efectuată cu aparatul radar. A precizat că este conducător auto din 1974, nu a fost sancționat pentru nerespectarea regulilor de circulație și a profesat meseria de taximetrie.
În drept, a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002.
În dovedirea plângerii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar înscrisuri doveditoare.(f. 3-5).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 1 alin 2 din OG 32/1995.
Intimatul a depus la dosar CD. – Filmare - pietoni (f. 18).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/23.02.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda de 300 de lei (4 puncte-amendă) și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru că în data de 23.02.2013, ora 17:23, acesta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, din direcția București-Ploiești, și la trecerea pentru pietoni semnalizată și marcată corespunzător nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare, fapt filmat și înregistrat cu aparatul radar, contravenție prevăzută de art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Situația de fapt reținută este reglementată de dispozițiile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a făcut referire prin plângere la vreun motiv de nulitate.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Prin probele propuse de petent și administrate de instanță în cursul procesului, acesta a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, reușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Analizând înregistrarea video depusă la dosar de către intimată(f. 18), instanța constată că pietonii nu se angajaseră încă în traversare, în momentul în care petentul se afla în dreptul trecerii de pietoni.
Atât prin plângere, cât și prin obiecțiunile făcute în cuprinsul procesului0verbal, petentul a negat vehement săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, arătând că a nu a fost adevărat că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton.
În lipsa unor alte probe care să susțină acuzația și situația descrisă în procesul verbal de contravenție, având în vedere că probele administrate se coroborează cu afirmațiile acestuia, instanța constată că nu a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, acesta făcând chiar dovada contrară a situației de fapt descrise în procesul-verbal prin înregistrarea video, care demonstrează fără echivoc că petentul nu a încălcat regulile de circulație privind neacordarea de prioritate.
Prin urmare, apreciind ca întemeiată plângerea contestatorului A. C. formulată împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/23.02.2013 încheiat de intimata IPJ Ilfov, instanța urmează a o admite, dispunând anularea procesului-verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.
Totodată, în temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul A. C. cu domiciliul în Municipiul București, ., Sector 1 împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/23.02.2013, în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE ILFOV cu sediul în București, ., nr.7, sector 2.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/23.02.2013 și pe cale de consecință, exonerează petentul de sancțiunile aplicate.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 20.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A. - L. F. G.
Red.jud.B.A.L.
Thn.red.gr.FG/4ex /30.04.2014
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 4673/2014. Judecătoria BUFTEA | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
