Somaţie de plată. Sentința nr. 733/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 733/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 15564/94/2012
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR.733
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27.02.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe creditoarea . și pe debitoarea ., având ca obiect ordonanță de plată .
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 20.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 27.02.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.10.2012, creditoarea . a chemat în judecată pe debitoarea ., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care debitoarea să fie obligată să plătească creditoarei suma de 1.524,35 lei, respectiv 880,60 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de curierat solicitate; a penalităților de întârziere în cuantum de 643,75 lei, calculate până la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale potrivit contractului nr.2667/6.09.2010, în urma cărora s-au emis facturi pentru perioada 30.04.2012 – 14.09.2012, a căror contravaloare debitoarea nu a înțeles să o achite, aceasta cumulând un debit total în sumă de 1.524,35 lei.
Întrucât debitoarea nu a înțeles să-și achite obligațiile de plată societatea creditoare a formulat prezenta acțiune.
A mai arătat că cererea îndeplinește condițiile cerute de OUG 119/2007, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
În drept, creditoarea a invocat prevederile OUG 119/2007, Legea 118/2008.
În dovedirea acțiunii, creditoarea a depus la dosar contractul nr.2667/6.09.2010, fiță debit, scrisori de transport, facturi fiscale.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 39 lei potrivit art.3 lit.o1 din L 146/ 1997 și timbru judiciar de 2 lei, potrivit art.3 alin.1 din OG 32/1995.
Debitoarea nu a depus întâmpinare și nu și-a trimis reprezentant în fața instanței, deși a fost legal citată.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că debitul principal în cuantum de 880,60 lei nu a fost achitat, iar cuantumul penalităților este de 2.633,90 lei calculat de la data scadenței fiecărei facturi până la data de 14.02.2014. totodată a depus fișa debitului cu calculul actualizat al penalităților de întârziere.
Analizând întregul material probator administrat în cauză:
În fapt, instanța reține că între părți s-au derulat raporturi contractuale civile, în baza contractului de prestări servicii curierat și cargo nr. 2667/06.09.2010(f. 6-14), prin care creditoarea s-a obligat să efectueze transport de mărfuri pe rute interne și internaționale conform anexelor din contract, cu recepția, încărcarea și livrarea la clientul final, precum și efectuarea transportului rapid de documente și marfă în trafic intern, către persoane fizice și juridice, în baza comenzilor lansate de debitoare.
Potrivit art. 4.3 din contract, plata se va dace de către debitoare, în calitate de beneficiar prin ordin de plată în contul prestatorului în termen de maxim 30 de zile lucrătoare de la data emiterii facturii.
În temeiul acestui contract, creditoarea a emis mai multe facturi fiscale, din care au rămas neachitate cele aferente lunilor intervalului de timp 30.04._12 în valoare de 880,60 lei.
La data de 19.02.2014, creditoarea a depus, prin serviciul registratură al instanței, cerere precizatoare prin care și-a modificat pretențiile în sensul actualizării penalităților datorate la cuantumul de 2663,90 lei.
În drept, potrivit art. 2 alin. 1 din O.U.G nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, „dispozițiile acestei ordonanțe se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte încheiate între profesioniști”, respectiv a unui contract de prestări servicii, a cărui existență este probată cu facturi fiscale, însușite de ambele părți prin semnătură și ștampilare.
Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței se determină în conformitate cu prevederile art. 379 alin. 3 și 4 C.proc.civ., potrivit căruia creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
În ceea ce privește contractul încheiat între părți, instanța constată că acesta are natură juridică a unui contract între profesioniști, potrivit art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 119/2007, deoarece atât creditoarea cât și debitoarea sunt profesioniști și are ca obiect prestarea unor servicii contra unui preț constând într-o sumă de bani.
Referitor la caracterul cert al creanței, instanța reține că existența acesteia este neîndoielnică deoarece facturile au fost emise în baza contractului, negociat de către ambele părți. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 379 alin. (3) C.proc.civ., existența creanței rezultă din facturile emise de către creditoare în temeiul contractului semnat și ștampilat de ambele părți.
Sub acest aspect, sunt de menționat dispozițiile art. 46 C. .. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011, în conformitate cu care obligațiile între profesioniști pot fi probate cu orice mijloace de probă, inclusiv cu facturi acceptate. Factura emisă de un profesionist reprezintă un înscris sub semnătură privată prin care se constată executarea unei operațiuni rezultate din exploatarea unei întreprinderi, ceea ce înseamnă că face dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului. În situația în care factura este acceptată de către destinatar, atunci aceasta face dovada și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care obligă pe profesionistul acceptant la plată, ceea ce înseamnă că acceptarea facturii trebuie să fie manifestarea voinței persoanei care angajează profesionistul din punct de vedere juridic în raporturile cu terții.
Instanța constată că facturile fiscale depuse la dosarul cauzei(f. 15-27) nu sunt însușite de ambele părți prin semnătură și ștampilă, ci doar de creditoare, dar caracterul cert al creanței creditoarei rezultă fără echivoc din faptul că aceste facturi au fost emise în baza contractului încheiat, negociat, semnat și ștampilat de ambele părți.
Mai mult, întrucât debitoarea nu a formulat întâmpinare, instanța are în vedere prevederile art. 9 alin. 1 din O.U.G. 119/2007 potrivit cărora, sub sancțiunea decăderii, debitoarea poate contesta creanța prin întâmpinare. Întrucât debitoarea nu a formulat întâmpinare, prin interpretarea textului citat rezultă ca aceasta nu a contestat creanța, aceasta fiind astfel recunoscută.
În ceea ce privește caracterul lichid, cuantumul creanței trebuie să fie determinat prin înscrisul care o constată sau, cel puțin, să fie determinabil prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, după caz, sunt opozabile debitorului, în conformitate cu prevederile art. 379 alin. 4 C.proc.civ.. În cauză, instanța constată caracterul lichid al creanței întrucât este determinată potrivit înscrisurilor depuse la dosar, respectiv facturile fiscale emise de creditoare, în cuantum total de 880,60 lei.
Din punct de vedere al exigibilității, instanța constată că este necesar ca termenul prevăzut în favoarea ori și în favoarea debitorului să fie împlinit. Instanța reține că această condiție este îndeplinită, scadența fiind stipulată astfel potrivit stipulațiilor art. 4.3 din contractul nr. 2667/06.09.2010(f. 6-14), plata se va dace de către debitoare, în calitate de beneficiar prin ordin de plată în contul prestatorului în termen de maxim 30 de zile lucrătoare de la data emiterii facturii. Astfel, termenul de scadență s-a împlinit pentru fiecare factură fiscală.
Întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 119/2007, creditoarea reușind să probeze dreptul său de creanță, în cuantum de 880,60 lei, iar debitoarea nu a probat liberarea sa de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, potrivit regulilor referitoare la sarcina probei din materia obligațiilor, instanța, văzând dispozițiile art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, constată că cererea este întemeiată, urmând să admită cererea creditoarei și sa emită o ordonanță de plată prin care va soma debitoarea să achite creditoarei suma de 880,60 lei, în termen de 10 zile de la comunicare.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, din analiza contractului încheiat între părți, instanța constată că potrivit art. 8.2 din contract, în caz de întârziere la plata facturii, debitoarea se obligă să plătească o penalitate de 0,5% pe zi calendaristică de întârziere, ce se calculează la valoarea sumei restante. Totalul sumelor reprezentând penalități datorate de debitoare pot depăși valoarea debitului inițial.
Cu privire la această stipulație instanța apreciază că această clauză este negociată și însușită de debitoare, semnătura și/sau ștampila aplicate pe înscrisul constatator al contractului de către debitoare având valențe de acceptare a unei atare clauze. Clauza penală trebuie negociată și însușită neechivoc de către debitoare, exigență care în cauză este satisfăcută.
Ca atare, instanța consideră clauza privind penalitățile de întârziere ca fiind una negociată și acceptată de către debitoare astfel că va admite capătul de cerere având ca obiect penalități ca întemeiat, obligând debitoarea să plătească creditoarei penalități de întârziere în cuantum procentual, de 0,5% pe fiecare zi de întârziere calculate asupra debitului de 880,60 lei.
În acest sens va obliga debitoarea la plata în termen de 10 zile de la comunicare către creditoare a sumei de 2663,90 lei reprezentând penalități de întârziere calculate asupra debitului de 880,60 lei, așa cum rezultă din centralizatorul de facturi depus la dosar (fila 53).
Având în vedere dispozițiile art. 274 C.proc.civ. și constatând culpa procesuală a debitoarei, instanța urmează oblige debitoarea la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 39,3 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea S.C. T. T. S.R.L., cu sediul în sector 2, București, ., în contradictoriu cu debitoarea .., cu sediul în ., .. 1, . ILFOV.
Somează debitoarea ca în termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe să plătească creditoarei suma de 880,60 lei reprezentând contravaloare servicii neachitate.
Somează debitoarea ca în termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe să plătească creditoarei suma de 2663,90 lei cu titlu de penalități de întârziere, aferente debitului de 880,60 lei.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare pentru debitoare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./6 ex./27.03.2014
Comunicat părților, azi, 28.03.2014, Grefier,
| ← Acţiune posesorie. Sentința nr. 3200/2014. Judecătoria BUFTEA | Somaţie de plată. Sentința nr. 1211/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
