Contestaţie la executare. Sentința nr. 3467/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3467/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 3467/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3467
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - L. C. R.
GREFIER – M. C. P.
Pe rol fiind pronunțarea în cauza civilă având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatorul ORASUL V., PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu intimatul O. L. M..
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 15.05.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 22.05.2015, respectiv 29.05.2015, hotarand urmatoarele:
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată, contestatorul Orașul V. prin Primar a formulat contestatie la executare, în contradictriu cu intimatul Onofei L. M., împotriva executării silite începute în dosarul de executare nr.29/_ de către B. Ad R. în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.444/31.01.2013 pronunțată de Judecătoria B., solicitând anularea adresei de înființare a popririi comunicată în data de 23.01.2015 emisă de B. AD R. în dosarul de executare silită nr. 29/2014, ca urmare a cererii crediutorului O. L. M. și suspendarea continuării executării silite în dosarul de executare nr.29/2014.
În motivarea contestației a arătat că prin sentința civilă nr. 444/31.01.2013 s-a admis acțiunea creditorului O. L. M. împotriva sa, în calitate de terț poprit, și s-a validat poprirea înființată prin adresa nr.157/27.09.2011 emisă în dosarul de executare nr. 157/2011, obligându-se țertul poprit să consemneze la dispoziția executorului judecătoresc sumele de bani datorate debitului în limita creanței menționate în adresa de înființare a popririi. A mai arătat contestatorul că apelurile împotriva acestei sentințe au fost soluționate prin decizia civilă nr.13A/14.01.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, aceasta fiind atacată cu recurs de contestator. Se arată că față de acestea, Orașul V. a încetat efectuarea de plăti către părțile implicate, cesionarul T. M. D., creditorul O. L. și debitor M. D..
Contestatorul a mai arătat că, în același timp, s-a format un alt dosar de executare nr.2/2013 la cererea creditorului T. M. D. de către B. N. V. C. și D. V. G. în baza titltului executoriu reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare și contractul de cesiune de crente nr. 24/23.09.2011 dispunându-se poprirea asupra conturilor Orașului V., iar la acest moment cesionarul a executat silit suma ce făcea obiectul cesiunii de creanță, motiv pentru care Orașul V. nu mai datorează sume de bani în temeiul contractului de vânzare-cumpărare către M. D., debitoarea creditorului urmăritor O. L..
Se mai arată de către contestator că a solicitat intoarcerea executării silite, cauză ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B..
În ceea ce privește adresa de înființare a popririi emisă de B. AD R. în dosarul de executare nr. 29/2014 din data de 21.01.2015, comunicată la data de 23.01.2015 a arătat că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, poate fi efectuată numai cu respectarea prevederilor OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
A invocat Decizia nr. 161/2003 a Curții Constituționale, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 17 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 711-721 Cod procedură civilă.
A formulat cerere de suspendare provizorie a executării silite, în temeiul art. 718 alin.7 Cod procediră civilă, respinsă de către instanța prin încheierea pronunțată la data de 06.03.2015.
La data de 02.03.2015 intimatul O. L. M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., excepția tardivității formulării contestației pentru actele de executare anteriorare emiterii adresei de înființare a popririi din 21.1.2014 și excepția autorității de lucru judecat.
Prin încheierea pronunțată la data de 24.04.2015, instanța a respins excepțiile invocate pentru considerentele ce se regăsesc în încheiere.
Pe fond, intimatul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării a arătat că terțul poprit era obligat să achite suma de 150.000 euro plus cheltuieli de executare cel putin de la momentul la care instanța s-a pronunțat pe contestația la executare in apelul formulat de actualul debitor, la acel moment terțul poprit, Orașul V.- decizia nr.13A din 14.01.2014 a Tribunalului Ilfov, rămasă irevocabilă prin decizia Curții de Apel București la data de 13.11.2014. a mai arătat intimatul că se observă că termenul de 6 luni la care se referă OG nr.22/2002 s-a împlinit la data de 14.07.2014, or adresa de inființare a popririi a fost comunicată în ianuarie 2015.
În drept a invocat art.6 CEDO, art.20 din Constituție.
La solicitarea instanței s-au depus actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 29/2014 al B. AD R..
Înstanța a încuviințat și administrat, pentru ambele părți, proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanta retine următoarele:
Prin sentința civilă nr. 444/31.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a dispus: validarea popririi înființate prin adresa nr. 157/27.09.2011 emisă de B. P. C.-G. în dosarul de executare nr.157/2011; obligarea terțului poprit Orașul V. prin Primar să consemneze la dispoziția executorului judecătoresc sumele de bani datorate debitoului, M. D., în limita creanței din adresa de înființare a popririi și obligarea terțului poprit și a intervenientului la plată către creditorul, O. L. M., a sumei de 2686,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (fila 3 dosar execuțional). Sentința civilă nr.444/31.01.2013 a rămas definitivă prin decizia nr. 1765/20.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel București prin care s-a respins recursul declarat împotriva deciziei din apel nr 13A/14.01.2014 pronunțate de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ .
Prin încheierea pronunțată la data de 04.02.2014 de către Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ s-a dispus încuviințarea executării silite prin poprire asupra conturilor debitorului Orașul V., prin Primar, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 444/31.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, la cererea creditoruluiOnofrei L. M., până la concurența creanței de 150.000 euro,_ lei, 2686,3 lei, în dosarul execuțional nr.29/2014 (fila 80 din dosarul execuțional).
Prin adresa emisă de B. AD R. la data de 21.01.2015 s-a dispus înființarea popririi asupra tuturor veniturilor pe care debitorul Orașul V. prin Primar le are de încasat, în calitate de terț poprit, până la încasarea sumei totale de 150.000 euro și 43.979,3 lei (fila 9 ds executare). Adresa de înființare a popririi a fost comunicată debitului Orașul V. la data de 23.01.2015 (fila 10).
Prin prezenta contestație la executare debitorul Orașul V. solicită anularea adresei de înființare a popririi emisă în dosarul de executare nr.29/2014 din data de 21.01.2015 invocând că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, poate fi efectuată numai cu respectarea prevederilor OG nr. 22/2002, Legii nr. 571/2003 și OG nr.92/2003 și, totodată, că nu mai datorează sume de bani în temeiul contractului de vânzare-cumpărare către debitoarea M. D.-debitoarea creditorului urmăritor O. L..
Instanța reține că adresa de înființare a popririi, a cărei anulare se solicită prin prezenta, a fost emisă în temeiul titlului executoriu reprezentant de sentința civilă nr.444/31.01.2013 prin care s-a validat poprirea emisă de B. P. C.-G. în dosarul de executare nr.157/2011, terț poprit fiind Orașul V. prin Primar.
Potrivit art.791 Cod procedură civilă, hotărârea de validare rămasă definitivă are efectul unei cesiuni de creanță și constituie titlu executoriu împotriva terțului poprit, până la concurența sumelor pentru care s-a făcut validarea, iar potrivit art.786 alin.1 pct.1 și alin 5 din Codul de procedură civilă, în termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani, dacă creanța poprită este exigibilă,....și să trimită dovada executorului judecătoresc; terțul poprit nu va putea face contestație împotriva popririi. El își va formula apărările în instanța de validare. Totodată, potrivit art. 712 alin.1 Cod procedură civilă, dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
Din aceste dispoziții legale, rezultă că terțul poprit poate face apărări în sensul că nu există niciun raport juridic între el și debitor, pentru a putea da curs dispoziției de poprire, numai în cadrul dosarului de validare a popririi, care este o cale specială deschisă acestuia și nicidecum în cursul executării silite pornite în temeiul titlului executoriu reprezentat de hotărârea de validare a popririi, executare silită în care terțul poprit devine debitor al creditorului urmăritor.
Astfel, apărările debitorului, Orașul V. prin Primar, în sensul că nu mai datorează sume de bani în temeiul contractului de vânzare-cumpărare către debitoarea M. D.-debitoarea creditorului urmăritor O. L., nu pot fi primite de instanță în cadrul prezentei contestații la executarea silită pornită în temeiul hotărârii de validare a popririi. Mai mult, instanța constată că aceste apărări au fost analizate de către instanța de validare a popririi, reținându-se că opozabilitatea cesiunii de creanță s-a realizat după ce poprirea a fost înființată în mod legal și temeinic, astfel încât nu pot fi repuse în discuție, fiind intrate în puterea lucrului judecat.
În ceea ce privește apărarea contestatorului, în sensul că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, poate fi efectuată numai cu respectarea prevederilor OG nr. 22/2002, instanța reține că, potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, iar potrivit art. 3 din același act normativ, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Instanța reține că legiuitorul a instituit termenul de 6 luni in care poate fi indestulata creanta creditorului pe seama institutiei publice debitoare exclusiv in ipoteza in care “executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri”; prin urmare, termenul in discutie nu isi gaseste aplicabilitatea in cazul tuturor creantelor care izvorasc din titluri executorii si cu privire la orice institutie publica ci, eventual, in ipoteza in care debitoarea face dovada certa a lipsei de fonduri.
În speță, însă creditoarea nu a făcut dovada lipsei de fonduri pentru a-i fi aplicabil termenul de 6 luni. Mai mult, instanța apreciază că niciun debitor si, cu atat mai mult, o institutie publica, a carei activitate implica o anumita stabilitate si credibilitate in orice stat de drept, nu se poate prevala de nicio dispozitie legala pentru a se sustrage de la plata debitelor datorate creditorilor. În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat ca autoritatile statale sunt cele care trebuie sa efectueze toate demersurile si diligentele necesare punerii in executare a hotararilor judecatoresti si ca nu este oportun sa se solicite, unei persoane care detine o creanta impotriva statului, ca dupa finalizarea procedurii judiciare sa angajeze o noua procedura pentru a obtine suma ce i-a fost acordata, ajungandu-se, practic, la o tergiversare inutila a indestularii creditorului pe seama statului debitor (a se vedea in acest sens, cauzele Metaxas contra Greciei, Sacaleanu contra Romaniei, O. contra Romaniei). Autoritatea statala nu poate invoca in beneficiul sau prevederi legale de natura a aduce atingere drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor – fie ele fizice ori juridice -, in conditiile in care au urmat procedura judiciara prevazuta de lege in vederea recuperarii sumelor de bani datorate de catre stat ori institutiile publice ale acestuia. Inclusiv din motive de echitate, egalitate in drepturi si celeritate a procedurilor de recuperarea a creantelor (mai ales cand se pune problema unor titluri executorii emise de instantele judecatoresti), nicio institutie publica a statului nu poate aduce argumente care sa tinda la tergiversarea procedurii. Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cauza S. vs. Romania, a apreciat ca dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 si care instituie termenul de 6 luni in favoarea debitorului institutie publica, pentru a-si indeplini obligatia de plata – termen in care debitorul nu poate fi supus executarii silite, chiar conditionat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligatiei de plata – constituie o incalcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrara prevederilor art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Aceasta intrucat “procesul echitabil” nu implica, de plano, numai procedura judiciara in fata instantei ci si procedura executionala, ulterioara finalizarii litigiului, in conditiile in care finalitatea oricarui proces nu este numai obtinerea unei hotarari favorabile prin statuarea scriptica a drepturilor reclmantului ci realizarea efectiva a acestora, numai in acest mod procedura judiciara avand finalitate practica. Refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare platii debitului constituie si o atingere adusa dreptului prevazut de art. I Protocolul I., iar statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa intarzie . executarea unor hotarari irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru intarziere.
Pentru aceste considerente instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatorul ORASUL V., prin PRIMAR, în contradictoriu cu intimatul O. L. M., ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția pronunțată asupra contestației la executare, instanța va respinge și cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂTĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul ORASUL V., prin PRIMAR- V., ., jud. Ilfov în contradictoriu cu intimatul O. L. M.-sector 1 B.;ti, ., ., ., ca neîntemeiată.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 29.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. C. R. M. C. P.
RED RLC/tehn PMC/4ex/23.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2399/2015. Judecătoria... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
