Pretenţii. Sentința nr. 506/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 506/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 506/2015
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 506
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 05.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. A.-L.
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . și pe pârâta . SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, se prezintă pârâta prin avocat T. S., cu împuternicire avocațială depusă în ședință publică, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- obiectul cauzei – pretenții,
- stadiul procesual – fond,
- cauza fiind la primul termen de judecată,
- la data de 23.12.2014 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, după care:
Nefiind cereri sau excepții de soluționat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Pârâta, prin avocat, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Cu privire la probele solicitate de către reclamantă apreciază că acestea nu sunt utile soluționării cauzei.
În temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind că sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Instanța respinge proba cu interogatoriu și proba cu expertiza contabilă propuse de reclamantă, apreciind că nu sunt utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Pârâta, prin avocat, învederează instanței că a fost indusă în eroare de către societatea reclamantă, fiind obligată să contracteze două tiruri, în loc de un singur tir pentru efectuarea transportului, prin urmare se impune respingerea cererii ce chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.07.2013 sub nr._, reclamanta, ., a chemat în judecată pe pârâta, . SRL, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 5.120,49 lei, reprezentând debit principal, contravaloare factură fiscală ROBUH_/30.04.2012, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale, având la bază Comanda de transport nr. 01 din data de 25.04.2012, având ca obiect efectuarea unui transport de marfă Italia – România.
În urma efectuării transportului de marfă, reclamanta a emis factura fiscală nr. ROBUH_/30.04.2012 în sumă de_,49 lei, scadentă la data de 30.05.2012, suma fiind achitată parțial, astfel că în prezent pârâta datorează reclamantei suma de 5120,40 lei.
Reclamanta a mai precizat că a încercat soluționarea amiabilă a litigiului, prin emiterea de notificări și discuții telefonice cu reprezentanții societății debitoare, dar nici până la formularea prezentei acțiuni debitul nu a fost achitat. A invitat pe pârâtă la conciliere directă, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, însă reprezentanții societății pârâte nu au dat curs invitației la conciliere directă.
Față de aspectele menționate, reclamanta a solicitat instanței admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1170, 1270, 1271, 1516 N.cod. civil.
În susținere, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, expertiza contabilă, precum și orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: factura fiscală ROBUH_/30.04.2012, extras bancar, comanda de transport nr. 01/25.04.2012, CMR-ul, convocare la conciliere și confirmare de primire, interogatoriul pârâtei, dovada calității de administrator, fișă sold debitor.
Pârâta, . SRL, a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținere, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus un set de acte, filele 33 – 94.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta S.C. U. L. S.R.L. și pârâta S.C. 3G S. IP S.R.L. s-au desfășurat rapturi contractuale între profesioniști. Astfel, conform comenzii de transport nr. 01/25.04.2012(f. 8), însușită de către societatea pârâtă, prin semnătură și ștampilă, pârâta a lansat reclamantei comanda fermă de transport de marfă pe ruta Italia-România.
Potrivit comenzii de transport, pârâta a solicitat reclamantei ca marfa să fie transportată cu două tiruri întregi, conform packing list, tariful de transport fiind în cuantum de 4.150 euro + TVA, plata urmând a fi făcută în termen de 45 de zile de la data livrării mărfii cu OP.
Transportul de marfă a fost efectuat de către reclamantă, marfa fiind descărcată la termenul convenit de părți, CMR-urile fiind confirmate fără rezerve de către pârâtă(f. 36 și f. 48).
În urma efectuării transportului de marfă, reclamanta a emis factura fiscală nr. 7320/30.04.2012 și factura fiscală ROBUH_/30.04.2012(f. 6) în cuantum de 11.120,49 lei.
Conform extrasului de cont)f. 7), pârâta a achitat reclamantei suma de 12.391,72 lei la data de 22.08.2012, prin care a achitat integral valoarea facturii fiscale nr. 7320/30.04.2012, precum și parțial valoarea facturii fiscale ROBUH_/30.04.2012(f. 6), respectiv suma de 6.000 lei, pârâta rămânând cu un rest de plată de 5.120,49 lei.
În drept, în ceea ce privește legea civilă aplicabilă instanța consideră că izvorul raportului obligațional în prezenta cauză este contractul de transport intervenit între părți. P. urmare, cu privire la legea care guvernează prezentul raport litigios, instanța consideră că sunt incidente dispozițiile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 potrivit cărora contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Având în vedere că acest contract a fost încheiat între părți la data de 25.04.2012, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Codului Civil.
Potrivit art. 1350 C.civ., orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
Potrivit art. 140 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile actelor internaționale ratificate de România în domeniul transporturilor prevalează asupra dispozițiilor Codului civil."
Potrivit art. 1955 C.civ., prin contractul de transport, o parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal, să transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preț pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească, la timpul și locul convenite.
Potrivit art. 1956 C.civ., contractul de transport se dovedește prin documente de transport, precum scrisoare de trăsură, recipisă de bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet ori legitimație de călătorie sau altele asemenea, de la caz la caz.
Potrivit art. 9 pct. 1 din Convenția din 19 mai 1956 referitoare la contractul internațional de mărfuri, de la Geneva, scrisoarea de trăsură, face dovada, până la proba contrarie a condițiilor contractului și a primirii mărfii de către transportator.
Reclamanta a făcut dovada desfășurării raporturilor contractuale între părți, concretizate prin încheierea unui contract de transport, prin depunerea comenzii de transport nr. 01/25.04.2012(f. 8), însușită de către societatea pârâtă, prin semnătură și ștampilă.
Îndeplinirea obligației care-i incumba reclamantei în baza contractului de transport, a fost dovedită de aceasta prin scrisorile de trăsură depuse la dosarul cauzei(f. 36 și f. 48), înscrisuri însușite de către pârâtă.
Pârâta nu a contestat existența contractului încheiat între părți și nici efectuarea transportului de către reclamantă, dar a invocat, în apărare, faptul că aceasta a fost indusă în eroare la data la care s-a contractat efectuarea transportului, datorită informațiilor și a ofertei greșite de a contracta transmise de către reclamantă, respectiv necesitatea de a contracta 2 tiruri în loc de un tir și un alt mijloc de transport cu capacitate mai mică și costuri implicit mai mici.
Instanța nu poate reține susținerile pârâtei, întrucât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei coroborate cu corespondența electronică purtată între părți, reiese faptul că pârâta a apelat la serviciile reclamantei, solicitând acesteia o ofertă pentru un transport de mărfuri pe ruta Italia-România.
Conform corespondenței electronice din data de 19.04.2012(f. 75), depus de pârâtă la dosarul cauzei, reclamanta i-a învederat pârâtei că din calculele efectuate de aceasta, cantitatea de marfă care face obiectul transportului încape pe 2 camioane complete. Totodată, reclamanta i-a adus la cunoștință dimensiunile unui camion, așteptând răspunsul din partea pârâtei.
În consecință, instanța nu poate reține faptul că pârâta a avut o falsă reprezentare a împrejurărilor la încheierea contractului de transport, atât timp cât reclamanta i-a comunicat acesteia toate elementele necesare pentru a decide cu privire încheierea contractului de transport.
Mai mult, pârâta nu a făcut dovada susținerilor sale legate de faptul că la data de 30.04.2012, când tirurile au ajuns la destinație, aceasta a constatat că în loc de două tiruri încărcate complet cu marfă a primit un tir încărcat complet și un tir încărcat pe jumătate.
Față de cele arătate, instanța consideră că suma solicitată cu titlu de debit principal în cuantum de 5.120,49 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, care rezultă dintr-un contract încheiat între profesioniști, în timp ce debitoarea nu a administrat probe în sensul achitării integrale a datoriei sau al stingerii acesteia într-un alt mod admis de lege.
În concluzie, instanța va admite cererea reclamantei și va obliga pârâta la plata sumei de 5.120,49 lei reprezentând contravaloare servicii prestate.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 453 C.proc.civ., și faptul că pârâta din prezenta cauză a căzut în pretenții, instanța urmează a admite în parte acest capăt de cerere, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 361,02 lei constând în taxă judiciară de timbru calculată conform art. 3 din OUG nr. 80/2013 raportată la suma de 5.120,49.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. U. L. S.R.L., cu sediul ales în sector 6, București, Preciziei Busienss Center, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. 3G S. IP S.R.L., cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocați Firon Bar-Nir în București, ..11, Union Internațional Business Center, etaj 2, sector 1.
Obligă pârâta la plata sumei de 5.120,49 lei reprezentând contravaloare servicii prestate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 361,02 lei constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. A.L.B./D.S. și A.L.B./4 ex./14.08.2015
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 501/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
