Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Încheierea nr. 541/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 541/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 541/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
ÎNCHEIEREA NR. 541
Ședința publică de la 09.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. M.-P.
Grefier: C. V.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de creditoarea C. N. PENTRU CONTROLUL CAZANELOR, INSTALATIILOR DE RIDICAT SI RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE- C.N.C.I.R. S.A. cu sediul în București, ., sector 1, cu sediul ales la Cabinet Individual de Avocat C. T. din București, ., ., sector 4 în contradictoriu cu debitoarea . cu sediul în Vlădiceasca, ., J. Ilfov având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 02.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data astăzi 09.02.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea de înregistrată pe rolul instanței la data de 12.08.2014 sub nr._, creditoarea C. N. PENTRU CONTROLUL CAZANELOR, INSTALATIILOR DE RIDICAT SI RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE- C.N.C.I.R. S.A. în contradictoriu cu debitoarea . a solicitat, obligarea acestuia la plata sumei de 434 lei, cu titlu de contravaloare servicii de inspecție tehnică, a sumei de 36,85 lei cu titlu de dobândă legală penalizatoare, calculată de la data scadenței până la data introducerii acțiunii, precum și în continuare până la achitarea efectivă. De asemenea a solicitat obligarea debitoarei la plata contravalorii în lei la data plății a sumei de 40 de euro, reprezentând daune interese suplimentare minimale potrivit art. 10 din Legea nr. 72/2013, cu cheltuieli de judecată, 200 lei taxa de timbru, 15 lei cheltuieli poștale, 8 lei raport ORC și 26,91 lei onorariu avocat.
În motivare creditoarea a susținut că între părți s-au stabilit raporturi contractuale privind servicii de verificări tehnice în utilizare la o . echipamente și instalații. Creditoarea a procedat la întocmirea rapoartelor de inspecție tehnică și la emiterea facturilor fiscale arătate în anexa acțiunii. Plata trebuia făcută în termen de 15 zile calendaristice, moment după care au început să curgă dobânzi legale penalizatoare. De asemenea creditoarea a învederat instanței că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept, au invocat dispozițiile art. 1013, 1017 C.pr.civ., Legea 31/1990, art. 1523 alin. 2 lit. d) C.civ., OG_, art. 10 din Legea 72/2013, OUG 80/2013.
Acțiunea a fost legal timbrată, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. 80/2013, dovada achitării taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 lei fiind depusă la dosarul cauzei la fila 2.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamanții a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând cererii un set de înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul (f. 7-18).
Debitoarea, deși legal citată, nu a depus întâmpinare sau alte înscrisuri și nu a fost reprezentată în fața instanței.
La termenul din data de 02.02.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru creditoare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și executarea propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății sau o altă modalitate de stingere a obligațiilor reglementată de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract, conform art. 1351 din Codul civil, prin intervenirea unui caz fortuit sau de forță majoră.
Obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acestuia prin intermediul unei acțiuni în justiție, revenindu-i doar sarcina de a dovedi existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului.
Astfel, în prezenta cauză, instanța reține că între părți s-au desfășurat relații contractuale, având ca obiect întocmirea, de către creditoare, a unor rapoarte de inspecție tehnică și obligația corelativă a pârâtei de plată a contravalorii serviciilor.
Instanța constată că serviciile au fost prestate de către creditoare, chiar în lipsa unui contract întocmit anterior în scris între părți.
Acordul de voință trebuie înțeles ca negotium juris, astfel încât recunoașterea debitului de către debitoare, intervenită în urma acceptării la plată a facturii fiscale nr._, emisă de creditoare la data de 01.08.2013, în valoare de 434 lei (f.10), prin semnarea și ștampilarea acesteia, fac dovada derulării unor raporturi de natură contractuală între părți.
Instanța reține că debitoarea, deși i s-a comunicat cererea de chemare în judecată împreună cu înscrisurile anexate, nu a depus întâmpinare și nu a făcut dovada achitării facturii invocate de către creditoare.
Potrivit art. 1.013 C.pr.civ. procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Conform art. 662 C.pr.civ creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui și creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, instanța apreciază că creditoarea - creditoare a făcut dovada unei creanțe certe întrucât aceasta reiese din cuprinsul facturii depuse la dosarul cauzei. De asemenea, creanța este și lichidă - cuantumul acesteia rezultând din conținutul facturii fiscale anterior menționate.
De asemenea instanța constată că creanța creditoarei este exigibilă, data scadenței fiind menționată în cuprinsul facturii: 16.08.2013.
Față de împrejurarea că creditoarea a probat raporturile juridice existente între aceasta și debitoare, fiind titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitoarei, iar aceasta nu a formulat apărări și nu a depus probe din care să rezulte executarea obligațiilor contractuale asumate, instanța va admite primul capăt de cerere și va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 434 lei, reprezentând debit principal.
Potrivit art. 1.535 alin. 1 C.civ., pentru neplata la scadență a sumei de bani datorate de debitoare, creditoarea are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau cel prevăzut de lege, fără să dovedească vreun prejudiciu.
În aceste condiții, pentru neplata la scadență a facturii nr._, emisă de creditoare la data de 01.08.2013, instanța va admite și cel de-al doilea capăt de cerere și va obliga debitoarea la plata către creditoare a dobânzii legale aferente debitului principal pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data scadenței – 16.08.2013 și până la plata efectivă a debitului principal.
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractuale fără aduce atingere drepturilor prevăzute de art. 9 (privind cheltuielile pentru recuperarea creanței), dacă sunt întrunite condițiile întârzierii la plată, creditorul poate pretinde debitorului plata contravalorii în lei la data plății a sumei de 40 de euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale.
Având în vedere faptul că sunt îndeplinite condițiile întârzierii la plată a facturii fiscale nr._/01.08.2013, după cum s-a reținut mai sus, în temeiul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 72/2013, instanța va obliga debitoarea la plata către creditoare la plata contravalorii în lei la data plății debitului principal a sumei de 40 de euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale.
În temeiul art. 1.021 C.pr.civ., instanța va stabili termen de plată în 10 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată solicitate de creditoare, potrivit art. 453 alin. 2 C.pr.civ., față de împrejurarea că debitoarea a căzut în pretenții, instanța va obliga debitoarea la suportarea cheltuielilor determinate de proces, respectiv la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 241,91 lei reprezentând taxă judiciară de timbru – 200 lei (f. 2), onorariul avocațial – 26,91 lei (f. 11) și cheltuieli poștale – 15 lei (f. 8) și va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea debitoarei la plata sumei de 8 lei, reprezentând cheltuieli raport ONRC, ca neîntemeiat, întrucât creditoarea nu a făcut dovada achitării acestei sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de creditoarea C. N. PENTRU CONTROLUL CAZANELOR, INSTALATIILOR DE RIDICAT SI RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE- C.N.C.I.R. S.A. cu sediul în București, ., sector 1, cu sediul ales la Cabinet Individual de Avocat C. T. din București, ., ., . în contradictoriu cu debitoarea . cu sediul în Vlădiceasca, ., J. Ilfov.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 434 lei, reprezentând debit principal, la care se adaugă dobânda legală aferentă pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data scadenței – 16.08.2013 și până la plata efectivă a debitului principal.
Obligă debitoarea la plata către creditoare la plata contravalorii în lei la data plății debitului principal a sumei de 40 de euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale.
Stabilește termen de plată în 10 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 241,91 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariul avocațial și cheltuieli poștale.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea debitoarei la plata sumei de 8 lei, reprezentând cheltuieli raport ONRC, ca neîntemeiat.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.02.2015.
P. Grefier
B. M.-P. C. V.
Red. Jud. BMP
Tehn. CV 4 ex/11.03.2015.
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 538/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 828/2015.... → |
|---|
