Contestaţie la executare. Sentința nr. 410/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 410/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 410/2015
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 410
Ședința publică din data de din 02.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. L. F.
Grefier C. L.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorii Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și M. P. - P. de pe Lângă ICCJ în contradictoriu cu intimații S. M. Internațional SA, G. L., D. L., S. M. Internațional SA prin lichidator juridiciar B. G. Insolvență SRPL și D. A. având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile in fond au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2015, fiind consemnate in încheiere de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta sentința când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 26.01.2015, apoi la 02.02.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti la data de 05.04.2013, sub nr._/301/2013, contestatoarea DIRECTIA DE I. A INFRACTIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA SI TERORISM a formulat în contradictoriu cu intimatele D. A., D. L., . SA, G. L. contestatie la executare impotriva executarii silite initiate de B. „D. si D.” în dosarul de executare nr. 436/2012, împotriva procesului–verbal privind adjudecarea actiunilor vandute la licitatie publica încheiat la data de 28 februarie 2013 si impotriva procesului-verbal privind eliberarea sumelor rezultate din executarea silita încheiat la data de 28 martie 2013 în dosarul executional nr. 436/2012.
În motivare s-a arătat că, asupra bunurilor mobile ce au făcut obiectul executării silite în cadrul dosarului execuțional nr. 436/2012 al B.E.J.A. „D. și D.”, D.I.I.C.O.T a dispus instituirea sechestrului asigurător și poprirea, prin ordonanța din data de 07 decembrie 2010 din dosarul nr. 86/D/P/2010. Prin rezoluția nr. 485/20 octombrie 2010, dispusă în dosarul penal nr. 86/D/P/2010, s-a început urmărirea penală față de învinuitul D. A., reținându-se eludarea datoriei vamale constând în valoarea taxei vamale, accizei și TVA-ului, în sumă totală de 3.023.286,33 lei. Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma indicată.
Contestatorul a susținut că din actele comunicate de către executorul judecătoresc Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu reiese existența încheierii de încuviințare a executării silite.
Un alt motiv de nelegalitate a executării silite a fost acela că au fost încălcate dispozițiile art. 569 C.pr.civ. și art. 570 C.pr.civ., întrucât executorul judecătoresc nu a procedat la înștiințarea D.I.I.C.O.T cu privire la începerea executării silite asupra acțiunilor/părților sociale deținute de D. A. și pentru licitația organizată cu ocazia valorificării bunurilor sechestrate.
De asemenea, s-a susținut că, măsura asigurătorie a sechestrului dispusă asupra bunurilor inculpatului D. A. era de natură să împiedice valorificarea acestor bunuri pentru acoperirea creanței unui creditor, chiar și de rang preferențial, anterior pronunțării unei soluții definitive asupra acestei măsuri de către instanța penală.
Sechestrul asigurător este o măsură de indisponibilizare a bunului, ceea ce constituie o diferență față de gaj sau ipotecă, indisponibilizarea presupunând faptul că nicio persoană nu mai este în măsură să facă acte de dispoziție cu privire la bun până la finalizarea definitivă a procesului penal.
Consideră contestatoarea că sechestrul penal protejează interesul general, motiv pentru care are un rang preferențial gajului sau ipotecii, interesul general prevalând asupra celui privat, cu atât mai mult cu cât caracterul executoriu al titlului în baza căruia s-a declanșat executarea silită nu a fost lămurit pe cale judiciară. Acest lucru reiese și din faptul că executarea dispozițiilor referitoare la confiscarea specială cuprinse într-o hotărâre penală se realizează în conformitate cu art. 439 C.pr.pen. și nu cu cele ale Codului de procedură civilă precum și din interpretarea dispozițiilor ce reglementează ordinea de preferință instituită de art. 563 C.pr.civ.
Sechestrul asigurător penal are valoarea unei ipoteci legale, astfel că, potrivit art. 564 C.pr.civ., sumele pentru care a fost instituit sechestrul trebuie avute în vedere la distribuirea prețului, rezultat din vânzarea la licitație publică.
În plus, executorul nu a respectat procedura expres prevăzută de lege pentru valorificarea bunurilor mobile sechestrate în cursul judecății, anume dispozițiile art. 163 indice 3 și 168 indice 4 din C.pr.pen.
In drept, art. 399, 570 alin.2 c.pr.civ raportat la art. 22 alin.1 c.pr.pen, art. 163 si urm c.pr.pen, art. 167 c.pr.pen, art. 168 c.pr.pen, art. 1683 c.pr.pen, art. 1684 c.pr.pen, art. 439 c.pr.pen. art. 13 din legea 39/2003.
La termenul de judecată din data de 18.11.2013 intimata D. L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 3 București, excepția conexității cu dosarul nr._, excepția tardivității contestației la executare, excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C.S. M. Internațional S.A., excepții care au fost soluționate de instanță la termenul din data de 21.11.2014.
Pe fond, s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, având în vedere că nu există nici o cauză de nulitate. Astfel, executarea silită a debitorului D. A. a fost încuviințată prin decizia civilă nr. 253R/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov, Secția civilă, în cadrul dosarului nr._ precum și prin decizia civilă nr. 2054R/02.08.2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr._ . cu privire la inalienabilitatea bunurilor sechestrate în cadrul procesului penal nu există nicio normă juridică în dreptul pozitiv sau în dreptul procesual care să prevadă inalienabilitatea acestora. Aplicarea unui sechestru penal nu echivalează cu instituirea unei ipoteci legale, întrucât nu există nicio normă juridică care să susțină această teză, iar drepturile statului român nu prevalează asupra drepturilor creditorilor, cu atât mai mul cu cât pârâta avea un drept de garanție reală mobiliară, înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare încă din data de 17.02.2009. Susținerea contestatoarei în sensul că executarea silită a bunurilor mobile sechestrate trebuia făcută cu respectarea normelor de procedură penală, este neîntemeiată, atâta vreme cât intimata este un terț față de procesul penal.
De altfel, în speță, nu există nici o vătămare produsă DIICOT întrucât sechestrul a fost instituit până la concurența sumei de 3.023.286,33 lei iar în patrimoniul debitorului D. A. a rămas un pachet de 29 acțiuni în valoare de 3.342.540 euro potrivit raportului de expertiză întocmit.
La data de 09.04.2013 pe rolul Judecătoriei Sector 3 a fost înregistrată aceiași cerere sub nr._/301/2013, iar la termenul din data de 27.05.2013 s-a admis excepția litispendenței și s-a dispus judecarea celor două dosare reunite sub nr._/301/2013.
La data de 18.11.2013 instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sector 3 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B., unde a fost înregistrat sub nr._ .
Aceiași contestație la executare a fost formulată și de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind înregistrată la data de 05.04.2013 pe rolul Judecătoriei Sector 3 sub nr._/301/2013 și la data de 05.04.2013 sub nr._/301/2013. La data de 07.06.2013 instanța a dispus litispendarea celor două dosare și judecarea acestora împreună sub nr._/301/2013, iar în acest dosar, la data de 22.11.2013 a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sector 3 și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B. unde a fost înregistrat sub nr._ .
La data de 12.05.2014 instanța a admis excepția conexității dosarului nr._ cu dosarul nr._, acestea fiind judecate împreună sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că:
Prin decizia civilă nr. 253R/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosar nr._ a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditorul B. R. C. în contradictoriu cu debitorul D. A., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de garanție reală mobiliară, constituit în favoarea lui B. I. asupra unui pachet de 40 acțiuni la S.C. S. M. Internațional S.A.
La baza executării silite a stat contractul de împrumut nr. 1377/09.01.2009 certificat la cabinet de avocat B. D., prin care debitorul D. A. a declarat că a împrumutat de la creditor suma de 200.000 euro, iar în scopul garantării rambursării acestei sume, s-a constituit un gaj în favoarea creditorului asupra unui pachet de 40 acțiuni ale S.C. S. M. Internațional S.A. Dreptul de gaj a fost înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare din data de 17.02.2009 (f. 33 dosar de executare).
Prin Rezoluția nr. 485/20.10.2010 P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a început urmărirea penală față de debitorul D. A., iar prin Ordonanța din data de 07.12.2010 emisă în dosarul penal nr. 86/D/P/2010 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător până la concurența sumei de 3.023.286,33 lei, asupra acțiunilor/părților sociale deținute de învinuitul D. A. inclusiv în cadrul societății S.C. S. M. Internațional S.A., respectiv 69 de acțiuni, precum și poprirea oricăror sume de bani corespunzătoare părților ce s-ar cuveni asociatului/acționarului D. A. prin lichidare din aceste societăți comerciale, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiuni.
Definiția măsurilor asiguratorii lato sensu, este aceea că reprezintă măsuri de indisponibilizare și conservare de natură să împiedice debitorul să distrugă sau să înstrăineze bunurile care formează obiectul unui litigiu, sau să își diminueze activul patrimonial. Conform dispozițiilor art. 591-601 C.pr.civ. măsurile asiguratorii sunt: sechestrul asigurator, poprirea asiguratorie și sechestrul judiciar.
În materie penală, potrivit art. 163 C.pr.pen „măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.”
Așadar măsura asiguratorie are rolul de a conserva bunurile debitorului de încercarea sa frauduloasă de a le sustrage de la o eventuală urmărire silită în momentul în care creanța eventuală s-ar transforma în una certă, lichidă și exigibilă. Acest lucru nu presupune însă inalienabilitatea și insesizabilitatea bunurilor sechestrate.
Astfel, în concursul dintre o creanță ipotecară sau gajistă și o prezumtivă creanță a unor prezumtivi creditori chirografari, are prioritate întotdeauna creditorul care are înscris un drept de garanție reală, întrucât acesta îi conferă prioritate la executarea bunurilor debitorului în orice situație în care vine la executare cu orice alți creditori chirografari. Prin urmare, chiar și în cazul în care creanța pentru care parchetul a instituit sechestrul asigurator, ar deveni executorie, și partea civilă din procesul penal ar participa la distribuirea sumelor rezultate din executare, aceasta își va satisface pretențiile numai în măsura în care va mai rămâne ceva din bunul asupra căruia există dreptul de gaj.
Nu se poate da o altă interpretare în cauză, atâta timp cât gajul este un drept real accesoriu ce acordă titularului său un drept de urmărire a bunului în mâna oricui s-ar afla și un drept de preferință în privința satisfacerii creanței sale față de ceilalți creditori.
Prin urmare, în mod întemeiat a reținut executorul judecătoresc în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 28 martie 2013 faptul că existența unui sechestru asigurator asupra bunurilor supuse executării silite, nu este calificată de nici o dispoziție legală ca fiind un impediment la executare.
Pe de altă parte, nici faptul că bunurile sechestrate ar putea face obiectul unei confiscări speciale potrivit art. 118 C.pen. nu este de natură să afecteze legalitatea executării silite în cauză, întrucât o măsură asiguratorie nu poate să blocheze executarea silită în temeiul unui titlu executoriu, cu atât mai mult cu cât aceasta este dublată de un drept real accesoriu. Într-o asemenea situație, statul deține o creanță incertă ce nu are nicio prioritate la executare, și chiar în cazul în care creanța eventuală a statului s-ar transforma în una certă, lichidă și exigibilă, legalitatea măsurii asiguratorii nu are nicio înrârurire asupra posibilității de executare silită a creanței pusă în executare, întrucât bunul confiscat ar trece în proprietatea statului afectat de sarcinile înscrise de creditorul ipotecar sau gajist.
Trebuie menționat însă că, în prezenta cauză, chiar dacă s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare a debitorului, legalitatea actelor de executare silită invocate, se analizează raportat la momentul întocmirii acestora, întrucât nulitatea, care ar putea interveni în baza art. 399 alin. 2 C.pr.civ., reprezintă sancțiunea de drept civil, care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Aspectele de natură procedurală invocate de contestatoare se referă la nerespectarea de către executorul judecătoresc a dispozițiilor art. 569 alin. 1 C.pr.civ., conform cărora „eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare se poate face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când executorul va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea acesteia, cu citarea părților și a creditorilor care și-au depus titlurile.” În acest sens, s-a susținut că executorul judecătoresc nu a procedat la înștiințarea D.I.I.C.O.T. cu privire la începerea executării silite asupra acțiunilor/părților sociale deținute de D. A., după cum nu s-a dispus citarea D.I.I.C.O.T. nici pentru licitația organizată.
Din actele depuse la dosarul de executare, rezultă într-adevăr că, la termenul din 28 martie 2013, stabilit de executorul judecătoresc pentru eliberarea sumelor rezultate din executarea silită, nu a fost citat D.I.I.C.O.T.-ul, ci numai P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Tribunalul N. având în vedere dosarul penal care se afla în desfășurare cu privire la debitor. Cu toate, acestea, din textul legal enunțat, rezultă că executorul judecătoresc avea obligația de a cita părțile implicate în executarea silită, respectiv creditorul și debitorul, precum și alți creditori care și-au depus titlurile pentru a participa la distribuirea sumelor rezultate din executare. Or, la acel moment parchetul nu avea niciuna dintre aceste calități, stabilite de actul normativ în mod limitativ, acesta fiind doar titularul unei măsuri asiguratorii, în baza căreia nu putea participa la executarea silită la data întocmirii procesului verbal pentru eliberarea sumelor rezultate din executare.
Cu toate acestea, executorul judecătoresc a avut în vedere sechestrul asigurator penal asupra bunurilor supuse executării silite și a motivat în cuprinsul procesului verbal soluția sa asupra eliberării sumelor și prin raportare la acest aspect.
Mai mult decât atât, deși nu a fost citată în cauză, D.I.I.C.O.T. nu a suferit nici o vătămare de pe urma acestui lucru, cunoscând în mod evident întreaga procedură de executare silită, atâta timp cât s-au folosit de dispozițiile art. 570 C.pr.civ. și au contestat în termenul legal de 3 zile modul stabilit pentru eliberarea sumelor rezultate din executare, eliberarea fiind suspendată de drept.
De altfel contestatoarea, deși a invocat încălcarea acestor norme, nu a arătat dacă a suferit o vătămare care nu ar putea fi acoperită altfel decât prin anularea actului de executare, situație în care acest motiv de contestație nu poate atrage anularea procesului verbal întocmit la data de 28 martie 2013.
Referitor la citarea direcției pentru termenul stabilit de executorul judecătoresc în vederea adjudecării acțiunilor la licitației publică, nu se poate reține nici aici un viciu procedural, raportat la situația de fapt, atâta vreme cât art. 433 și urm. C.pr.civ. prevede că executorul judecătoresc are obligația de a-l înștiința pe debitor cu privire la ora și locul vânzării și de a întocmi și afișa publicația de vânzare la locul licitației, sediul organului de executare, primăriei, locul vânzării și instanței de executare, și când apreciază într-un ziar de largă răspândire. Nici în acest caz nu există obligația de citare a unui titular al măsurii asiguratorii, și, de asemenea, nu s-a învederat o vătămare.
Prin urmare, nici procesul verbal privind adjudecarea acțiunilor vândute la licitație publică, încheiat la 28 februarie 2013, nu a fost întocmit cu încălcarea normelor legale.
S-a mai invocat de către contestatoare faptul că executorul judecătoresc nu a respectat procedura expres prevăzută de lege pentru valorificarea bunurilor mobile sechestrate în cursul judecății, anume dispozițiile art. 163³ C.pr.pen. și art. 168 indice 4 C.pr.pen., ori este evident că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în materie de executare silită civilă, fiind norme speciale care se referă la sechestrul penal și se execută cu concursul părților implicate în procesul penal, neputând afecta drepturile unui terț creditor care nu are nici o legătură cu dosarul penal.
Din aceste motive de fapt și de drept, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge contestația la executare formulata de contestatorii Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism cu sediul in București, ., sector 5 și M. P. - P. de pe Lângă ICCJ cu sediul in București, ., în contradictoriu cu intimații S. M. Internațional SA, cu sediul in București, .. 359 bis, sector 1, G. L., cu sediul in 1 1/2 Miles Northern Highway, Belize, D. L., cu sediul ales in București, .. 78A, sector 2, S. M. Internațional SA prin lichidator judiciar B. G. Insolvență SRPL cu sediul in București, .. 77, . 3, sector 1 și D. A. fiul lui F. si E., născut la 23.10.1962, deținut in Penitenciarul Rahova, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.02.2015.
P., Grefier,
Red: Jud-FAL/ tehnored CL
02.03.2015/ 9 ex.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 411/2015. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 427/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
