Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3615/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3615/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 12020/94/2014
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINTA CIVILĂ NR. 3615
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 03 IUNIE 2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta, . C S. ALES LA AV. MUNEANU C. D. și pe pârât N. M., pârât N. M. I., având ca obiect pretenții - cerere cu valoare redusa
Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publica de la 26.05.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 03.06.2015 când in aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București în data de 18.06.2014, sub nr._/300/2014, petenta . in contradictoriu cu paratii N. M. si N. M. I. a solicitat instanței de judecată ca, prin procedura cu privire la cererile de valoare redusa, sa fie obligati paratii sa-i plătească suma de 3.450,80 lei, debit restant, dobânda contractuala prevăzuta de art. 8.2 din contractul nr. O4RO_ încheiat de parți la data de 29.08.2008 si cheltuielile de judecata constând in taxa de timbru de 200 lei si onorariu de avocat de 496 lei.
In motivarea cererii petenta a arătat ca intre parți a intervenit contractul nr. O4RO_/2008 încheiat la data de 29.08.2008 având ca obiect calificarea si prelucrarea sângelui din cordonul ombilical si stocare in condiții de criogenie stem in baza căruia s-au emis facturi fiscale in valoare totala de 3.450,80 lei pentru serviciile prestate, ultima fiind scadenta la data de 30.10.2013. Deși paratii nu au contestat debitul, acestia au refuzat sa plătească contravaloarea serviciilor prestate. Facturile au fost comunicate paratilor iar acestia nu le-a contestat in termen de 3 zile de la primire, respectiv 10 zile de la emitere conform art. 8.1 din contract. Paratii datorează si penalități de întârziere de 0,1% pe zi conform art. 8.2 din contract.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 1025 -1032 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrata cu 200 lei taxa judiciara de timbru conform art. 6 alin. 1 din OUG 80/2013.
In probațiune au fost depuse înscrisuri: facturile emise, contractul nr. O4RO_/2008 încheiat de parți la data de 29.08.2008, anexe aferente contractului, calcul penalitati de întârziere, notificare, dovada de primire, fisa contabila client, certificat de calificare si stocare a sângelui ombilical, analize laborator, contract asistenta juridica, dovada achitării onorariului de avocat, carti identitate parati.
Parata nu a depus întâmpinare conform dispozițiilor art. 1029 alin. 4 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 9834 din data de 14.09.2014 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 2 București și s-a declinat judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 13.10.2014 sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 03.03.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B..
Prin sentința civilă nr. 1202/ 03.03.2015 instanța admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și declină competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Constată ivit conflictul negativ de competență și înaintează dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului.
Prin sentința civilă nr. 46 din data de 20 martie_ Curtea de Apel București secția V a civilă stabilește competenta de soluționare a cererii formulate în favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 22.04.2015 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 201 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a noului Cod civil, conform căruia prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a noului cod civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, pentru soluția dată excepției invocate de pârâtă instanța a avut în vedere prevederile Decretului nr. 167/1958, în vigoare atât la data începerii cât și la data împlinirii termenului de prescripție analizat în cauză.
Din interpretarea art. 1 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția extinctiva poate fi definita ca fiind stingerea acelei componente a dreptului la acțiune care este posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a obține obligarea subiectului pasiv la executarea obligației corelative sau la recunoașterea dreptului subiectiv contestat, datorita nesesizării organului de jurisdicție în termenul prevăzut de lege.
Termenul general de prescripție, aplicabil tuturor acțiunilor personale, indiferent de izvorul concret al raportului juridic obligațional, este cel instituit de art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva, fiind de 3 ani.
În cauza de fata prezintă interes momentul la care a început sa curgă acest termen de 3 ani, si anume data când s-a nascut dreptul la acțiune, conform art. 7 alin.1 din acelasi act normativ.
Având în vedere ca temeiul legal al acțiunii reclamantei îl constituie răspunderea civila contractuala, dreptul la actiune se naste la data scadentei facturilor emise de către reclamanta.
Astfel se retine ca reclamanta, in calitate de societate comerciala, a emis facturile fiscale nr facturilor nr_ din 15.09.2008, nr_ din 30.10.2008 și nr._ din 12.02.2009, în termen de 30 de zile de la data emiterii.
Prin urmare, cum dreptul reclamantei la actiune s-a nascut în perioada 15 oct 2008-14 martie 2009, in mod distinct pentru fiecare factura in parte, instanta retine ca dreptul la acțiune al reclamantei s-a implinit in perioada 15 oct 2011- 14 martie 2012 (aferent fiecărei facturi).
În ceea ce privește actul adițional nr 1 la contractul nr 04RO08082906 încheiat la data de 01.10.2012, prin care pârâții recunosc debitul în cuantum de 7637,62 lei, instanța reține că, pentru a întrerupe cursul prescripției, recunoașterea trebuie făcută în interiorul termenului.
Prin urmare, pentru a produce efecte juridice, recunoașterea debitului restant, consemnată în cuprinsul actului adițional nr 1 la contractul nr 04RO08082906 încheiat la data de 01.10.2012, trebuia făcută până la data de 14 martie 2012, or la data de 01.10.2012, termenul de prescripție fiind deja împlinit, nu mai poate fi întrerupt cf art 16 din Decretul Lege 167 din 1958.
Astfel, în raport de dispozițiile art. 7, art. 1 alin. 1 si art. 3 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, instanța constata ca dreptul material la acțiune al reclamantei era prescris la promovării acțiunii, cererea de chemare in judecata fiind depusa si înregistrata la instanța la data de 18.06.2014, pe rolul Judecătoriei Sector 2.
În consecința, instanța constata ca excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata din oficiu este întemeiata, urmând a fi admisa în ceea ce privește obligarea pârâților la plata sumei de 2650 lei, reprezentând debit principal (aferenta facturilor nr_ din 15.09.2008, nr_ din 30.10.2008 și nr._ din 12.02.2009), precum și a penalităților aferente sumei de 2650 lei.
Prin urmare, va respinge cererea în ceea ce privește obligarea pârâților la plata sumei de 2650 lei și a penalităților aferente acesteia, ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei - In fapt, intre părți s-a încheiat contractul nr 04RO08082906 din data de 29.08.2008, având ca obiect calificarea și prepararea sângelui din cordonul ombilical și prezervare a celulelor stem (f. 11-17)
În temeiul contractului încheiat, semnat de ambele părți, s-au emis facturi fiscale. (f 26-33)
Debitorii nu și-au respectat obligația de plată a facturii, la dosar nefiind depuse chitanțe doveditoare în acest sens. Instanța reține aceasta având în vedere că, odată făcută dovada executării obligației, dovada plății trebuie făcută de către debitoare.
In drept, instanța reține că potrivit art. 1025 din Noul Cod de procedură civilă, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, valoarea cererii încadrându-se în limita impusă de legiuitor.
Având în vedere că pârâții debitori nu au formulat niciun răspuns față de pretențiile reclamantei, instanța, în temeiul art. 1030 C.pr.civ. se va pronunța cu privire la cererea principală în raport de actele aflate la dosar.
Din înscrisurile aflate la dosar, în absența oricăror apărări din partea pârâților și având în vedere că dovada plății trebuie făcută de către pârâtă, ceea ce nu s-a făcut în cauză, instanța reține că aceasta nu și-a respectat obligația de plată a facturilor emise.
Potrivit art. 662 alin 2 din Noul C. proc. civ., creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
Între părți fiind emise facturi fiscale pentru suma de 177,85 lei, instanța apreciază că pretinsa creanță este întemeiată pe înscrisuri opozabile debitorului prin semnare, apte să justifice din perspectivă probatorie caracterul cert al creanței.
O creanță este lichidă, potrivit art. 662 alin 3 din Noul C. proc. civ., atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
Creanța a devenit exigibilă odată cu împlinirea termenului de plată, aceasta fiind împlinit la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
În prezenta cauză, cuantumul debitului principal, de 800 lei, este determinat prin inscrisurile mai sus mentionate – contract, facturi fiscale ff. nr_/30.09.2010, nr_/30.09.2009,_/30.09.2011,_/04.06.2013,_/27.09.2013.
În ceea ce privește penalitățile contractuale, constând în daune-interese moratorii, instanta reține că părțile au prevăzut la art. 8 pct. 2 din contract o clauză penală, potrivit căreia, pentru orice întârzieri la plată, cumpărătorul plătește penalități de întârziere de 0,1 % pe zi, calculate la valoarea facturilor neachitate.
Astfel, în baza acestor dispoziții contractuale pârâta datorează penalitățile de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data scadenței fiecărei facturi în parte, pentru suma neachitată, astfel:
- ff. nr_/30.09.2009, scadentă la data de 30.10.2009, pentru suma de 140 lei, penalitățile în cuantum de 0,1% pe zi se vor calcula începând cu data de 31.10.2009 până la data plății efective
- ff. nr_/30.09.2010, scadentă la data de 30.10.2010, pentru suma de 140 lei, penalitățile în cuantum de 0,1% pe zi se vor calcula începând cu data de 31.10.2010 până la data plății efective
- ff._/30.09.2011, scadentă la data de 30.10.2011, pentru suma de 173,60 lei, penalitățile în cuantum de 0,1% pe zi se vor calcula începând cu data de 31.10.2011 până la data plății efective
- ff._/04.06.2013, scadentă la data de 04.07.2013, pentru suma de 173,60 lei, penalitățile în cuantum de 0,1% pe zi se vor calcula începând cu data de 05.07.2013 până la data plății efective
- ff._/27.09.2013 scadentă la data de 30.10.2013, pentru suma de 173,60 lei, penalitățile în cuantum de 0,1% pe zi se vor calcula începând cu data de 31.10.2013, până la data plății efective.
Pentru aceste motive, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 800 lei, debit principal restant, precum și penalitățile de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data scadenței fiecărei facturi în parte - astfel cum a fost detaliat anterior (ff. nr_/30.09.2010, nr_/30.09.2009,_/30.09.2011,_/04.06.2013,_/27.09.2013), până la data plății efective.
În temeiul art. 453 alin 1 din Noul C. proc. civ., va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 696 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte acțiunea privind pe reclamanta, . CU S. ALES LA AV. MUNEANU C. D. - sector 4, București, ., ., Cod poștal_ și pe pârâții N. M., CNP_ dom. în ., ., ., ., Cod poștal_, J. ILFOV, N. M. I., CNP_, dom. în ., ., ., ., Cod poștal_, J. ILFOV.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, în ceea ce privește obligarea pârâților la plata sumei de 2650 lei, reprezentând debit principal (aferenta facturilor nr_ din 15.09.2008, nr_ din 30.10.2008 și nr._ din 12.02.2009), precum și a penalităților aferente sumei de 2650 lei.
Respinge cererea în ceea ce privește obligarea pârâților la plata sumei de 2650 lei și a penalităților aferente acesteia, ca fiind prescrisă.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 800 lei, debit principal restant, precum și penalitățile de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data scadenței fiecărei facturi în parte (ff. nr_/30.09.2010, nr_/30.09.2009,_/30.09.2011,_/04.06.2013,_/27.09.2013), până la data plății efective.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 696 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de
apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.06.2015.
P., GREFIER,
I. E. MihaelaAlexe E.
Red. Jud. I.E.M./thn. Gr.E.A. /5 ex/12.08.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4004/2015. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3505/2015.... → |
|---|
