Contestaţie la executare. Sentința nr. 7933/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7933/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 7933/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7933
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - L. C. R.
GREFIER – F. D.
Pe rol fiind pronunțarea în acțiunea civilă având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ DIRECȚIA G. JURIDICĂ ȘI DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI-ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ A FINANTELOR PUBLICE ILFOV.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 30.10.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru 06.11.2015 și pentru astazi, hotarand urmatoarele.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 09.03.2015, sub nr._, contestatoarea . a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ DIRECȚIA G. JURIDICĂ ȘI DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI-ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ A FINANTELOR PUBLICE ILFOV, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr.A-DAF 4254 din 20.02.2015, emisă de Direcția G. Antifraudă Fiscală; anularea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/23.02.2015 al Administrației Județenme a Finanțelor Publice Ilfov; anularea Procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunurile mobile nr._/23.02.2015 al Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov; anulrea procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunurile imobile nr._/23.02.2015 al Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov; anularea tuturor actelor subsecvente intocmite de organele de executare pentru punerea în executare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii menționate, ca nelegale și netemeinice.
În motivarea contestației se arată că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A-DAF 4254 din 20.02.2015 este nelegală, deoarece a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.9 alin.1 Cod procedură fiscală, care obligă ca înaintea luării măsurii să se asigure controbuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și imprejurările relevante în luarea deciziei.
Se menționează că la momentul emiterii deciziei contestate intimata nu deținea un titlu executoriu și că aceasta se afla în eroare cu privire la calificarea deciziei de măsuri asigurătorii drept măsură de executare silită. Totodată, se arată că nu i s-a comunicat somație cu toate că potrivit art.145 din OG nr.92/2003 executarea silită începe prin comunicarea somației. Decizia de măsuri asigurătorii nu este o măsură de executare silită, care presupune un titlul de creanță, ci una asigurătorie, iar în lipsa unui titlu de creanță este exclusă orice măsură de executare silită.
Contestatoarea a mai arătat că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii este nemotivată, întrucât nu sunt menționate împrejurări de fapt din care rezultă pericolul despre care se face vorbire în continutul acesteia. Nu se face dovada modului in care organul de control și-a îndeplinit obligația de analiză a dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale, anterior emiterii deciziei de măsuri asigurătorii. În aceasta se estimează doar existența unui pretins prejudiciu adus bugetului consolidat al statului, fără a se indica încălcarea vreunei dispoziții din Codul Fiscal.
Se mai arată de către contestatoare că aspectele privind comportamentul fiscal al altor contribuabili nu sunt prevăzute in Codul Fiscal ca fiind elemente de natură să afecteze caracterul deductibil al cheltuielilor cu achizitiile de măsrfuri sau dreptul de deducere al TVA pentru societățile cumpărătoare.
Se învederează că facturile de achiziții de mărfuri inregistrate de la cdei 5 furnizori menționati in decizia de măsuri asigurătorii contin toate elementele cerute de lege și, prin urmare, respectă atât prevederile legislatiei naționale, cât și cele ale Directiei TVA, fiind suficiente pentru exercitarea dreptului de deducere, în conformitate cu art.146 alin.1 lit.a din Codul Fiscal.
În drept, se invoca art.129 alin.11, art.172-174 Cod procedură fiscală, pct.5.1.4., 5.1.5. din Anexa 1 a OPANAF nr.2605/2010, art.711 și urm., art.718 alin.1 și 7 din Codul de procedură civilă.
În probațiune a solicitat înscrisuri, sens în care a depus la dosar un set de înscrisuri semnate pentru conformitate (filele 19-128).
În termen legal intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite și respingerea contestației la executare.
În motivarea întâmpinării a arătat că în urma controlului efectuat de inspectorii antifrauda la societatea contestatoare finalizat prin intocmirea procesului vrbal nr._15 s-a constatat ca aceasta a avut un corportament necooperant pe perioada controlului. Astfel, cu ocazia demarării procedurăă de inventariere a mărfurilor existente in depozitul societății a fost solicitată situatia stocului de marcă precum și completarea Declaratiei de inceput de inventar de către OZTURK SAIM- administrator. Documentele solicitate au fost puse la dispozitie după aproximativ 2 ore, timp in care administratorul a părăsit locația fără a oferi explicatii. Pentru mărfurile aflate in depozitul societății nu se intocmeste și nu se detine o evidență a stocurilor de marfă, iar din domentele puse la dispozitie de societatea care intocmeste evidența contabilă nu a reieșit o situatie clară a tipurilor și cantităților de mărfuri, fapt ce a ridicat suspiciunea rezonabilă că reprezentantii societății incearcă să ascundă starea de fapt a bunurilor comercializate pe baza cărora se determină taxele și impouitele datorate bugetului de stat.
Se mai arată de către intimată că inspectorii antifraudă au retinut că societatea a inregistrat in eviența contabilă achizitii de mărfuri a căror provenientă reală a fost disimulată; că din analiza declarațiilor D394 rezultă că mărfurile, provenite în fapt din import, au fost tranzacționate pe o . circuite intre operatorii economici nominalizati in cuprinsul deciziei, cu scopul sustragerii de la plata TVA și a impozitului de profit.
Se învederează că au fost analizate relațiile comerciale desfășurate de contestatoare atât cu clienții, cât și cu furnizorii societății, context in care sunt relevante cele susținute de D. M., administrator al ELECTRO COMERT SRL.
În drept, se invocă dispozițiile OG nr.92/2003, Lg.571/2003, Codul de procedură civilă.
În probațiune a solicitat și depus înscrisuri (filele 142-179).
În temeiul art.258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 19.02.2015 ANAF-Direcția G. Antifraudă Fiscală a emis decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.A-DAF 4254, aprobată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov la contribuabilul Z. T. SRL (filele 142-151). În temeiul acestei decizii de instituire a măsurilor asiguratorii au fost emise procese-verbale de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/23.02.2015, nr._/23.02.2015, respectiv procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._/23.02.2015.
Contestatoarea solicită anularea acestor măsuri asigurătorii invocând, în esență, nerespectarea dreptului de a fi ascultat și nemotivarea deciziei de instituirea a măsurilor asigurătorii.
Potrivit art. 129 alin.11 din OG nr.92/2003, împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art.172.
Potrivit art. 172 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
În ceea ce privește critica legată de nerespectarea dispozițiilor art. 9 alin.1 din OG nr.92/2003, instanța reține că, anterior emiterii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, la societatea contestatoarea s-a efectuat un control de către inspectorii antifraudă, potrivit procesului verbal încheiat la data de 12.02.2015, iar administratorul societății, numitul Ozturk Saim a avut posibilitatea să își exprime punctul de vedere cu privire la faptele prezentate, astfel cum rezultă din nota explicativă dată (f. 221-223).
Referitor la nemotivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, instanța reține că, potrivit art. 129 alin.2, 3 și 5 din OG nr.92/2003, se dispun masuri asiguratorii sub forma sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietatea debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia când exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa îsi ascunda ori sa îsi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
A.. 3 al aceluiași articol prevede că aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, acestea rămânând valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii, iar potrivit alin.5, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
Prevederile art. 2.1 pct. e din Ordinul nr. 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii statuează că organul de control poate dispune măsurile în discuție inclusiv în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare, înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.
Se mai reține că potrivit dispozițiilor art. 5.8 din Ordinul nr. 2605/2010, dispunerea și ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii se efectuează în limita a 150% din valoarea creanței estimate, într-o ordine care include bunurile mobile și imobile ce nu sunt destinate/folosite nemijlocit în activitatea ce constituie principala sursă de venit a contribuabilului precum și disponibilitățile aflate în conturile bancare.
Referitor la conținutul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, instanța reține, cu titlu de premisă, că potrivit dispozițiilor art. 2.1 din ordinul anterior menționat, organul fiscal poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Rezultă astfel că măsurile de indisponibilizare reglementate în materie fiscală sunt condiționate de reținerea unor împrejurări în măsură să sugereze, obiectiv, existența pericolului de sustragere de la urmărire ori de risipire a patrimoniului.
În speță, analizând cuprinsul deciziei contestate, instanța observă că organele fiscale au prezentat într-o manieră cât se poate de amplă constatările efectuate în urma controlului efectuat, a verificărilor în evidența contabilă a societății și a relațiilor comerciale derulate în perioada 01.01._14, precum și motivele care au condus la concluzia, pentru inspectorii antifraudă, că societatea contestatoare a înregistrat, prin creditarea contului 401 („furnizori”) achiziții de mărfuri a căror proveniență reală a fost disimulată, efectuate de la o . furnizori și că scopul final a fost acela de sustragere de la plata TVA și a impozitului pe profit. De asemenea, în decizia contestată se expune pe larg metoda cuantificării prejudiciului fiscal cu indicarea probelor avute în vedere; prevederile legale încălcate de societate, bunurile asupra cărora urmează a se lua măsurile asiguratorii și modul de aducere la îndeplinire.
Cu toate acestea, instanța observă că în decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nu se face nicio referire legată de existența pericolului ca societatea-contestatoare să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, cu consecința periclitării sau îngreunării colectării. Astfel, se constată că organele fiscale nu au indicat care sunt elementele concrete, aplicabile situației contribuabilului de natură a conduce la ideea că există pericolul iminent ca societatea să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea. Simpla justificare a dispunerii acestei măsuri pe aspecte legate că în urma controlului efectuat s-au stabilit obligații fiscale, în sarcina societății, neachitate, nu este suficientă pentru luarea unor măsuri restrictive asupra patrimoniului societății.
Prin urmare, instanța apreciază întemeiate criticile contestatoarei legate de nemotivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, motiv pentru care va dispune anularea acesteia și, pe cale de consecință, va dispune și anularea proceselor-verbale de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/23.02.2015, nr._/23.02.2015, respectiv procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._/23.02.2015, emise în temeiul acestei decizii.
Față de toate aceste considerente, instanta apreciază întemeiată contestatia la executare formulată de contestatoarea . urmand a o admite.
Va alu act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul ales la C..Av.M. C. din București, ., ., ., Sectorul 4. în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, cu sediul în București, .. 10, Sectorul 3.
Dispune anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr.A-DAF 4254 din 19.02.2015, emisă de Direcția G. Antifraudă Fiscală, a procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/23.02.2015, a procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunurile mobile nr._/23.02.2015, a procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunurile imobile nr._/23.02.2015 și a tuturor actelor subsecvente intocmite de organele de executare pentru punerea în executare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii menționate.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.11.2015.
PreședinteGrefier
R. L. C. F. D.
Red.RLC/DF/4 ex./26.11.2015.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 8026/2015. Judecătoria BUFTEA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7947/2015. Judecătoria... → |
|---|
